De același autor
Relația dintre Statele Unite și Europa a ajuns în timpul mandatului lui Donald Trump la cel mai tensionat punct de după al Doilea Război Mondial. Actualul locatar de la Casa Albă nu a fost niciodată un lider popular în străinătate, dar în Europa, cota sa e mai scăzută decât în orice altă parte. Așa că, dacă europenii ar fi putut vota în alegerile de peste Ocean, Trump nu ar avea nicio șansă să fie ales, arată mai multe cercetări realizate în septembrie-octombrie. Potrivit acestora, 71% dintre nemți, 64% dintre francezi, 80% dintre danezi și chiar 61% dintre aliații tradiționali britanici și-l doreau pe Biden la Casa Albă (față de 19%, 14%, 6% și 13%, câți ar fi optat pentru Trump în țările respective). În Europa de Vest, cea mai îngăduitoare față de republican este Italia. Dar și aici, doar 20% l-ar fi ales pe Trump, față de 58%, câți ar fi optat pentru Biden. Singura țară unde ar avea o șansă este Polonia – aici, Trump ar obține 38% din voturi, iar Biden – 30%, potrivit studiului realizat de fundația germană Bertelsmann.
În medie, 45% dintre europeni l-ar prefera pe democratul Joe Biden, dacă ar avea dreptul să voteze la alegerile din SUA, în timp ce mai bine de o treime (38%) nu l-ar vrea pe niciunul dintre cei doi.
Ce politici i-au deranjat pe europeni?
În ochii europenilor, politicile care i-au atras cele mai mari doze de antipatie au fost retragerea din acordul climatic de la Paris, construcția zidului de la granița cu Mexicul, felul în care a gestionat pandemia și repudierea acordului nuclear cu Iranul. De altfel, europenii nu s-au sfiit să-și arate antipatia față de Trump ori de câte ori acesta a pus piciorul în Europa: liderul SUA a fost întâmpinat cu proteste masive în 2018, în UK, unde manifestanții au înălțat un balon uriaș, sub forma unui bebeluș portocaliu cu figura lui Trump; la summitul G7 din Hamburg, la sosire, Trump a avut parte de proteste violente, iar la vizita din Polonia – de o cohortă de femei îmbrăcate ca în „Povestea slujitoarei” – un protest față de atitudinile sexiste ale liderului.
Odată cu mandatul lui Trump, europenii au început să-și piardă și încrederea în democrația americană. Peste jumătate dintre europeni (51%) consideră că democrația din SUA a involuat (din nou, cu excepția polonezilor – 77% dintre ei consideră că democrația americană funcționează bine). Mai mult decât atât, cei mai mulți europeni și-au pierdut încrederea că relațiile cu SUA vor reveni la nivelul de dinainte de 2016, chiar și cu Biden la președinție (Pew Research Center).
O nouă schismă pe axa Est-Vest
Trebuie spus însă că nu toți europenii sunt nemulțumiți de politicile lui Trump. Statele central- europene au o poziție sensibil diferită în privința lui Trump față de cele din Vest. Există și europeni care consideră că Trump nu ar trebui judecat după vorbe. Sub președinția lui Trump, în 2017, s-a produs cea mai mare desfășurare de forțe americane de după Războiul Rece – în Polonia (în cadrul misiunii Enhanced Forward Presence a NATO). De asemenea, a fost pusă pe picioare și Inițiativa celor trei mări (pentru care SUA au promis finanțare de un miliard de dolari). Așa că, în principal din motive de securitate, dar și de asemănare ideologică la vârf, Trump rămâne o figură populară în Polonia, dar și în statele baltice, și în Ungaria (de unde premierul Viktor Orban i-a prezis lui Trump o nouă victorie) – un nou clivaj între estul și vestul Europei.
Încrederea europenilor, afectată iremediabil
La nivel diplomatic, cea mai mare problemă a Europei este lipsa de predictibilitate ce a definit ultimii patru ani. „Mandatul lui Trump reflectă faptul că pe Statele Unite din acest moment nu putem conta”, a explicat Nathalie Tocci, consilieră a șefului diplomației europene, Josep Borrell. De pildă, când SUA au decis să retragă 12.000 de soldați americani staționați în Germania, Berlinul a aflat despre asta din presă. Relațiile transatlantice, și așa greu încercate, s-au tensionat și mai mult după ce Trump l-a demis pe ambasadorul american la UE, Gordon Sondland, care a depus mărturie contra președintelui în procesul de impeachment. Ambasadorul numit ulterior a recunoscut că a menținut relații minime cu oficialii UE (pe șefa Comisiei Europene nici măcar nu a cunoscut-o). Așa că și cele mai multe din capitalele europene sperau că, odată cu Joe Biden, se va produce o întoarcere la stabilitate, scrie Institutul Carnegie într-o analiză bazată pe interviuri cu ambasadorii europeni la Washington.
Cea mai mare temere a elitei diplomatice europene era că actualul lider va mai sta încă patru ani la Casa Albă. Un al doilea mandat ar însemna că Trump va avea timpul și mijloacele să bată în cuie anumite decizii, atât pe plan intern, cât și internațional: va intra oficial în vigoare retragerea SUA din acordul climatic de la Paris; ar fi îngropat de-a binelea acordul nuclear cu Iranul, pe care europenii s-au zbătut să îl țină în viață; și-ar produce efectele decizia lui Trump de a tăia finanțarea către Organizația Mondială a Sănătății. Există temeri că vor urma noi taxe impuse produselor europene.
„O extraordinară saga de praf în ochi și de incompetență”, rezumă președinția lui Trump fostul ministru de externe polonez Radoslaw Sikorski, acum lider al delegației PE pentru relația cu SUA. Diplomatul polonez consideră că un al doilea mandat Trump ar fi destul cu asemănător cu cel actual, inclusiv în ce privește preferința liderului SUA pentru lideri autoritari, în defavoarea celor tradiționali, liberali. Diplomații consideră și ei că relația transatlantică nu mai poate reveni la ce a fost înainte de 2016: încrederea pe termen lung a Europei în leadershipul Americii a fost afectată iremediabil. //
Ultimele sondaje
Sondajele naționale nu par să se fi schimbat semnificativ pe parcursul ultimelor săptămâni. Nici măcar după ultima dezbatere. Cele mai multe îl arată pe Joe Biden în fruntea cursei electorale, devansându-l pe Donald Trump cu aproape 8-9 procente. Sondajele naționale reprezintă un bun indicator cu privire la direcția finală a votului popular. În consecință, „este foarte probabil că democrații vor câștiga votul popular pentru a 7-a oară în ultimele 8 alegeri”, concluzionează Nate Silver. Dar, așa cum s-a văzut și în urmă cu 4 ani, când Hillary Clinton și-a adjudecat votul național la o diferență de aproape 3 milioane de voturi, totuși, Donald Trump a câștigat Colegiul Electoral și, în consecință, președinția. În statele-cheie, situația se prezintă astfel: Arizona (11 electori), 4 procente în favoarea lui Biden; Florida (29 de electori), avans de 1% Biden; Georgia (16 electori), un procent în favoarea lui Biden; Michigan (16 electori) cu 8% pentru Biden; Minnesota (10 electori) și 11% pentru Biden; Carolina de Nord (15 electori) și un avans de 3% Biden; Pennsylvania (20 de electori) cu un avans de 5% Biden si Wisconsin cu 10 electori și un avans de 9% Biden. Totul însă este pe muchie de cuțit. În câteva dintre aceste state, avansul democraților este în marja de eroare, iar sondajele pot rata categorii întregi. Nate Silver avertizează că Donald Trump poate încă să câștige alegerile. De exemplu, pentru Joe Biden, Pennsylvania este statul gravitațional pentru harta sa electorală. Este motivul pentru care Trump a organizat mitinguri pe bandă rulantă încercând să exploateze eroarea făcută de Biden în timpul ultimei dezbateri prin declarația despre tranziția energetică dinspre industria petrolieră către energii regenerabile. Într‑un fel, Trump este pe terenul pe care se simte cel mai confortabil, alimentând fricile unor segmente profesionale a căror supraviețuire depinde de industria combustibililor fosili. Scenariul de coșmar pentru Biden ar putea suna așa: „lipsa sprijinului în rândul albilor fără studii superioare l-ar putea costa Pennsylvania, în timp ce o performanță mediocră în rândul hispanicilor ar putea păstra Arizona și Florida de partea lui Trump”.
