Italia: Oscarul merge la populişti

În urma alegerilor, Italia va avea cel mai puţin proeuropean guvern de până acum.

Eliza Francu 06.03.2018

De același autor

 

 „Populism în stare pură.“ Aşa a calificat cam­pania electorală italiană Stephen Bannon, stra­tegul care, culmea, l-a ajutat pe Trump să ajun­gă la Casa Albă. Politicienii de toate cu­lorile s-au întrecut unii pe cei­lalţi în a promite măsuri contra imigranţilor, care mai de care mai dure. În luptă au intrat inclusiv forţe şi idei pe care mulţi le credeau dis­pă­rute o dată pentru totdeauna după Al Doilea Război Mon­dial. Fasciştii s-au strâns cu miile în pieţele italiene (une­ori chiar în faţa monu­men­tului ce comemorează căde­rea fascismului), ţara a trecut prin cele mai grave violenţe politice din ultimii ani, iar pro­misiuni precum „deportarea în masă“ au de­venit loc comun.

 

Bătălia electorală a fost fără un rezultat de­cisiv, pentru că, cel puţin după primele re­zultate, pare că niciunul dintre partide nu a câş­tigat suficiente voturi pentru a forma un guvern de unul singur. Singurul rezultat clar pare a fi că forţele politice anti-establishment şi antieuropene au ieşit cel mai bine clasate. E vorba de Mişcarea Cinci Stele şi de coaliţia de dreapta condusă de Silvio Berlusconi. (Fos­tul triplu premier condamnat pentru fraudă fiscală nu s-a prezentat pe liste în calitate de candidat, deoarece legea italiană îi interzice să deţină o funcţie publică. Dar interdicţia ex­piră anul viitor şi, în plus, Berlusconi este li­de­rul Forzei Italia, partidul care conduce coa­liţia de dreapta, aşa că va fi cu si­gu­ranţă unul dintre cei care fac jocurile postelec­to­ra­le.) Fă­ră un rezultat clar la ur­ne, cea de-a treia economie din UE va intra într-o perioa­dă de in­certitudine. Dacă, du­pă câ­te­va săptămâni, parti­de­le nu se vor înţelege şi nu vor forma un guvern stabil, pre­şedintele ţării poate fie să numească un guvern de teh­nocraţi (ce­ea ce ar lipsi Italia de credibilitate), fie să con­voace alegeri anticipate, care vor avea pro­ba­bil acelaşi deznodământ, dacă nu cumva po­pu­liştii vor câştiga chiar şi mai mult teren.

 

Şi campania din Italia, ca şi cea din Germania, s-a axat pe problema imigraţiei. Deşi eco­no­mia italiană are încă probleme, în special da­to­ria externă şi şomajul în rândul tinerilor, cea mai importantă problemă, în mintea italie­nilor, rămâne imigraţia. Cifrele spun însă o al­tă poveste. Nu doar că, prin comparaţie cu anul 2015 (vârful crizei imigraţiei), fluxul de imi­granţi s-a redus de zece ori. Nu doar că gu­vernul de centru-stânga de la Roma s-a des­curcat destul de bine la acest capitol şi, în plus, a fost încheiat un acord cu Libia pe te­mă. Logica lipseşte şi la o privire asupra de­mografiei – sute de mii de italieni (în special tineri) aleg să plece spre ţări cu perspective economice mai bune, iar statisticile Eurostat arată şi că Italia va avea probleme demo­gra­fice tot mai mari, odată cu prăbuşirea na­ta­lităţii (printre cele mai scăzute din Europa) şi îmbătrânirea populaţiei. Dar teama şi ura faţă de imigranţi au continuat să crească şi după ce situaţia s-a îmbunătăţit, alimentată de fake news-urile răspândite de simpatizanţii Miş­cării Cinci Stele şi ai Ligii.

 

Iată de ce partea leului (31%, conform pr­i­melor rezultate) a luat-o mişcarea populistă Cinci Stele, care promite măsuri precum schim­barea regulamentelor de la Dublin (care spun că refugiaţii trebuie în mod normal să ceară azil în statul UE în care au intrat prima dată. Or, Italia este una dintre principalele „porţi de intrare“ pentru imigranţii veniţi din sud) şi distribuirea refugiaţilor către toate statele europene.

 

În rest, opţiunile electorale au fost extrem de fragmentate, în ciuda faptului că, la vot, for­ţe­le politice şi-au unit forţele. A doua clasată pare alianţa de dreapta (în total, 37% pentru cele trei formaţiuni), în care partidul lui Ber­lusconi s-a aliat cu poate cea mai radicală for­ţă de dreapta la acest capitol – Liga (fostă Ligă a Nordului, antiimigraţie şi eurosceptică), cu Fraţii Italieni (o reîncarnare a fasciştilor lui Mussolini) şi cu un partid de centru mai mic. Alianţa a promis că, în caz de succes, va prelua din nou controlul asupra frontierelor şi că va întocmi „un Plan Marshall pentru Afri­ca“. Berlusconi a vorbit de mai multe ori de imigraţie ca fiind „o bombă socială cu ceas“ şi a promis deportarea a 600.000 de imi­granţi ilegali. Aliatul său, Matteo Salvini (şeful Ligii), s-a încumetat chiar să spună la o re­u­niune electorală că „Italia e o ţară rasistă“. Slo­ganul partidului său este „Italienii pe pri­mul loc“ şi, deloc întâmplător, Salvini a dez­vol­tat relaţii strânse cu Marine le Pen şi Vla­di­mir Putin. „Dacă trebuie să acceptăm imi­granţi, să îi luăm din Ucraina sau din Belarus. Nu sunt musulmani, sunt creştini şi prin ur­ma­re nu au cum să fie terorişti. Vreau să avem dreptul să alegem“, a declarat pentru BBC Paolo Grimoldi, deputat al Ligii, reducând în acest fel dezbaterea la rasă şi religie.

 

Oricât ar părea de ciudat, în contextul în care stânga a fost scoasă din joc, brusc, con­dam­na­tul pentru corupţie Berlusconi e considerat cel mai moderat dintre politicieni, iar un gu­vern condus de Forza Italia ar fi cel preferat de eu­ro­peni, comparativ cu alternativa unei alianţe între Cinci Stele şi Ligă. Oricare va fi însă com­bi­naţia care va rezulta după nego­cieri, Italia va avea cel mai puţin proeuropean guvern de până acum. Și, aşa cum constata Vladimir Pu­tin, indiferent ce partid sau alianţă va prelua pu­terea, noul guvern îi va fi fa­vorabil.

 

Realitatea politică a Italiei de azi nu face de­cât să şubrezească şi mai mult coeziunea Eu­ro­pei, după Brexit, imixtiunile Rusiei în ale­ge­ri­le din statele occidentale şi apariţia „demo­cra­turilor“ estice (combinaţia dintre de­mo­craţie – cu numele – şi dictatură). 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22