De același autor
La un an de la debutul în forță al pandemiei în Europa, liderii UE, deși tot mai presați de populația obosită de restricții, tot nu au soluții pentru a grăbi vaccinarea. Ultimul summit european online a părut mai degrabă o întâlnire în Turnul Babel, unde fiecare lider a venit și a plecat tot cu ideile proprii.
Totuși, una din puținele idei care au putut fi prezentate ca decizie după summitul-maraton de pe 25 februarie a fost crearea unui certificat standard de vaccinare. Certificatul sau „pașaportul de vaccinare” digital ar folosi, teoretic, pentru ridicarea parțială a restricțiilor de la granițele interne ale UE și, mai departe, ar ajuta turismul să‑și revină. Dar și aici au rămas în suspensie o mulțime de probleme: cine îl va emite, când va intra în vigoare, dacă discriminează populația nevaccinată, cum vor fi prevenite fraudele și, nu în ultimul rând, care va fi cu exactitate scopul acestuia. Statele din Sud (Grecia, Italia, Spania, cărora li s-au alăturat Bulgaria și Austria), dependente în proporție mare de turism, au insistat pentru emiterea cât mai rapidă a pașaportului, în speranța că dezastrul turistic de vara trecută nu se va repeta și în vara lui 2021. Pentru țările din Sud, cea mai mare temere e că certificatele nu vor fi emise până la vacanța de vară. Statele din Nord insistă că ar discrimina și că nu se știe dacă cei vaccinați rămân sau nu purtători de virus. Președintele francez, spre exemplu, a explicat că nu va accepta ca și certificatele să penalizeze indirect tinerii care au fost lăsați spre ultima etapă a vaccinării și nu vor avea cum să obțină documentul până în vară. Toată lumea a acceptat până la urmă teoretic ideea. Nu însă și cum va fi pusă ea în aplicare.
Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a încercat să tempereze așteptările tuturor: ideea va deveni realitate, dar e nevoie de timp, spune ea. Potrivit Comisiei, există încă o mulțime de piedici tehnice, științifice și politice. Tehnic, ar fi nevoie de circa trei luni pentru dezvoltarea unei noi tehnologii care să permită instaurarea unui asemenea document.
Suficient cât să dezamăgească Grecia, de pildă, care vrea ca sistemul să devină complet funcțional până să înceapă vara. Guvernul de la Atena încearcă să își arunce propriile plase de siguranță din timp: până la certificatul european, încheie acorduri bilaterale cu state unde campania de vaccinare e avansată (de pildă, Israel și Marea Britanie).
Problema e spinoasă. Statele din Nord, Franța și Belgia insistă că emiterea de pașapoarte de vaccinat ar încălca unul dintre pilonii construcției europene: libera circulație a mărfurilor și a persoanelor. Teoretic, așa este, de vreme ce, până la ora actuală, numai 6% din populația UE a primit vaccinul și ritmul de vaccinare în UE rămâne încă foarte lent, iar liderii UE nu au puterea de a remedia problema.
În lipsă de instrumente concrete, Comisia a creat o echipă care să se ocupe de resursele pentru vaccinare (și pentru a pregăti Uniunea de viitoare alte posibile crize sanitare), condusă de comisarul pentru Piață Internă și a adoptat o declarație care cere „accelerarea urgentă a autorizării, producției și distribuției de vaccinuri”. Dar asta nu depinde de voința instituțiilor europene. Companiile farmaceutice au promis prin contractele încheiate cu Uniunea două miliarde de doze de vaccin. Între timp, și-au dat seama că nu au cum să-și țină promisiunea pe termen scurt. Nu pot construi unități de producție peste noapte, modernizarea celor existente durează, iar materiile prime pentru vaccinuri nu sunt deloc ușor de găsit.
Situația nu se va îmbunătăți pe termen scurt. E posibil ca ritmul de vaccinare să se accelereze până în vară, dar nu cât să atingă nivelul de 70% până la finalul verii, așa cum încă promite Executivul european că se va întâmpla. „Vor urma săptămâni dificile în ce privește vaccinarea”, a confirmat președintele Consiliului European, Charles Michel. Luna trecută, același oficial propunea ca UE să folosească instrumentele din tratate pentru a obliga producătorii de vaccin să împărtășească patentele pentru vaccin sau alte licențe referitoare la proprietatea intelectuală. Ideea a picat rapid: la summitul de pe 25 februarie, Ursula von der Leyen a explicat că forțarea companiilor nu va funcționa și că orice cooperare trebuie să fie voluntară. Cu alte cuvinte: campania nu se poate accelera, probleme cu producția de vaccinuri vor mai fi, iar ritmul vaccinării nu e suficient de alert încât lumea să călătorească în perfectă siguranță.
Aceeași libertate de circulație invocată de state din Nord și Vest oricum a fost deja schingiuită în fel și chip prin tot felul de restricții și măsuri de siguranță. Fiecare stat și-a instaurat pe teritoriul său propriile idei, propriul set de măsuri – cele mai multe luate de teama noilor tulpini ale virusului.
În ciuda avertismentelor oficialilor UE că măsurile sunt disproporționate, ele au rămas în vigoare și au fost apărate chiar de Angela Merkel. Cancelarul german a insistat că ele nu afectează comerțul – deși sunt informații clare că exact asta se întâmplă: au apărut cozi mari la punctele de trecere a frontierei, iar traficul esențial a fost și el perturbat. Așadar, linia de mijloc e din nou greu de găsit, având în vedere mizele: pe de-o parte, toate statele vor să-și vadă economiile înapoi pe linia de plutire odată cu sezonul estival, dar, în același timp, toată lumea vrea să evite un nou sezon al morții. //
