De același autor
Care sunt problemele care preocupa acum opinia publica americana?
Acum, dupa ce Schwarzenegger a castigat alegerile din California, tara a depasit faza de pasionalitate si entuziasm a ultimelor zile de campanie si a primelor zile de dupa alegeri. In entuziasmul initial, s-a ajuns chiar sa se discute ideea de a aduce un amendament constitutiei, care sa faca posibila candidatura la presedintie a persoanelor nascute cetateni straini. Prevederea constitutionala care i-a impiedicat pe Alexander Hamilton, Carl Schurz si Henry Kissinger sa ajunga la cea mai inalta demnitate in stat este inca valabila si, fara indoiala, isi va mai pastra valabilitatea o vreme. Oricat este de charismatic si de bine, Schwarzenegger trebuie sa dovedeasca faptul ca e un politician capabil nu doar sa castige alegeri si sa provoace entuziasm, calitati desigur importante pentru un guvernator al Californiei, ci capabil sa probeze mult mai mult - insusirile prin care sa scoata statul american cu populatia cea mai numeroasa din dificultatea economica si sociala in care se afla.
California este probabil, in acelasi timp, si statul cu populatia cea mai numeroasa de cetateni nascuti in strainatate. Ei se simt evident atrasi de aceasta dovada vie ca America e tara tuturor sanselor, de faptul ca, asemenea lui Schwarzenegger, chiar daca vii aici sarac - printr-o combinatie de pricepere, talent si munca (la care se adauga si norocul!), poti reusi. Atractia lui Schwarzenegger nu se exercita doar asupra celor veniti din alta parte, ci si asupra maselor obisnuite de americani nascuti aici. Cand urmam, cu ani in urma, cursuri de istoria constitutionala a Statelor Unite, mi-aduc aminte ca prof. Paul Johnson si-a inceput prelegerile observand: "Am intemeiat America pentru a instaura domnia legii si am ajuns la domnia oamenilor legii/juristilor". Schwarzenegger iese dramatic din acest tipar, nu intersecteaza obisnuita cale regala a politicii americane. Practicant de body-building, de mai multe ori Mr. Univers, Terminator, cel mai bine platit actor de la Hollywood (nici Ronald Reagan nu s-a putut lauda cu asa ceva!), republican casatorit in dinastia democrata Kennedy - acestea nu sunt in nici un caz atributele obisnuite ale politicianului american.
Si multi americani sunt bucurosi de schimbare. Apoi, Schwarzenegger aduce cu sine, in noua pozitie, o calitate care a fost cel mai putin bagata in seama - anume, apetenta pentru business. Nu se prea mentioneaza un detaliu al biografiei sale si anume ca, pe vremea cand era tanar si sarac, s-a intretinut singur la universitate si are, cred, un masterat in business-administratie. De-a lungul anilor, a construit in California o avere considerabila in domeniul imobiliar, realizare fara legatura cu bine cunoscuta sa frumusete, charisma, forta fizica sau talent actoricesc. E realizarea, poate, cea mai relevanta pentru noua sa functie, promitand genul de abilitati de care va avea nevoie pentru a-si transforma convingatoarea victorie electorala intr-o implinire politica solida. Dupa alegerea din California va ramane de actualitate, fara indoiala, implicarea americana in Orientul Mijlociu in contextul razboiului si terorismului. La fel, ceea ce se intampla in Afganistan, dar mai ales in Irak, in Orientul Mijlociu, Levant si Africa de Nord. Si, intr-un sens mai larg, tot ce se intampla in intreaga lume islamica. Statele Unite sunt acum inainte de alegeri.
Tabloul politic din SUA
Cum arata tabloul politic in acest moment? Va mai fi presedintele Bush reales, data fiind implicarea lui in razboiul din Irak?
Acest lucru este inca greu de spus. Daca mi-ati fi pus aceasta intrebare acum sase luni, ar fi parut foarte clar ca Bush va fi reales. Dar de atunci administratia a fost criticata pentru modul in care a prezentat si a continuat razboiul in Irak. Si pentru Afganistan a fost criticata. In plus, a aparut iar o caseta cu Bin Laden.
Cea mai recenta aparitie a lui Osama bin Laden adauga foarte putin la ceea ce stim din videocasetele lui de pana acum. De data aceasta a acordat, desigur, mult mai multa atentie peisajului din jurul sau. Inainte, a fost inregistrat langa pante muntoase, intr-un cadru geologic ce-i indica ambianta. Acum a trecut, prudent, la un fundal neutru, fara referinte, care nu ofera nici o indicatie privind zona in care se afla. Mesajul insusi aduce putine surprize. Este genul lui, ajuns notoriu, de diatriba anti-occidentala si specific anti-americana, combinata cu fundamentalism islamic fanatic, puritan. In general, aceste casete cu Osama bin Laden (daca sunt autentice - si, cum nu le-a putut fi negata autenticitatea in mod convingator, trebuie sa cred ca sunt autentice) nu reprezinta atat de mult un simbol al priceperii sale, al abilitatii de a ramane liber, continuandu-si activitatea terorista, cat un simbol al incapacitatii coalitiei de a-l prinde si a pune capat activitatii lui teroriste. Si aceasta ultima caseta nu ne retine atentia atat prin substanta, cat mai degraba prin simbol.
Afganistanul este mai putin controversat fiindca relatiile dintre guvernul taliban din Kabul si reteaua de terorism Al Quaida care si-a asumat raspunderea pentru atacul de la World Trade Center si Pentagon au fost foarte clare. Nu incape indoiala ca guvernul taliban a fost binevoitor fata de scopurile si actiunile retelei de terorism Al Quaida, ca a adapostit-o si a sustinut-o intr-o oarecare masura. Actiunea din Afganistan nu a fost deloc controversata si a durat putin. Existau forte politice afgane care se aflau deja in Afganistan, forte antitalibane gata sa participe la formarea unui guvern succesor. Ca rezultat, rolul american in Afganistan este mai putin pronuntat decat este in Irak. Situatia din Irak este diferita de cea din Afganistan din doua puncte de vedere. In primul rand, deoarece relatia dintre Saddam Hussein si grupul Al Quaida este mai obscura; daca, intr-adevar, exista. Cu siguranta, Saddam Hussein a fost un terorist, dar un terorist de alt tip. Ideologia lui era mai degraba lacomia decat puterea absoluta. Era diferita fata de Islamul radical fundamentalist care pare sa fie locomotiva gruparii Al Quaida si a altor grupari islamice teroriste. In al doilea rand, ramane problema armelor de distrugere in masa. S-a ocupat regimul din Irak imediat dupa razboi de obtinerea unor arme de distrugere in masa, fie ele nucleare, biologice sau chimice? Aceste arme difera de majoritatea armelor de razboi fiindca pot incapea pe mana unor criminali lipsiti de discernamant. Tot ce le sta in cale - de la cainele maidanez la generalul inamic - sufera ca rezultat al armelor chimice, nucleare sau biologice.
Ele nu sunt ca o racheta sau o pusca care pot fi indreptate spre o anumita tinta. Nu incape nici o indoiala ca in anumite momente din trecut, Saddam Hussein a facut cercetari in acest domeniu, a folosit arme biologice si chimice impotriva propriilor lui oameni. La un anumit moment a avut cunostintele tehnice pentru a produce si pentru a folosi aceste arme, a avut dorinta, sau daca preferati, imoralitatea de a le folosi. Acestea sunt adevaruri indiscutabile. Este, de asemenea, adevarat ca de aproape un deceniu de la razboiul Furtuna in Desert, Saddam Hussein a fost mai putin comunicativ, mai putin cooperant cu inspectiile de arme cu care a fost de acord. Dar ramane o intrebare in randul unora dintre aliatii nostri europeni, legata de existenta probelor, daca intr-adevar el pregatea arme de distrugere in masa si daca era pe cale sa le foloseasca.
In acea perioada, imediat inaintea atacului anglo-american din Irak, aparent Londra si Washingtonul au fost convinsi ca Saddam producea aceste arme de distrugere in masa si se pregatea sa le foloseasca. Unii dintre aliatii nostri europeni insa nu au fost convinsi de acest fapt. Cred ca ne confruntam aici mai degraba cu o diferenta in cantitate decat in calitate. Nu este nici o neintelegere reala in ceea ce priveste calitatea guvernarii lui Saddam Hussein. Guvernarea sa a fost opresiva, brutala, plina de cruzime si nu a avut sprijinul majoritatii populatiei din Irak. In plus, nu exista nici o indoiala in privinta faptului ca in trecut el s-a implicat in producerea armelor de distrugere in masa. Cred ca neintelegerea a venit din capacitatea noastra de a rabda in privinta inspectarii armelor de distrugere in masa. Va amintiti ca imediat inainte de perioada atacului el a fost mai putin cooperant, mai putin deschis, a permis cateva inspectii, le-a ordonat inspectorilor sa plece din tara, apoi le-a permis sa vina din nou si nu a fost suficient de transparent, cum ne-am fi asteptat sa fie ca rezultat al armistitiului anterior. Aceasta situatie a fost mai problematica pentru noi decat a fost pentru francezi si germani. Apoi ramane intrebarea care se refera la noua ordine mondiala. Teroristii se afla acum in situatia de a realiza si de a folosi arme de distrugere in masa pe cont propriu. Nu este nici un secret faptul ca ei detin tehnologia necesara pentru a crea o bomba care poate distruge un oras. In sensul adevarat al cuvantului, Statele Unite sunt astazi singurele victime reale ale "razboiului fara steag", adica ale teroristilor care au propriile lor ideologii, psihologii, dar nu reprezinta un stat.
.Atacul care a avut loc la Washington si New York, cu cativa ani in urma, este un exemplu de acest fel. Este foarte dificil pentru comunitatea internationala si mai ales pentru toti oamenii rationali care vor pace in lume sa se confrunte cu acest fenomen. Singurul precedent al lumii pe care il avem este pirateria pe mare, adica acei "marinari" din secolul 17 sau 18 care navigau in mod agresiv fara steag national, manati de avaritie. Lumea a reactionat intr-un mod foarte rapid. Piratii au devenit primii criminali internationali intr-o lume a legilor internationale. Orice tara care prindea un pirat avea dreptul sa judece piratul si sa-i dea pedeapsa capitala. Un pirat putea actiona impotriva flotei spaniole, putea intreprinde un atac armat impotriva ei fiindca acolo se afla aurul si putea fi capturat de Franta care nu pierduse nici un vas sau vreo persoana. Dar Franta, datorita legilor internationale, avea dreptul sa judece acel pirat si sa il spanzure in urma probelor. Acesta era cu adevarat un delict international. Nu cred ca am mai avut alte delicte internationale de asemenea dimensiune si nici un asemenea consens pana la al doilea razboi mondial, cand am inceput sa vedem crime impotriva umanitatii si crime de razboi judecate dupa un standard international de justitie. Evident, crime de razboi au existat si inainte si oamenii erau judecati, dar acest lucru se intampla in contextul Conventiei de la Haga si Geneva. Ne aflam acum intr-o noua era in ceea ce priveste crimele internationale. Din pacate, tara mea este prima si singura care a suferit intr-un mod traumatizant, dramatic si ingrozitor pe data de 11 septembrie.
Se mai simt efectele lui 11 septembrie?
Cred ca efectele lui 11 septembrie vor fi percepute atat timp cat cei care au fost constienti la acea vreme sunt in viata. Probabil evenimentul tragic va ramane multa vreme in psihicul poporului american. Intr-un fel, sunt intelegator fata de europeni, fiindca ei nu au trecut prin aceasta experienta. Din anul 1812, Statele Unite nu au mai fost atacate pe teritoriul lor. La acea vreme, ne aflam intr-un razboi naval cu Marea Britanie si printre alte lucruri, englezii au ars capitala Washington. Am avut un razboi civil, dar acesta a fost un razboi intre noi. Pearl Harbour a fost bombardat in jurul celui de-al doilea razboi mondial, dar la acea vreme Hawaii nu era un stat american, ci un teritoriu din Pacific. Dar teroristii din 11 septembrie au atacat capitala si New Yorkul cu costul a aproximativ 3.000 de vieti. In mod accidental, nu toti erau americani, dar majoritatea erau. Europa nu s-a aflat in aceasta situatie. Cu exceptia statelor neutre pe teritoriul european, de-a lungul secolului 20, s-au purtat razboaie. Italia, Germania, Romania s-au confruntat cu razboaie, dar nu si Statele Unite. Ele au purtat razboaie, dar le-au purtat in tarile altora.
Ce ne puteti spune despre criza economica din SUA?
Va pot spune foarte putin despre acest lucru, mai ales fiindca nu sunt economist, ci istoric, cum v-ati dat, fara indoiala, seama. Inteleg ca in lume, in contextul recesiunii actuale, se petrece o schimbare generala in ceea ce priveste resursele si responsabilitatile. Problema este mai dificila din punctul de vedere al poporului american si va avea influenta asupra alegerilor de anul viitor. Este vorba de exportarea slujbelor, adica pierderea locurilor de munca de catre muncitorii americani in favoarea celor mai putin platiti din lumea a treia. China este cea mai impresionanta sursa din acest punct de vedere. O mare parte din productie se realizeaza in tarile lumii a treia si nu in SUA, asa cum se intampla acum zece ani. Atat Statele Unite, cat si Europa trec rapid la o economie a informatiei. In America de Nord si in tarile europene va fi probabil o productie industriala foarte mica. Nici America de Nord, nici tarile europene nu au ajuns la o intelegere reala, la o solutie pentru aceasta problema. Aceasta este, in opinia mea, baza problemelor economice. Chestiunile legate de coruptie din firmele multinationale sunt secundare fata de aceasta noua orientare economica.
Razboiul Rece din perspectiva americana
Ati condus la universitatile din Bucuresti si Cluj un seminar numit Razboiul Rece din perspectiva americana. Ce ne puteti spune despre Razboiul Rece?
Scoala de vara si Memorialul de la Sighet
Ce parere aveti despre Scoala de vara de la Sighet si Memorialul de la Sighet la care ati participat?
Ce ne puteti spune despre conferinta de la Woodrow Wilson International Center din Washington D.C.?
Care este parerea dvs. despre perioada cand ati fost diplomat in Romania in anii '80? Eu nu traiam in societatile comuniste unde puteam sa ma lupt cu inamicul, cu exceptia perioadei cand m-am aflat in guvernul militar de la Berlin, pe vremea cand acolo exista sectorul militar american si care se afla la peste 150 de kilometri departare de granita in interiorul Germaniei de Est. Ma aflam frecvent in Berlinul de Est la acea vreme. Cand s-a ivit ocazia de a veni in Romania, am prins-o din zbor, am fost bucuros fiindca era sansa mea de a infrunta un regim comunist cu o reputatie foarte proasta in Vest, considerat stalinist. Nu sunt sigur ca acest lucru este adevarat in intregime, dar cu siguranta nu a fost un comunism binevoitor. Parerea mea este ca am avut parte de o mare satisfactie personala sa lucrez in Romania in acei ani. Imi dau seama ca spunand acest lucru par egoist, dar nu am aceasta intentie. Nu ma bucuram ca nu aveam prea multe cunostinte despre suferintele poporului roman si cultura romaneasca la acea vreme, despre neajunsurile economiei, istoriei si vietii intelectuale ale tarii. A fost pentru mine o experienta care mi-a modelat viata si i-a dat sens. M-am intors de multe ori in Romania de cand m-am pensionat, iar doi ani m-am aflat aici pentru Programul Fulbright.
Stiu ca exista o Scoala de Studii Romane in SUA. Cum sunt pregatiti viitorii diplomati care vin in Romania?
Interviu realizat de Oana Crisan
Va pot spune doua lucruri in care m-am implicat direct. In anii trecuti, am participat la Memorialul de la Sighet. O data am prezentat o lucrare, m-am intalnit cu studentii de la seminar pentru a discuta problemele legate de democratie, buna guvernare, drepturile omului si alte intrebari care fac obiectul acestui memorial. Indraznesc aici sa spun ca este un lucru extraordinar. Am simtit aceasta intotdeauna vizitand Sighetul, an dupa an, de cand Ana Blandiana si Romulus Rusan au infiintat Memorialul de la Sighet. Acest fapt mi-a atras atentia in mod dramatic acum o luna la Washington fiindca proiectul international de istoria Razboiului Rece, care este o subdivizie a Centrului Woodrow Wilson, a reunit oameni din toata Europa si din Statele Unite pentru a se gandi la modalitatile in care Razboiul Rece poate fi comemorat si facut vizibil. Romulus Rusan a fost prezent si a fost foarte impresionant sa vezi cat de avansata fata de alte tari este Romania din acest punct de vedere. Bineinteles, germanii isi pastreaza zidul, sediile securitatii din Berlinul de Est pe care aparent le transforma intr-un muzeu si o arhiva. Au mai fost prezenti un participant norvegian care era reprezentantul unui muzeu de aviatie militara legat de Razboiul Rece precum si invitati din alte tari. Dar romanii au fost inaintea tuturor in ceea ce priveste realizarea unui muzeu dintr-o fosta inchisoare si transformarea lui intr-un instrument de invatare si intr-un memorial care nu ilustreaza doar o parte a istoriei europene, ci in mod tragic istoria umana a secolului XX. Ana Blandiana si Romulus Rusan merita sa fie felicitati pentru acest efort.
Cred ca a fost un succes. Am participat la o sesiune la care domnul Rusan a vorbit si a prezentat un film despre memorial. Cred ca a fost un inceput, a fost realizat pentru a incuraja tarile sa-si pastreze istoria inainte ca aceasta sa se piarda, relicvele sa fie distruse, memoria sa fie stearsa si participantii sa moara. Luand in considerare impactul acestei confruntari de 45 de ani de istorie a omenirii asupra vietii tuturor supravietuitorilor, putem prevedea ca va avea o mare influenta asupra generatiilor viitoare. A fost o confruntare decisiva.
Este o intrebare complicata. Am fost numit atasat cultural la Ambasada Americii timp de patru ani intre 1983 si 1987. Exista pareri diferite asupra acestui fapt. Guvernul roman de la acea vreme numea acea perioada "epoca de aur". Aceasta parere nu era impartasita si de Ambasada Americii. Pentru mine a fost interesanta din doua puncte de vedere. In primul rand a fost interesanta pe plan personal, a reprezentat apogeul vietii mele de adult si al carierei mele. Am inceput ca tanar absolvent de universitate, ca ofiter american naval. Am fost activ timp de patru ani ca ofiter american naval si am ramas in rezerva pentru inca douazeci si sase de ani. Am iesit la pensie in calitate de capitan de vas, dar m-am intors in serviciu pentru a ma confrunta cu diferitele probleme care pareau sa creeze dificultati serviciului naval la acea vreme si cu alte lucruri in care eram implicat. Dar in acelasi timp am fost diplomat, iar cariera mea ca diplomat a inceput in Orientul Mijlociu, dar in cele din urma s-a focalizat pe Europa de Est, Europa Centrala si Balcani.
Eu am fost in doua razboaie, am fost angajat in diverse confruntari in toata perioada vietii mele adulte, insa in majoritatea timpului in afara teritoriului american.
Societatea de Studii Romane se axeaza pe filologie, literatura si se adreseaza celor care au studiat in cadrul departamentelor de filologie si stiinte sociale si care sunt prezenti in Romania, mai ales analistilor politici, istoricilor si traducatorilor. Ea este in principal o organizatie academica si probabil, la fel ca mine, diplomatii erau deja implicati in probleme legate de Romania inainte sa fi auzit despre Societatea de Studii Romane. Eu m-am alaturat Societatii de Studii Romane dupa ce mi-am terminat misiunea in Romania. Acestia sunt pregatiti in doua moduri. Li se ofera o pregatire a limbii de catre vorbitori nativi care sunt romani sau romani americani care locuiesc la Washington si care predau limba romana. Ministerul de Externe imparte limbile dupa dificultate. Cele mai grele sunt japoneza, chineza, araba, din motive evidente, apoi sunt limbile dificile cum ar fi cele slave, greaca moderna etc. si dupa aceea limbile mai usoare care includ toate limbile romanice si germanice. Deseori cursurile dureaza mai putin de 24 de saptamani fiindca se iveste o slujba ce trebuie ocupata, dar in general sunt de 24 de saptamani, aproximativ jumatate de an. In acelasi timp viitorii diplomati fac studii legate de regiunea respectiva si anume trei ore pe saptamana care se axeaza pe istoria, cultura si traditiile romanesti.
