De același autor
În locul unei figuri artistice marcante, cu o operă copleşitoare şi actuală, în Pavilionul României de la Veneţia vom avea doi entertaineri finanţaţi corporatist de entităţi cu responsabilitate difuză, nonindividuală, cu angajamente retorice, obscure.
Şi la ediţia din 2013 a Bienalei de Artă de la Veneţia Pavilionul României va prezenta un proiect şui-cool, O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneţia. Autori: Alexandra Pirici (actriţă) şi Manuel Pelmuş (balerin). Cei doi vor mima-performa (din iunie până în noiembrie?!) momente hot din prezenţele altor artişti la ediţiile precedente. Dacă tot nu ne-am remarcat niciodată şi nu am câştigat Premiul pentru cel mai bun Pavilion, barem să facem din asta istorie şi-un titlu de glorie! Banc-reflex al tendinţei lifestyle în arta actuală, proiectul celor doi animatori culturali e tipic pentru paradoxurile curente: ei practică o artă degajată, narcisistă, elitară, pretins democratică şi marginală, soft-critică, cu costumaţie săracă, underground, şi buzunare largi, corporatiste. Piesă lustruită în sistemul divertismentului generalizat, ea pozează minoritar în timp ce ocupă poziţii centrale, de maximă vizibilitate.
Până aici, nimic problematic - duplicitatea ştiută. Problemele apar în mecanismul de promovare a acestei arte. Când a prezentat proiectul Pirici-Pelmuş (P-P) drept câştigător la Pavilionul României de la Veneţia, în ianuarie, Ministerul Culturii (MC) nu a menţionat niciun alt autor. Acum, pe site-ul oficial al Bienalei apare curatoarea Raluca Voinea. În cazul celuilalt spaţiu al României, Galeria ICR din Palazzo Correr, curatoarea Anca Mihuleţ apărea în comunicatul MC drept (primul) autor al proiectului câştigător. Dar era normal ca Raluca Voinea să nu apară. Conflictul real de interese trebuia acoperit. Raluca Voinea nu este curatoare independentă. Ea este director al tranzit.ro, ONG nonprofit (cum altfel?!), parte dintr-o reţea de inginerie artistică regională prin care Erste Bank reface jocul de rol al defunctului Centru Soros pentru Artă Contemporană. Lucru bun, transparent. Numai că transparenţa este numele de cod al jocurilor de culise actuale. Unul dintre cei cinci fondatori ai tranzit.ro este Matei Bejenaru, membru al juriului „internaţional“ care, la MNAC, a dat câştig de cauză proiectului P-P, în spatele căruia se afla propria directoare, Raluca Voinea. Membru al aceluiaşi juriu, Bogdan Ghiu e coleg de redacţie la revista Idea al aceleiaşi curatoare Raluca Voinea. El participa, alături de candidata Alexandra Pirici, exact în perioada jurizării, la un alt eveniment tranzit.ro, KM 0. Reprezentări şi repetiții ale Pieței Universității, fiind înrolat în tranzit continuu şi acum, la Atelier popular. Noile imagini ale politicii. Un succes de reţea, se va spune, bravo lor! De neînţeles este însă de ce a avut nevoie Ministerul Culturii să prefigureze câştigătorul prin chiar regulamentul de participare. În regulamentul pentru Bienala precedentă, din 2011, primul criteriu de evaluare propus de minister era „conceptul inovator şi sustenabilitatea proiectului în contextul artei contemporane internaţionale în general şi al Bienalei în special“. În regulamentul pentru 2013 a fost însă introdusă „analiza proiectului în contextul participărilor naţionale şi internaţionale în cadrul ediţiilor anterioare ale Bienalei“. Formula favoriza exclusiv proiectul P-P-tranzit-Idea, care se nutrea exact din asta.
Tipic românesc, jurizarea devenea licitaţie cu dedicaţie, ca acelea în care o instituţie publică achiziţionează maşini de la orice firmă ce respectă însă specificaţia tehnică de detaliu, că gazele de eşapament trebuie să aibă exact 0,34% parfum Chanel, aşa cum oferă doar o firmă (a)fină instituţiei. Scorul obţinut la acest criteriu a propulsat proiectul P-P deasupra celorlalţi concurenţi, inclusiv deasupra proiectului Ştefan Bertalan, depus de subsemnatul, cu susţinerea pe faţă a unei galerii europene private şi a uneia dintre cele mai importante edituri de artă, König.
Antagonizarea gazdei jurizării, MNAC, şi a unei bune părţi a sistemului artistic local nu mi-a prilejuit iluzii în legătură cu rezultatul concursului. Ştefan Bertalan este, oricum, pe lista curatorului general al Bienalei, Massimiliano Gioni, şi va fi expus în Pavilionul Central în 2013. Motivele propunerii sale pentru Pavilionul României erau perfecta suprapunere pe tema Bienalei, Il Palazzo Enciclopedico (Bertalan fiind enciclopedistul par excellence al artei noastre), marea influenţă pe care a avut-o personalitatea sa asupra scenei artistice locale şi faptul că artistul s-a repatriat recent şi definitiv în România. Succesul său de dată recentă ar fi marcat şi o racordare a Pavilionului României la dinamica reală a pieţei de artă, susţinută de interesul efectiv al celor ce o alimentează, colecţionarii, muzeele, inclusiv al celor din ţară, beneficiari, acum, ai prezentării extensive a lui Ştefan Bertalan în Pavilionul Central al Bienalei, alături de numele ce alcătuiesc canonul artei internaţionale.
Bertalan aducea plus-profit Pavilionului României. P-P aduce non-profit, potrivit învechitei paradigme corect politice CSAC-MNAC. E un conflict de paradigme şi deontologii. În locul unei figuri artistice marcante, cu o operă copleşitoare şi actuală, în Pavilionul României vom avea doi entertaineri finanţaţi corporatist de entităţi cu responsabilitate difuză, nonindividuală, cu angajamente retorice, obscure. Caracteristice pentru opera P-P sunt acţiuni precum transfigurarea coregrafică a Sărutului lui Brâncuşi într-un lung pupat gay de către Manuel Pelmuş & partner şi mimarea în public de către Alexandra Pirici & friends a pozei calului lui Codre din faţa BCU şi a caraghioliadei lui Bolborea din faţa TNB, genuri de performance derizorii, prin care cele două odioase bronzării nu numai că nu au fost de-legitimate, ci au fost validate ca suport veritabil al artei urbane, dovedită zbenghi vesel pe fruntea grea de bani a artei reacţionare. Demolarea efectivă a acestor orori metalice, la fel ca şi reconstrucţia asumată a reprezentării în Pavilionului naţional de la Bienală rămân pe seama celor ce vor veni. Altfel decât doar în treacăt, fie el numit tranzit.orice. //
