Alo, Parchetul?!

Duminica, 30 octombrie, fostul consilier de stat Elena Udrea a afirmat, intr-o emisiune televizata, ca in spatele campaniei de presa care a dus la demisia sa de la Palatul Cotroceni se afla grupul de interese format din Dinu Patriciu, Peter Imre si Sorin Rosca Stanescu. Elena Udrea a sugerat si o imixtiune a premierului in justitie: “L-a intrebat cineva pe Tariceanu daca a sunat la Parchet in ziua arestarii lui Patriciu pentru a interveni in favoarea prietenului sau?”.
Luni, 31 octombrie, procurorul general Ilie Botos a confirmat ca a fost sunat de premier in ziua retinerii lui Patriciu. Calin Popescu Tariceanu a recunoscut ca i-a telefonat procurorului general pentru a se informa despre acuzatiile care i se aduc lui Dinu Patriciu. Ministrul Justitiei, Monica Macovei, a dezaprobat gestul premierului: “Acest telefon nu trebuia dat. Chiar daca nu a existat intentia unei interventii politice, momentul in care s-a dat telefonul, ziua retinerii lui Dinu Patriciu, a fost total nepotrivit”.
Miercuri, 2 noiembrie, presedintele Traian Basescu a declarat ca Ilie Botos l-a informat prompt despre telefonul dat de premier, dar ca nu a facut acest lucru public, incercand astfel sa previna o criza. Traian Basescu a considerat gestul premierului ca fiind “incorect”. Intrebat daca ii va cere demisia premierului, presedintele a spus: “Fiecare isi stabileste singur nivelul de moralitate. Nivelul de legalitate il stabileste justitia”. Premierul Tariceanu a replicat: “Nu am nici cea mai mica intentie sa demisionez din functia de prim-ministru. Acest lucru ar trebui sa-l fac in cazul in care as fi considerat ca este o greseala”.
Joi, 3 noiembrie, presedintele si premierul s-au intalnit la Palatul Cotroceni si au discutat despre modul in care pot fi reduse consecintele scandalului.

Pentru a analiza in profunzime aceasta criza, revista 22 a initiat o ancheta printre comentatori politici, care au fost rugati sa raspunda urmatoarelor intrebari:

1. Ce semnificatie dati schimbului de replici dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu pe tema dosarului Patriciu?
2. Ce rol acordati fostului consilier de stat Elena Udrea in aceasta disputa?
3. Unde il plasati pe procurorul general Ilie Botos in acest conflict?
4. Credeti ca serviciile secrete au jucat vreun rol in acest scandal?
5. Cum credeti ca se va termina aceasta disputa?

SABINA FATI
Presedintele si premierul joaca la off side

1. Replicile celor doi ne arata ca presedintele si primul ministru joaca la off side. Si unul, si celalalt ar vrea sa marcheze puncte fara sa respecte regulile de baza ale fair play-ului si fara sa tina cont de fluieraturile tribunelor. Fiecare încearca sa-i gaseasca celuilalt punctul vulnerabil, în disectii publice vulgare. Traian Basescu a definit telefonul dat de premier procurorului general drept “incorect”, în vreme ce acoperirea acestei incorectitudini la varf a fost explicata de seful statului printr-un calcul politic, acela de a “evita o criza”. Calin Popescu Tariceanu socoteste ca a dat doar un “telefon institutional”, iar functia pe care o detine “îi permite sa se informeze” în acest fel, adica sa-l sune pe procurorul general, atunci cand prietenul si partenerul sau de afaceri este retinut la Parchetul General. Ipocrizia celor doi arunca în aer nu doar credibilitatea lor, ci si speranta pe care votantii anti-PSD si-o pusesera în noua putere. Raspunsul cinic al premierului la întrebarea daca telefonul dat de el a fost legal sugereaza însa ca lucrurile ar putea fi mult mai negre decat le vedem. “Tot ceea ce nu este interzis este permis”, a spus Tariceanu, lasandu-ne sa întelegem ca aceasta permisivitate excesiva ascunde în spatele ei un spatiu extrem de labil si descentrat. De partea cealalta, atunci cand a fost chestionat despre necesitatea demisiei de onoare a premierului, Traian Basescu a explicat ca “fiecare îsi stabileste propriile standarde de moralitate”. Nu stim însa nici care sunt standardele presedintelui, fiindca, asa cum s-au desfasurat evenimentele, am putea lua în calcul si faptul ca seful statului a ascuns voit “telefonul incorect” dat de premier procurorului general pentru a folosi aceasta informatie într-un moment politic favorabil Cotrocenilor în lupta subterana cu Palatul Victoria.
2. Elena Udrea este cea care a lansat, într-un moment bine calculat, informatia privind telefonul dat de premier procurorului general: odata cu iesirea la iveala a extinderii anchetei în cazul Patriciu si la alte persoane publice, între care si premierul Tariceanu. Elena Udrea este probabil doar pionul care pune în practica o parte dintr-o strategie politica mai larga.
3. Procurorul general încearca sa-si faca propriul joc în aceasta strategie. Schimbarea sa din functie parea iminenta dupa Raportul de tara al Comisiei Europene, dar tranzactionarea pe piata politica a “telefonului institutional” pe care i l-a dat Calin Popescu Tariceanu l-ar putea pune la adapost pentru o vreme. Schimbarea lui Ilie Botos dupa acest episod este mult mai complicata, iar procurorul general poate invoca amestecul si interesul politic la varf mai cu seama acum, cand se instrumenteaza la Parchetul de pe langa Înalta Curte de Casatie si Justitie mai multe dosare pe numele Patriciu, dosare în care apar tot mai multi lideri liberali.
Ilie Botos încearca sa medieze scandalul telefonului “incorect”, dar “institutional” prin Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), unde are mare sustinere. Procurorul general ar putea în aceasta formula sa-si negocieze fotoliul în care a fost urcat de PSD, daca relatiile putere-justitie continua sa fie jucate, dupa traditia tranzitiei autohtone, la bursa politicii. Daca însa presedintele Basescu ar vrea sa rupa aceasta traditie, Ilie Botos ar putea fi debarcat, pe motiv ca nu a cerut CSM-ului sa ancheteze situatia imediat dupa ce a primit telefonul de la Calin Popescu Tariceanu sau ca a pastrat tacerea asupra telefoanelor primite în perioada fostei guvernari, desi ulterior a marturisit ca ele existau. In plus, Parchetul General condus de Ilie Botos nu a reusit anul acesta sa finalizeze nici o ancheta de mare coruptie. Motive pentru debarcarea procurorului sef exista si sunt la îndemana presedintelui, dar poate seful statului are nevoie de anumite servicii din partea lui Ilie Botos.
4. Serviciile secrete romanesti au jucat mereu partituri politice, dar implicarea lor în scandaluri si crize majore e greu de demonstrat. Totusi, persista suspiciunea ca prezenta fostilor securisti, fie ei fosti ofiteri sau doar colaboratori ai fostei politii politice, în viata publica si economica ar putea fi legata de anumite interese ale serviciilor de informatii. 5. In Romania, marile scandaluri raman cu final deschis. Prin metode mai mult sau mai putin ortodoxe, atentia jurnalistilor si a opiniei publice este acaparata de subiecte care par mai fierbinti, iar problemele grave raman parcate la periferie. Presedintele si premierul par sa fi ajuns la un armistitiu, dandu-si poate seama ca mai sunt doar cinci luni înainte de Raportul final care va arata daca Romania este pregatita sa adere în 2007 la Uniunea Europeana. Imaginea creata este oricum aceea ca guvernantii si politicienii, în loc sa se ocupe de problemele ramase nerezolvate în aceasta directie, regleaza conturile unor grupari care par sa aiba cu totul alte interese.

SORIN IONITA
Cate o bila neagra

1-2. La noi, unde abunda scenarita, toata lumea vrea sa citeasca printre randuri povestea “reala” din spatele celei oficiale, la fel cum se facea pe vremuri in Occident hermeneutica declaratiilor Kremlinului. Cu riscul de a parea naiv, am preferat mereu sa iau de bun doar ce se vede. Or, i-am vazut atat pe presedinte, cat si pe premier mai curand concilianti in pronuntarile lor publice, ceea ce e o noutate. In fond, nici unul dintre ei nu a pornit acest scandal, ci Elena Udrea, si fiecare a iesit cu cate o bila neagra, Tariceanu pentru telefon, Basescu pentru ca a ascuns adevarul in legatura cu acest telefon.
3. Botos este persoana cea mai putin credibila in aceasta poveste, avand istoria profesionala pe care o are si din cauza intarzierii cu care s-a pronuntat.
4. Nu ma pricep la acest subiect, nu stiu cu ce se ocupa serviciile secrete.
5. Pe principiul ca tot ce nu te omoara te intareste, este posibil ca institutiile de lupta anticoruptie, in primul rand justitia, sa iasa bine pe termen lung, adica mai independente. Episoade ca acesta - si mult mai grave - s-au petrecut mereu in trecut, doar ca nu avea nimeni curajul sa sufle, iar daca se auzea ceva se punea imediat batista pe tambal. Or, nu te poti trata daca nu recunosti ca esti bolnav. Acum, ca discutam acest lucru, e foarte sanatos, e ca un catharsis. Singura problema e ca trebuie depasita cu bine prima conditie: sa nu ne omoare pe termen scurt afacerea asta.

CRISTIAN GHINEA
Politicienii nu au voie sa sune la Parchet

1. Cred ca prea cadem în capcana de a considera orice se întampla drept un episod epic din razboiul planetar între palatele Cotroceni si Victoria. Tariceanu a gresit grav dand acel telefon la Parchet si deja nu mai putem interpreta acest episod ca pe o simpla harjoana politica. Miza nu tine de cine iese în avantaj, ci de ce anume standard de comportament public impunem pentru viitor. Ne-am scandalizat cu totii cand am aflat ca Iliescu se interesase de dosarul Tiriac jr. Atunci indignarea a fost generala si concluzia era simpla: un politician nu are de ce sa se intereseze de cum se aplica legea într-un dosar. Simplul interes creste presiunea pe procuror si, conform traditiei, acesta va încerca sa ghiceasca cum vrea seful “sa fie aplicata legea”, chiar si daca nu i se cere ceva anume. Daca am stabilit acest standard cu Iliescu, atunci trebuie sa i-l aplicam si lui Tariceanu. Nu ar trebui sa conteze faptul ca unul a fost nomenclaturist, a furat revolutia si a adus minerii, iar celalalt este un politician simpatic, reformist si si-a facut afacerile la vedere. Simpatic sau nu, Tariceanu a încalcat acest standard de comportament public si trebuie macar sa-si ceara scuze si sa promita ca nu mai face. Si acesta nu este un moft de analist cu capsa pusa, e foarte important pentru ce se va întampla de acum înainte. Tocmai l-am auzit pe Dan Voiculescu la televizor zicand ca acel telefon tine de normalitatea politica. Ar fi trist sa ramana asa, normalitate politica à la Voiculescu: politicieni care dau telefoane în cazuri punctuale (mare lucru sa fii coleg de partid, prieten sau fost partener de afaceri cu politicieni, le va creste pretul ceva de speriat).
2. Elena Udrea face parte din acea categorie larga de oameni care se învart prin politica din motive gresite: sa ciupeasca ceva, pentru ca e la moda, pentru ca puterea are asa un efect afrodisiac-cool-misterios. Vad frecvent asemenea persoane prin partide, prin institutii, prin presa. Fara sa înteleaga tabloul mare, fara sa vrea sa îl înteleaga. Vom uita de Elena Udrea peste cativa ani, dar vom ramane cu multi altii/altele la fel.
3. Credibilitatea lui Botos este minima, a avut timp sa faca pe intransigentul pe vremea PSD si a ratat. Are însa un calm de sine care lipsea la dinozaurii traditionali de genul Stanoiu, Iorgovan sau Tanase Joita. Si nu ma hotarasc daca asta e de bine sau de rau. 4. Cred ca serviciile joaca un rol cronic în a agrava conflictele politice din Romania. Sunt alcatuite din oameni prost educati, care nu înteleg mare lucru din societatea democratica, cu optiuni si interese diverse. Obisnuiti cu griul monocolor al totalitarismului (chiar si cei educati dupa 1989), au o grila foarte îngusta de interpretare a lumii, în registru paranoid. De aici, faptul ca cei doi locatari de la Palate primesc toate zvonurile si gunoaiele care circula pe holuri drept analize complicate, cu stampila misterioasa de “Confidential”. Din pacate pentru el, pare ca Traian Basescu este mai atins de acest sindrom, drept pentru care explica orice critica drept atac al grupurilor de interese. Ziarele care au scris despre Udrea-Cocos erau parte dintr-o conspiratie ca sa-l compromita. O reactie gresita: întai explici acele informatii, apoi contraataci prin procese de intentie. Altfel, nu te crede nimeni. Trist pentru un presedinte, altfel inteligent si cu instinct bun.
5. Nu se va termina în nici un fel. Basescu nu îl poate demite pe Tariceanu, liberalii si-au facut o chestiune de orgoliu din a trata problema fara bun-simt. Altfel, Tariceanu s-a hotarat de mult sa îl ignore pe Basescu, pe principiul: el vorbeste, eu guvernez (ceea ce arata ca tactica lui Basescu - critica, ameteste, da mat - a esuat deocamdata).
Important este, revin la ideea de mai sus, cu ce ramanem dupa acest scandal. Care este noul standard de comportament? Partea buna este ca discutam despre aceste practici, lucru de neimaginat acum un an. Partea proasta este ca judecam cu dubla masura: politicienii nu au voie sa sune la Parchet. Cu exceptia celor simpatici.
Eu asta înteleg din indulgenta multora: hai, domn’le, ce mare scofala, un telefon mic, acolo!

IOSIF BODA
Serviciile joaca la diverse capete

1. Am senzatia ca daca n-ar fi fost dosarul Patriciu, ar fi fost un alt dosar si tensiunea intre cei doi ar fi fost oricum declansata intr-un fel sau altul. Cred ca trebuie sa trecem dincolo de persoane. Daca urmarim istoria postdecembrista a celor doua palate, intre cele doua functii, cele mai importante in stat, presedinte si sef al guvernului, exista o contradictie institutionala si constitutionala stipulata, pentru ca atributiile nu sunt suficient de bine delimitate. Tocmai pentru ca sistemul politic romanesc nu este definit clar: nu este nici republica prezidentiala, de tip american; nu este nici republica parlamentara, ca Germania, Italia, Austria, Ungaria s.a.; si nu este nici macar republica semiprezidentiala, in care presedintele poate sa-l numeasca si sa-l revoce pe primul ministru, sa dizolve parlamentul, sa declanseze organizarea alegerilor anticipate. Sunt foarte convins de nevoia unei reforme radicale a Constitutiei romanesti.
2. Eu cred ca aici lucrurile devin un pic mai complicate: la Cotroceni n-au existat, cel putin dupa ‘92, nici sub regimul lui Iliescu, nici sub Constantinescu, si nici acum, sub regimul Basescu, decat maximum 5 consilieri prezidentiali, d-na Udrea fiind consilier de stat. Se pare ca functia bate gradul, doamna Udrea jucand mai mult decat rolul unui consilier prezidential. Mai intai, ma intreb cum poate sa ajunga o astfel de informatie in posesia unui consilier de stat, fie el si sef de cancelarie. Eu stiu destul de bine cam ce roluri au jucat de-a lungul anilor sefii cancelariilor la Presedintie, in orice caz nu atat de mari precum ale d-nei Udrea. Pe de alta parte, este evident ca asistam la un spectacol foarte serios: d-na Udrea, care vine, cel putin formal, din randul liberalilor, se intoarce impotriva propriului sau partid, cu un atac foarte taios. Ne aflam mai mult decat in fata unei sicane. D-na Udrea si-a ales bine si postul, care are audienta, si-a ales bine si ziua. Deci s-a urmarit clar un efect mediatic evident. Reactia Palatului Cotroceni, a presedintelui Basescu n-a venit imediat. Aceasta reactie s-a produs intr-o maniera in care nu l-am vazut foarte des pe presedintele Basescu: extrem de sobra, incruntata intr-un fel si aparent intr-o postura in care omul spune cu durere ceea ce spune. Deci, cu un efect mediatic de asemenea maxim. Eu constat doar, nu cu mare placere, ca la ora actuala avem de-a face cu o infruntare majora intre cei doi parteneri din Alianta, oricat ar rumega aceasta chestiune diversi lideri. Asistam la atacuri cum nu au mai existat intre parteneri de coalitie, nici macar in guvernarea CDR, de care se spune ca ar fi mostra de contradictie, de pierdere de timp in sedinte nesfarsite s.a.
3. Pentru mine, prestatia sa este sub semnul intrebarii. D-l Botos cred ca devine deranjat de telefonul primului ministru dupa 6 luni de la producerea sa. Noi va trebui totusi sa delimitam odata ce inseamna reala separare a puterilor in stat si ce inseamna comunicarea intre puterile statului. Pentru mine, telefonul acela a fost neinspirat, daca am in vedere relatiile personale anterioare ale lui Calin Popescu Tariceanu cu Dinu Patriciu - de prietenie politica, de afaceri comune s.a. Daca nu exista imixtiune politica in acest caz, atunci n-ar trebui sa facem din tantar armasar. D-l Botos avea alte doua cai atunci, chiar inainte de a da telefon presedintelui tarii. Nu presedintele era primul care ar fi trebuit sa primeasca telefon de la d-l Botos, ci seful CSM si publicul romanesc. Asta era solutia daca d-l Botos voia sa apara drept cavaler al independentei justitiei si mai ales al unei atitudini normale a procuraturii. Nu cred ca atitudine normala este de a nu comunica cu nimeni, ci de a nu te lasa influentat de nimeni.
4. In mod categoric, da. Am lucrat in institutia presedintelui si in zone destul de sensibile si nu-mi dau seama cum sunt posibile foarte multe lucruri, inclusiv aparitia in presa in anumite momente exact atunci cand, sa zicem, e nevoie ca focul sa fie intetit, daca nu si cu contributia larga a unor servicii. Sunt convins ca serviciile, cum le este felul si natura, joaca deja la diverse capete. Vad, pe de o parte, ca statutul lor e inca in discutie, nu se stie unde vor fi subordonate pana la urma. Ca sunt la seful statului, ca sunt la parlament, ca sunt la guvern, undeva ar trebui sa fie totusi. Ele vad aceasta disputa, vad ca echilibrul de forte este in pericol, ca lupta nu e transata, ba, mai mult, vad ca, in pofida sanctiunilor primite la alegeri, PSD nu scade, cum au crezut unii, sub o anumita cota, deci ca o eventuala recombinare a fortelor pe scena politica actuala ar fi posibila, si atunci serviciile joaca la diverse capete. 5. Suntem in Romania, unde orice minune tine doar 3 zile si unde nimic nu se duce pana la capat. S-ar putea sa fie o incercare de a forta demisia lui Calin Popescu Tariceanu. Cred ca va fi foarte dificil; liberalii sunt bine grupati la ora actuala in cateva mari centre de putere, poate cel mai vartos fiind cel din jurul premierului. Nu e de jucat deci cu un partid de acest gen, nu cred ca va putea sa aiba rapid soarta PNTCD, e mult mai bine inchegat si nu este atat de slab de inger.
Cred insa, din pacate, ca luptele interne vor macina prea multa energie umana si asta va fi in dauna Romaniei. Ar trebui mai multa concentrare asupra guvernarii, in general. De exemplu, discutiile despre scurtcircuitarea acordului cu FMI cred ca ar fi meritat mult mai multa atentie decat acest scandal. Si cred ca si presa este supusa unor intense, intense presiuni de a se concentra asupra unor chestiuni de senzatie. Aceste chestiuni au efecte nedorite si in tabara adversarilor reali ai Aliantei, in sanul PSD-ului, unde favorizeaza netransarea unor lucruri, pastrarea partidului intr-o stare de nereformare si cu credinta ca doar greselile adversarilor le vor aduce din nou capitalul electoral de care au beneficiat in 2000.

CRISTIAN PIRVULESCU
O controversa mediatica pigmentata constitutional si politic

1. La nici o saptamana dupa publicarea Raportului de monitorizare cuprinzatoare al Comisiei Europene, în care reforma justitiei era apreciata, primul ministru a ajuns în centrul unui scandal de presa. Telefonul dat pe 26 mai lui Ilie Botos, etern procuror general al Romaniei si mai nou dur luptator împotriva coruptiei, punea sub semnul îndoielii buna-credinta a guvernului. Un nou episod în confruntarea dintre cele doua laturi ale Executivului: presedinte si guvern? Mai întai o coincidenta: cu aproape sase ani în urma, dupa ce la summit-ul UE de la Helsinki, din decembrie 1999, Romania începea negocierile de aderare. Cateva zile mai tarziu, primul ministru, aflat într-o relatie tensionata cu presedintele, era fortat sa demisioneze printr-o procedura dincolo de prevederile constitutionale. Cele doua momente sunt episoade ale aceluiasi conflict manifestate în contexte diferite. In 1999, Traian Basescu, ministru al Transporturilor, l-a sprijinit pe Radu Vasile; în 2005, îl critica pe Calin Popescu Tariceanu. Aparent este vorba de viziunea asupra mecanismului separatiei puterilor în stat. Dupa modificarea Constitutiei, în 2003, separatia puterilor în stat a fost prevazuta la articolul 1. Dar, desi separate, puterile nu sunt izolate. Echilibrul puterilor, afirmat constitutional, implica forme de control reciproc si colaborare. Iar daca puterile nu sunt rigid opuse, comunicarea între ele este normala. Mai mult, oriunde în lume procurorii reprezinta statul, deci Executivul, iar nu puterea judecatoreasca. Confuzia între autoritati si puteri prezenta în Constitutia Romaniei permite însa interpretari diametral opuse. Si chiar daca presedintele si primul ministru sunt parti ale aceleiasi puteri, Executivul (motiv pentru care sunt în conflict institutional), atributiile lor apar ca divergente. In fond, ce element constitutional poate invoca procurorul general cand il suna pe presedinte imediat dupa conversatia cu primul ministru? Medierea amintita de presedinte în declaratiile de la întoarcerea de la Atena a avut aspectul unei operatiuni în spatele usilor închise. Or, daca este o institutie constitutionala, medierea trebuie sa se manifeste public, deci conflictul trebuie declarat. Altfel, ea ramane doar o simpla conversatie. Desi, pentru moment, scandalul de presa nu s-a transformat în criza acuta, el a tradus în termeni politici criza sistemului institutional.
2. Fostul consilier prezidential a contraatacat, previzibil, în urma atacurilor de presa care i-au provocat demisia. Rolul sau în acest scandal este însa periferic. Nu cred ca actiunile, în nume si interes personal, ale fostului consilier merita o abordare speciala într-o analiza institutionala a contextului politic actual. Gandit ca un atac mediatic, demersul sau nu depaseste latura superficiala a politicii.
3. Pozitia procurorului general este ambigua. Odata cadrul scandalului schitat, acesta a alimentat intriga. Mai întai, a declarat ca telefonul l-a deranjat si a telefonat presedintelui, apoi ca primul ministru nu a influentat cursul anchetei. Nici o prevedere constitutionala nu îl punea însa pe Ilie Botos, în calitatea sa oficiala, în situatia de a telefona discret presedintelui. O imixtiune ar fi trebuit dezvaluita, apoi mediata public. Comportamentul lui Ilie Botos a fost influentat de evolutia evenimentelor. Cata vreme criza politica fabricata pe fundalul relatiei de competitie institutionala si constitutionala dintre presedinte si primul ministru parea sa atinga apogeul, Ilie Botos a înclinat mai degraba spre primul. Dar si-a jucat rolul cu stangacie si a implicat în scandal (din naivitate?) toate institutiile.
4. Nimeni dintre cei ce s-au expus public nu a castigat din acest scandal, dar nu toti protagonistii au pierdut la fel. Cei ce au de profitat nu apar în distributie. Ei se afla în penumbra, acolo de unde si serviciile secrete actioneaza. Slabirea guvernarii, oricare ar fi aceasta, este în interesul celor ce nu pot supravietui în conditiile unui stat de drept functional si ale unei economii de piata competitive.
5. Scandalul telefonului a relevat, mai mult decat o controversa mediatica pigmentata constitutional si politic, continuitatea politicii din spatele usilor închise. Pe termen scurt, sfarsitul este deschis. Pe termen lung, conflictul se va încheia doar atunci cand raportul dintre legitimitatea bazata pe votul direct a presedintelui si puterea executiva a primului ministru se vor stabiliza, eventual printr-o reforma constitutionala.

SEBASTIAN LAZAROIU
Tensiunile intre palate nu au cum sa dispara

1. Singura parte buna a acestui scandal o reprezinta perceptiile de la Bruxelles. Cred ca oficialii europeni sunt multumiti ca exista o dezbatere publica acum in Romania pe tema “Cine il poate suna pe procurorul-sef?”. Dezbaterea ar fi fost greu de imaginat in ultimii 15 ani, cand imixtiunile politicului in justitie s-au facut si la lumina zilei, dar mai ales in subteran, fara ca cineva sa se sinchiseasca.
Partea proasta este ca premierul nu-si recunoaste greseala in nici un fel, desi si prietenii, si inamicii ii spun ca a gresit. Faptul ca premierul nu a demisionat indata ce s-a aflat despre interventie este o alta bila neagra pe termen mediu si lung, pentru ca in acest fel nu exista inca un semnal clar catre magistrati ca este inadmisibil ca o alta institutie a puterii in stat sa intervina in actul de justitie. O alta parte negativa a intregului scandal este reprezentata de tacerea presedintelui, care, altfel, ne-a obisnuit cu declaratiile sale publice transante si care chiar s-a angajat sa faca publice orice obstacole in lupta impotriva coruptiei. De altfel, este singura sa arma, in calitate de presedinte si reprezentant al celor care i-au acordat direct votul: declaratiile publice. Multi s-ar putea intreba cate alte lucruri de aceeasi gravitate s-au intamplat, presedintele stiind despre ele, si totusi nu au fost facute publice.
O semnificatie speciala o are insa tacerea suspecta a liderilor PSD. Personal, nu am auzit o pozitie a partidului in aceasta dezbatere: are voie sau nu are voie premierul sa il sune pe procurorul general?
2. Elena Udrea a fost factorul declansator. Impreuna cu sotul ei a fost hartuita sistematic in unele publicatii, incepand cu luna august 2005. Greseala lui Cocos, de a-si “negocia” cu un jurnalist linistea, a dus la demisia Elenei Udrea, desi vinovatia ei sau a sotului ei a fost doar aceea de a fi facut afaceri cu niste oameni apropiati de PSD. Afectat de aceasta “victorie” a Palatului Victoria, Basescu a decis sa dezvaluie anumite lucruri prin Elena Udrea, cu riscul de a fi afectata propria-i credibilitate (au aparut adevarate fapte pe care presedintele le-a negat public intr-un interviu din Romania libera).
3. D-l Botos este in multe privinte acoperit. A primit telefonul premierului, nu a cedat presiunilor si l-a anuntat indata pe presedinte. Daca procurorul general (mentinut in functie dupa 2004, desi in mod clar a cedat presiunilor PSD din perioada anterioara lui 2005) va reusi sa mentina independenta institutiei pe care o conduce, probabil ca i se vor uita petele din trecut. Cred ca Botos a procedat corect atunci cand l-a informat pe presedinte, desi ar fi fost mai bine daca ar fi facut publica situatia, atunci cand a aparut. 4. Da, doar in masura in care serviciile furnizeaza informatii importante despre cazul Rompetrol.
5. Tensiunile intre palate, precum si intre PNL-PD nu au cum sa dispara, chiar daca si acest caz va fi pana la urma ingropat. Ele raman latente si probabil vor izbucni cu o virulenta iesita din comun, atunci cand PD si PNL vor decide ca a sosit vremea sa se desparta. Cazul “telefon la procuratura” va reaparea atunci si probabil cu mai multe amanunte. Acum Tariceanu mai pierde niste puncte la credibilitate, la fel si Basescu, la fel si Alianta.

Ancheta realizata de Rodica Palade, Armand Gosu si Razvan Braileanu