CNA - un pericol pentru Radio Romania Muzical ?

Luni, 26 septembrie, la sediul GDS a avut loc dezbaterea cu tema CNA - un pericol pentru Radio Romania Muzical?, moderata de Gabriel Liiceanu. La discutii au participat reprezentanti ai Consiliului National al Audiovizualului, ai Societatii Romane de Radiodifuziune si ai societatii civile.
Dezbaterea a fost provocata de un comunicat al CNA in care se anunta ca RRM functioneaza ilegal si in care era luata in calcul posibilitatea anularii licentelor pentru acest program.
Prezentam in continuare fragmente din aceasta dezbatere.

Gabriel Liiceanu (GDS): Lucrul care m-a izbit cel mai tare, referitor la chestiunea canalului Radio Romania Muzical, a fost ca s-a ajuns la o cearta a frecventelor, acolo unde de fapt e vorba de educatia unui popor în curs de manelizare. Cand în joc este, fara nici o exagerare, criza spirituala a unei tari, noi mutam discutia, dupa cum înteleg, pe un teren de tehnicalitati obscure si de chichite juridice. Mi s-a întamplat sa stau, mai mult sau mai putin, prin diferite orase ale Europei. Heidelbergul, de pilda, este un oras de provincie german de nici 100.000 de locuitori care are un post de radio de tipul Radio Romania Muzical, ce-i drept, cu o calitate a transmisiei mult mai buna. Dar nu exista tara în Europa care sa n-aiba un post de muzica clasica!
Ceea ce m-a frapat în scrisoarea semnata de d-l Ralu Filip este ca, la un moment dat, în pct. 5 al ei, sunt invocate doua lucruri, ambele legate de competenta pe care legea i-o confera CNA-ului: “garant al interesului public în domeniul comunicarii audiovizuale” si “încurajarea liberei concurente”. Atunci, cum propune dansul suprimarea acestui post de radio, de vreme ce, cum spuneam, interesul public merge exact în directia unui asemenea post de radio? Pentru ca interesul public al Romaniei în clipa de fata trece, repet, mai mult ca oricand, prin educatia - si prin cea muzicala - a acestui popor. Daca exista o criza care ar trebui sa ne puna pe ganduri în Romania de azi, este criza educatiei, pentru ca, treptat, ea se soldeaza cu pierderea fiintei însesi a poporului roman. Asistam, impasibili sau neputinciosi, la lucruri absolut halucinante în clipa de fata: ne pierdem limba - pierdem sensul cuvintelor si stiinta accentelor în vorbirea curenta -, pierdem valorile culturii europene, careia înca îi mai apartinem, ne pierdem “tinuta clasica” prin care ne-am civilizat în 80 de ani de modernitate mai mult decat în 20 de secole - si muzica clasica face parte din aceasta tinuta - si asistam la nasterea unei generatii de mutanti care îsi modeleaza gusturile, valorile si idealurile de viata dupa programele televiziunilor comerciale. Daca nu Societatea publica de Radio a Romaniei si Societatea publica de Televiziune a Romaniei sunt chemate sa faca educatie acestui popor, atunci cine Dumnezeu s-o faca?
Dar atunci, ce cauta aici invocarea “liberei concurente”? Cum se face ca în Romania libera concurenta nu functioneaza exact acolo unde trebuie, adica în lumea afacerilor sufocate de monopolurile baroniadei, si e invocata ca argument exact acolo unde nu are ce cauta? “Interesul public” si “libera concurenta” n-au cum merge în acest caz mana în mana. Cum sa pui muzica clasica în libera concurenta? In libera concurenta cu cine? Cu Vali Vijelie? Sa traiasca, desigur, libera concurenta. In fond, pentru asta ne tot batem de 15 ani încoace, cu rezultate mai mult decat mediocre. Dar în aceasta concurenta n-au ce cauta nici Televiziunea publica si nici Radioul public. Aceste institutii publice exista tocmai pentru ca acele lucruri care nu sunt rentabile, dar vitale pentru societate, care nu trebuie sa se confrunte cu rating-ul acela nenorocit pe altarul caruia se sacrifica totul - onorabilitatea, bunul gust, inteligenta - sa poata sa se dezvolte dincolo de Legea concurentei. Nu cred ca într-un viitor previzibil Mahler sa aiba vreo sansa în fata lui Adrian Copilul Minune. Dar ca sa poata totusi avea candva, trebuie sa existe un for în tara asta, în speta Radioul, care sa stie sa perpetueze valorile de acest tip. As merge pana la a spune ca un radio de muzica clasica face parte din patrimoniul acestei tari si propunerea de desfiintare a lui echivaleaza cu distrugerea oricarui monument care tine de patrimoniu, cu o biserica pictata, cu casa taraneasca traditionala s.a.m.d. Spunand toate astea, nu fac decat sa exprim punctul de vedere - al catorva doar, ce-i drept - din oamenii de pe strada care au, între nevoile lor, si nevoi culturale. Ma institui în purtator de cuvant al unei minoritati care are drepturile ei. Iar dintre drepturile acestea face parte si dreptul la cultura. Asadar, face parte si dreptul de a deschide la orice ora din zi - si eventual din noapte - radioul pentru a putea sa ascult acea muzica pe care m-a învatat sa o ascult cultura europeana din care fac parte si de care sunt foarte mandru, si la care nu vreau sa renunt.
I-as da cuvantul d-lui Ralu Filip cu aceasta întrebare expresa: cum se poate ca un om cu cultura si cu anvergura spirituala a domniei sale sa rateze ceea ce, dupa mintea mea, mi se pare ca este esential? Dincolo de frecvente, dincolo de certuri pe un articol sau altul de lege, esentialul este ca avem nevoie de un post de radio muzical. Si iarasi va întreb, domnule Filip: în CNA exista un numar de membri. Mi-e greu sa cred ca vreun membru al acestui consiliu a ridicat mana pentru a vota împotriva acestui post. Si atunci, de unde s-a nascut toata povestea asta? Dvs. personal ati ridicat sau veti ridica mana, ca presedinte al CNA, si veti cere desfiintarea - indiferent pe ce motiv: frecventa, lege, post local, regional etc. - a singurului post de radio muzical din Romania?

CNA nu face risipa de frecvente

Ralu Filip (presedintele CNA): Cand Radioul public a desfiintat Radio Romania Tineret, am fost printre putinii care s-au opus, pentru ca era un radio de calitate, care oferea tinerilor altceva. Multi colegi ai mei au fost indragostiti de ideea ca vom avea un Radio Cultural si pana la urma Radioul public a facut acest Radio Cultural, desfiintand Radio Tineret. Daca exista o incalcare a unei legi, eu n-as putea sa trec peste ea, indiferent daca e vorba de RRM sau alt post de radio, pentru ca sunt convins ca totdeauna exista o solutie sa pastrezi si legalitatea, si un program pentru public. Am constatat ca in Bucuresti postul public de radio isi dubleaza programele, in sensul ca RR Actualitati, RR Cultural, RR Muzical au doua frecvente. Pot sa va dau exemplu: la RRM exista o frecventa de Herastrau si una pe Costila, frecvente diferite, care transmit acelasi program. Era o problema legala: postul public de radio mai are un program local, Radio Bucuresti, iar Legea audiovizualului spune ca frecventele de Bucuresti sunt considerate frecvente locale. Si atunci, descoperim ca in Bucuresti postul public are doua frecvente locale: unul este R Bucuresti, celalalt R Muzical pe Herastrau si inca un program regional, R Muzical, de pe Costila. Am propus Societatii Romane de Radiodifuziune sa treaca Muzicalul pe Cultural si atunci el devenea program national, se auzea in toata tara, iar Culturalul sa-l treaca pe AM, pentru ca in FM deja el acopera aproape 98% din teritoriu, iar conform cercetarilor noastre, dotarea din gospodarii cu aparate de radio care sa prinda banda Vest este de peste 80%. Noi am facut aceasta propunere, iar SRR nu vrea sa achieseze la propunerea noastra. Stiti bine ca frecventele sunt finite. In momentul acesta CNA nu-si mai poate permite sa aiba proiecte, pentru ca nu mai are frecvente si mi s-a parut nedrept sa fac risipa asta de frecvente. Avem doua proiecte: unul cu un program pentru copii si unul pentru minoritatea roma.
Maria Toghina (presedinte-director general al SRR): Marturisesc ca de fiecare data d-l R. Filip reuseste sa ma surprinda cu proiecte noi fata de ultima intalnire. Inteleg ca proiectul-pilot referitor la un post dedicat unei minoritati a aparut de vineri pana astazi si noi am aflat cu surprindere. Si atunci, daca SRR face o risipa in beneficiul celor 22 milioane de romani, haideti sa le luam frecventa. Este o judecata care ma depaseste. Daca d-l R. Filip are un proiect de o asemenea anvergura, de care aflu pentru prima data si la care as achiesa cu tot profesionalismul si cu toata baza tehnica de care dispune SRR, atunci de ce nu ne-a prezentat acest proiect? Pentru ca, din cate se stie, SRR are redactii speciale dedicate minoritatilor nationale, fiecare post public regional are spatii de emisie dedicate minoritatilor nationale, avem emisiuni in limba minoritatii rome si cred ca ar fi fost o problema de detaliu sa dezvoltam acest proiect postului public in Bucuresti. In ce priveste risipa de care domnia sa vorbeste, ma gandesc ca nu este o risipa foarte mare sa oferim tuturor iubitorilor de muzica clasica posibilitatea de a asculta RRM la cele mai inalte standarde. Cred ca punem problema un pic fals. Cred ca ar trebui sa dezvoltam RRM ca post national, sa avem a treia retea, de ce nu a patra retea? Putem modifica legea, daca ea este stramba, astfel incat sa dezvoltam Societatea publica de Radiodifuziune, nu s-o restrangem. De ce sa dam in cap unui lucru care merge? In ce priveste acuzatia, foarte grava, conform careia RRM nu are licenta de emisie, nu stiu daca d-l R. Filip stie, dar avem o licenta de emisie.
Ilie Mihai (director general adjunct al Departamentului tehnic al SRR): Pe 20 august anul 2003 am primit o licenta de programe pentru toate programele Radioului public, inclusiv RR Muzical, care in acel moment era in aceeasi structura, cu doua frecvente pe Bucuresti. Pe de alta parte, ar trebui sa ne intoarcem la lege si sa vedem ca nu este problema CNA, ci a Agentiei Nationale de Comunicatii, care emite licenta de emisie. CNA emite licenta de program avand in vedere 10 puncte, din care al 10-lea este licenta de emisie, pentru ca CNA se ocupa de structura programelor, de calitatea lor etc. Nu putem sa avem licenta de program fara licenta de emisie.

Ralu Filip interpreteaza restrictiv legea

Rasvan Popescu (CNA): Tot ce incerca d-l director sa va spuna este ca SRR are licenta de audiovizual de la CNA. Faptul ca n-are de la altii pe emisie trebuie rezolvat in alta parte. Dar de la noi are si e semnata “Ralu Filip”. De ce suntem noi aici? Pentru ca, la un moment dat, d-l presedinte al CNA a trimis o adresa presedintei de la Radio care incepea asa: “Domnului Maria Toghina” si se termina: “Voi propune colegilor mei in sedinta din data de... anularea licentei pentru RR Muzical”. O aveti pe masa. Dar sa ne intoarcem la punctul de plecare. Sa gasim solutia la ce? Sa ne lamurim daca avem la ce sa cautam solutia, de unde vine aceasta problema. Ea vine dintr-o interpretare restrictiva a legii din partea d-lui R. Filip, lege care e din 2002. RRM e din 2000. Nu s-a pus niciodata problema inchiderii RRM, nu si-au pus-o parlamentarii cand au facut legea. In intentia legiuitorului n-a existat ideea ca ea sa distruga RRM. Exista doua puncte de vedere divergente la nivelul Consiliului. Pe hartia aceea se spune “anularea licentei”, iar acum d-l Filip spune ca “as vrea sa-l transform in post national”. Ori e luarea licentei, ori e transformarea lui in post national. Ori il ajutam sa creasca, ori il omoram. Nu se poate sa pui pe hartie “anulez licenta” si sa vii aici sa spui “de fapt, am vrut sa-l fac post national”. Exista art. 71 din Legea audiovizualului care spune ce are dreptul Radioul public. Radioul public are doua retele nationale in AM si FM - asta inseamna Romania Actualitati si Romania Cultural - si o retea pentru posturile regionale si locale, care in Bucuresti ar insemna Radio Bucuresti, care e local, si RR Muzical, care e regional. Legea nu spune “sau”, spune “si”. Asta inseamna ca toate retelele astea care sunt folosite pentru RR Muzical ca regional si pentru R Bucuresti ca local sunt acoperite legal. Legiuitorul in 2002 n-a vrut sa ciunteasca Radioul public, a conservat ce exista. Nu exista legal o problema. RRM e acoperit legal de legea din 2002.
R. Filip: Vreau sa fac o precizare: am fost toti de acord ca exista o problema, va aduc stenograma de la sedinta CNA, veti vedea ca s-a votat in unanimitate sa trimitem o adresa, apoi au intervenit telefoanele si unii dintre noi si-au schimbat parerea. Doi: este legal sa supun la vot in Consiliu ce cred eu ca incalca legea. D-l Popescu nu v-a spus ca Muzicalul are o frecventa locala pe Herastrau si una regionala pe Costila. Problema asta trebuie rezolvata.
Dan Grigore (CNA): Eu nu cred ca pot fi banuit de accente anti-Muzical aici, am fost printre primii care au sustinut aparitia acestui canal public si sunt in continuare, chiar daca am anumite critici asupra modului in care intelege acest post, ca si RRC, sa-si realizeze menirea. Dar asta e cu totul alta discutie, cum se spune la GDS. Dupa parerea mea, pozitia presedintelui exprimata in discutia la care intamplator eram prezent, in discutia cu d-l director tehnic al SRR, a fost o pozitie corecta si in respectul legii. Anume aceea ca noi i-am spus ca nu ne putem amesteca in deciziile pe care SRR le ia in privinta administrarii patrimoniului pe care il are, dar putem sa dam anumite sugestii. Postul Muzical merita sa existe, trebuie sa existe, pentru ca este indispensabil societatii romanesti, mai ales la ora actuala, dar el trebuie sa fie la un anumit nivel de profesionalism.
Grigore Constantinescu (RRM): Mi se pare foarte important faptul ca acum 8 ani a aparut acest post de radio, pe care toti cei din categoria minoritara a celor care se ocupa de muzica l-au salutat cu mult entuziasm. D-na director Mihaela Dobos poate sa ateste ca s-a bucurat de unanimitatea sprijinului celor care fac parte din lumea muzicii si de sprijinul Uniunii criticilor, redactorilor si realizatorilor muzicali, in care majoritatea membrilor redactiilor RR Muzical sau RR Cultural, muzicieni, sunt cooptati. Toti ne-am pus problema unei cresteri de calitate. Vizaviul RR Muzical/RR Cultural este o problema pusa fals, pentru ca RRC este un post care isi propune sa dialogheze cu ascultatorul pe toate problemele pe care le poate ridica viata spirituala romaneasca, de la un nivel mai jos pana la un nivel uneori foarte pretentios. Pe cand RRM nu-si propune numai sa faca o educatie, ci sa creeze un anumit climat spiritual care contribuie la starea de confort - se si spune cuvantul acesta adeseori in emisiunile de promo -, starea de cunoastere si de promovare a valorilor. Sunt foarte multi cei care au in casa un aparat de radio fixat pe RRM, pe care il deschid automat, pentru ca ceva, acolo, se va adresa si interesului meu, la o anumita varsta, si interesului unui om tanar. Ce a demonstrat RRM in cele doua saptamani de Festival Enescu a fost pilduitor, si anume modalitatea de raspandire eficienta a ideii si cunoasterii documentului sonor. Ceea ce se intampla in relatiile care s-au stabilit in 8 ani intre Romania si restul lumii prin RRM este de asemenea foarte important, pentru ca nu sunt singurul care a fost la Metropolitan sau la Opera din Paris prin intermediul RR Muzical sau care an de an a putut sa faca ce n-au putut sa faca parintii si cei mai in varsta decat noi, sa mearga la Bayreuth. Toate aceste elemente tin de partea nu numai de cultura, ci de partea de viata spirituala in care noi existam. Mi se pare o fantezie ca ne-am adunat aici ca sa discutam sa nu mai fie un post pentru Bucuresti, sa fie un post pentru Romania. Bineinteles ca sa fie un post pentru Romania, pentru ca Radio France International este pentru Franta, nu? Deci nu amplificarea si cresterea postului in calitate este problema. Problema este existenta lui, dupa ce si-a dovedit eficienta.

Problema de fond: calitatea auditiei

Andrei Dimitriu (fost director general al SRR): Intr-o tara in care cultura de performanta e ignorata, e nevoie ca postul public sa-si asume - si posturile public de radio si de TV au aceasta obligatie prin lege - aceasta responsabilitatea. Asupra calitatii actului editorial se poate discuta. Dar problema este de existenta a celor doua canale. Iar asupra acestei teme nu cred ca un om de buna intentie poate sa discute. Legat de strict canalul Muzical, am fost unul dintre sustinatorii extinderii. Problema de fond ramane a calitatii auditiei. Cele doua frecvente, pe care le cunoaste si d-l R. Filip, si cei din Radio, nu acopera, in privinta calitatii sunetului, tot Bucurestiul. A suprima unul din ele inseamna a-i priva pe unii dintre ascultatori de acest post. Problema cu Culturalul cred ca este o diversiune. Nu se pune problema ca cele doua canale sa fie in concurenta. Sigur, nu cred ca e cineva care sa nu-si doreasca ca acest canal sa nu aiba acoperire nationala si cred ca d-l Filip poate gandi o astfel de strategie de asumare a frecventelor care sa permita RRM sa se auda si la Dorohoi, or fi melomani si pe acolo, iar problema de educatie nu se restrange la Bucuresti si imprejurimi. Este extrem de important sa se gandeasca constructiv si din aceasta perspectiva: a obligatiilor de educatie si de promovare a culturii de performanta. A doua chestiune, sofismele acelea care bantuie in toate mediile, anume ca in capitalism competitia este regula de aur si noi trebuie sa ne adaptam acestor realitati imperative din capitalism. Vreau sa atrag atentia ca exista o raspundere care priveste cultura si educatia: ele nu pot fi supuse concurentei ordinare.
Ada Brumaru (RRM): Eu sunt aici pentru a apara RRM, este profesiunea mea si gandesc ca nu pot trai fara acest post care mi-a umplut ceva in viata. Dar in acelasi timp trebuie sa aud cuvantul acesta cu medii si cu lipsa de stereofonie pe RRC. Trebuie sa ne gandim ca n-are voie sa piarda nici unul din aceste posturi intaietatea sa in viata culturala. Nici unul, nici celalalt. Nu putem gandi frecvente combinate care sa dezavantajeze RRC.
Mihaela Dobos (director RRM): Am sustinut intotdeauna existenta celor doua posturi independente, RRC si RRM. In Romania de azi, ascultatorul poate urmari un post ca RRC in AM? Cred ca nu. Ascultatorul de azi are anumite pretentii catre o auditie confortabila, de calitate buna. Iata de ce nu cred ca solutia propusa de Ralu Filip are un scop constructiv. S-a spus aici ca poate fi privita si ca un mod diversionist de a indrepta discutia catre alta directie. Fara a vorbi despre licente, frecvente, as vrea sa fie foarte clar ca RRM, dupa toate documentatiile pe care le detine la departamentul juridic si la tehnic, emite in mod legal. In afara de asta, sunt convinsa ca acum voi face o sugestie care ii va face placere d-lui Filip, in sensul ca, daca este nevoie si daca dumnealui aminteste faptul ca RRM emite pe doua frecvente in Bucuresti, s-ar putea ca una din frecventele pe care emite postul Info Pro sa-i convina mai mult ca sa fie luata din Bucuresti, pentru ca are o putere mult mai mare si este mult mai clara. Deci Info Pro se aude tot pe doua frecvente in Bucuresti si mult mai bine decat RRM, pentru ca RRM are un emitator cu o putere mult mai mica decat Info Pro, are 1,3 kw, in timp ce celalalt are 10 kw. Ma gandesc ca s-ar putea sa-i foloseasca aceasta informatie. S-a discutat aici despre faptul ca multe dintre emisiunile RRM sunt preluate de RRC. Chiar a crescut procentul de ore preluate de RRC, pentru ca a existat o politica nedeclarata pana la un moment dat a d-lui Seuleanu de a topi RR Muzical in RR Cultural, practic de a le desfiinta pe amandoua si de a face un alt post. Discutam despre calitatea programelor. Fara indoiala ca este prima noastra preocupare, dar va rog sa credeti si nu stiu cine din aceasta sala poate sa se ocupe exclusiv de calitatea programelor, cand a evoluat permanent intr-un mediu ostil. De cand am aparut pe piata, n-am auzit decat ca vom fi desfiintati, ca n-avem frecventa, n-avem licenta, ca CNA nu vrea...
Dan Manolache (RRC): Sunt un ascultator al postului de radio Romania Muzical. Fireste, ascult cu aceeasi placere si postul de radio Romania Cultural si am foarte multe observatii critice. Dar discutia cred ca ar trebui sa se concentreze pe existenta sau privarea de existenta a acestui post, pe care noi il iubim cu totii. S-a incercat de foarte multa vreme sa se introduca tot felul de disensiuni in Radio. Aceasta disensiune intre Romania Cultural si Romania Muzical nu a reusit niciodata, pentru ca noi stim ca avem aceeasi tinta, acelasi public, pe care il servim cu mijloacele proprii fiecarui post. Poate ca ar trebui sa existe mai multa coordonare. Bulversarea care s-a petrecut in Radio, si folosesc accentuat timpul trecut, ne-a impiedicat sa ne concentram asupra programelor, asupra mesajelor, asupra ascultatorului in primul rand. Pentru ca de fiecare data am fost amenintati.
R. Filip: Totusi CNA n-a avut niciodata nimic cu nici o emisiune de cultura, din contra. Noi am convins guvernul Nastase sa puna Festivalul Enescu in lista evenimentelor majore. Nu Uniunea Compozitorilor. L-am pus acolo tocmai ca sa fie protejat, cel putin 70% din public sa-l vada, sa aiba acces. Si al doilea, vreau sa fac o precizare: nu stiu cine va persecuta pe dvs. si pe altii, cine v-a amenintat, dar pe multi dintre dvs. v-am vazut venind cu d-l Seuleanu. Stateati drepti, d-le! Unii ii curatati scaunul, inainte sa se aseze!

Radio Romania Muzical va exista

Serban Pretor (CNA): Nu e cadrul de discutat aspecte tehnice, aspecte juridice, aspecte privind frecventele. Aceasta disputa a pornit de la limitarea acestei resurse care sunt frecventele. In ceea ce priveste acea diversiune de care s-a amintit la inceput, as vrea sa se inteleaga inca un lucru: atat Radio Cultural, cat si Radio Muzical nu sunt niste radiouri care sa faca rating, nu sunt niste radiouri pe care cineva care zapeaza cu telecomanda, daca da din intamplare peste ele, se opreste acolo. Astea sunt niste radiouri care se cauta si le asculta acea parte foarte restransa din public care doreste cu adevarat sa le asculte. Din punctul asta de vedere nu considerati o diversiune ideea pe care am avut-o ca Radio Cultural ar putea sa existe foarte bine pe unde medii, pentru ca undele medii sunt acoperite in absolut toate colturile tarii.
Livius Ciocarlie (GDS): Pe scurt, doua lucruri: unul de ordin practic si unul de ordin principial. La noi in casa, exista nu unul, ci doua aparate de radio, fixate pe Radio Romania Muzical: unul prinde pe o frecventa, altul pe alta frecventa. Daca dispare cel de pe o frecventa inseamna ca acela nu mai prinde. Or, in general, oamenii au un singur aparat si exista riscul sa nu-l mai prinda. Deci, dupa parerea mea, trebuie facut in asa fel ca tot ce exista sa ramana si, daca se poate extinde, cu atat mai bine. Si acum, lucrul de ordin principial. Se vorbeste pe buna dreptate de importanta dreptului la concurenta. Dar eu va spun despre un drept si mai inalt: dreptul la libera expresie. Ei bine, acest drept, foarte inalt, nu-mi da dreptul sa tin un discurs xenofob, antisemit sau discriminator de orice fel, dar nu-mi da dreptul nici legea. Si atunci, daca asta mai inalt este limitat, atunci cred ca si celalalt poate fi limitat, si anume cum? Tot prin lege. Deci, dupa parerea mea, ar trebui sa va adresati comisiei parlamentare si sa ajungeti la o solutie care sa faca ca tot ce exista sa ramana si daca se poate sa se mai extinda. In nici un caz, un punct de vedere ca cel privitor la dreptul la libera concurenta nu trebuie sa prevaleze, dupa parerea mea.
Dumitru Avakian (muzicolog): Mi se pare absolut jenant ca ne adunam aici pentru a apara o institutie de cultura. E jenant ceea ce ne-am mobilizat sa facem. O facem pentru ca stim ca exista riscuri, au existat riscuri, ne bucuram ca suntem asigurati ca riscurile au fost indepartate, dar vigilenta trebuie sa existe si trebuie sa fim in continuare in stare de veghe, pentru ca astfel putem creste importanta aceste minoritati, care de fapt da consistenta intr-un fel si elitelor care imping societatea noastra mai departe.
Ana Sincai (GDS): Ma adresez celor trei decidenti: primul, care reprezinta Ministerul Comunicatiilor, al doilea, d-l Ralu Filip, care reprezinta CNA, si al treilea, d-nei Maria Toghina, care reprezinta SRR. Vreau sa stiu daca ministerul ar putea sa ajute SRR sa cumpere o frecventa de la un radio privat care are doua sau trei frecvente. Si in felul acesta cred ca s-ar rezolva toata problema, pentru ca in nici un caz nu putem considera in concurenta Radio Romania Cultural cu Radio Romania Muzical.
M. Toghina: Vreau sa va marturisesc un gand comun al noii conduceri a SRR. Cresterea calitatii programelor ne preocupa, in acest moment discutam despre noile formate, despre noile grile de toamna-iarna, avem in vedere respectarea misiunii noastre de post public. Vreau sa va multumesc ca aparati postul Radio Romania Muzical.
G. Liiceanu: A fost o întalnire nascuta dintr-o îngrijorare. Si eu nu cred nici o clipa, asa cum am spus la început, ca d-l Ralu Filip a dorit sa alimenteze îngrijorarea noastra si sa ne faca sa credem ca este un agent al desfiintarii culturii muzicale clasice în Romania.
R. Filip: Postul Radio Romania Muzical va exista.
G. Liiceanu: S-a mai desprins ideea, pe care mi-a soptit-o d-l Ralu Filip la ureche, ca tot raul e spre bine si ca de fapt ar trebui sa-i multumim ca a creat aceasta discutie, pentru ca, iata, doua idei luminoase apar deasupra: calitatea emisiei Muzicalului va creste ori împrumutand, daca am înteles bine, ceva din calitatile de emisie ale lui Info Pro, ori îndreptandu-ne glorios spre un post national muzical. Va multumesc.

Pagini realizate de Rodica Palade