De același autor
Sintagma societate civila a aparut mai des ca niciodata in discursul public in trecutul an electoral. Coalitia pentru un Parlament Curat, care pana la urma nu e nimic altceva decat o mana de reprezentanti ai unor organizatii nonguvernamentale care au indraznit sa infrunte si sa provoace deschis un sistem politic anchilozat si o putere cinica si aroganta, a exasperat o multime de politicieni, in frunte cu presedintele si cu primul ministru de atunci al tarii. Intre ele, una din vocile cele mai percutante si probabil cele mai enervante pentru multi, mai ales in faza finala a alegerilor parlamentare si prezidentiale, a fost cu siguranta aceea a Asociatiei Pro Democratia si a presedintelui acesteia, Cristian Pirvulescu. De fapt, remarcabila vizibilitate interna si internationala din ultima vreme a Pro Democratiei nu e neaparat un semn bun pentru Romania, o tara care se pregateste sa intre peste doi ani in Uniunea Europeana. Pentru ca nu e nici un motiv de bucurie sa ai parte de alegeri cu probleme, asa cum s-a intamplat la noi, mai ales pe 28 noiembrie 2004. Dar e totusi reconfortant sa stii ca, la nevoie, societatea civila autohtona a reusit totusi sa genereze si astfel de anticorpi. Din 1999, Asociatia Pro Democratia e condusa de Cristian Pirvulescu. In mod evident, referirile la o astfel de organizatie nu pot fi reduse la o discutie despre virtutile unui singur om. Chiar si ale unuia remarcabil, cum este actualul ei presedinte. Dar, cum se intampla adesea, o astfel de personalitate poate influenta decisiv la un moment dat evolutia si constructia institutionala ale unei organizatii. Cristian Pirvulescu a conferit nu numai un semnificativ plus de imagine si de prestigiu public Pro Democratiei, ci i-a imprimat si o strategie care promoveaza un rol mai activ in planul proiectelor de constructie institutionala. Pro Democratia a devenit astfel, in ultimii ani, unul dintre actorii civici esentiali pentru modelarea pe termen mediu si lung a vietii politice autohtone. De la demersul pentru promovarea votului uninominal, pana la monitorizarea cheltuielilor partidelor si candidatilor in campaniile electorale, de la activitatea in cadrul Coalitiei pentru un Parlament Curat, pana la folosirea a circa 4.000 de observatori in timpul alegerilor propriu-zise, Cristian Pirvulescu si Pro Democratia au introdus in dezbaterea publica teme fundamentale, propunand reforma mediului politic romanesc. Chiar daca demersurile sale nu au avut decat un succes limitat pe termen scurt, ele au meritul esential de a fi initiat un proces care nu mai poate fi oprit. Ceea ce s-a intamplat in ultimii patru ani trebuie sa fie un semnal de alarma privind pericolul si costul derapajelor majore din societate, derapaje imposibil de evitat intr-un sistem politic si institutional fragil. Una dintre putinele consecinte pozitive este aceea ca a fost astfel grabita coagularea unei societati civile responsabile, active, inteligente si determinate, care a compensat, din fericire, inconsistenta opozitiei politice din primii ani ai trecutului ciclu parlamentar si nefericita degradare galopanta din peisajul mass-media romanesc. Ca unul dintre arhitectii principali ai acestei viguroase si active societati civile, Cristian Pirvulescu merita din plin respectul si intreaga noastra admiratie.
Grupul pentru Dialog Social
