Criza in Colegiul CNSAS

Fara Autor 11.11.2002

De același autor

Inca de la inceputul activitatii sale, CNSAS a functionat cu poticniri din motive variate: dincolo de legea lacunara s-a pus problema sediului, a arhivei si, ulterior, a tensiunilor interne din Colegiu. Din cursul lunii octombrie, Colegiul CNSAS nu mai functioneaza, fiind impartit in doua tabere: Gheorghe Onisoru, Mihai Gheorghe, Constantin Buchet, Florian Chiritescu, Aurel Pricu, pe de o parte, si Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Mircea Dinescu, Claudiu Secasiu, Viorel Nicolescu, Ladislau-Antoniu Csendes, de cealalta parte.
In intentia de a reflecta cat mai fidel elementele care au dus la blocarea CNSAS, cat si solutiile de depasire a impasului, revista 22 a initiat o ancheta, adresandu-se membrilor Colegiului CNSAS, SRI si unor factori de decizie politica.
Domnul Gheorghe Onisoru, impreuna cu sustinatorii sai din cadrul Colegiului, au trimis un raspuns comun intrebarilor noastre. Domnul Mircea Dinescu, aflat in strainatate, nu a putut lua parte la ancheta, dar ne-a promis un interviu in numerele urmatoare ale revistei. Intrebarile noastre au fost:

1. Cine este, in opinia dumneavoastra, vinovat de blocajul cu care se confrunta in prezent Colegiul CNSAS?
2. Care sunt solutiile pentru ca CNSAS sa depaseasca aceasta criza?

Obstacolele din Colegiu

1, 2. Intrucat blocajul a aparut din momentul in care am anuntat ca vom publica listele de ofiteri care au facut politie politica, inseamna ca aici am atins un punct dincolo de care o serie de institutii au decis ca nu se mai poate trece. Prima care a reactionat prost a fost Comisia de control a SRI a Parlamentului condusa de d-l Stan, care ne-a trimis o scrisoare dura, din care rezulta ca n-avem nici un drept sa facem publice aceste liste, fiindca nu avem de fapt legitimitatea sa stabilim cine a facut politie politica si ca, in general, daca vom face gesturi pripite in privinta asta, suntem pasibili de pedepse penale. A doua piedica a venit din partea SRI, care trebuia sa ne livreze niste date simple de identificare a ofiterilor.

Ulterior, aceste obstacole au prins corp inauntrul Colegiului, incat noi n-am mai avut a ne lupta cu obstacolele care veneau din afara, ci chiar cu o parte a Colegiului. Deci, de vina nu pot fi decat ca instrumente aceste institutii - SRI si Comisia de control a Parlamentului. Spun "ca instrumente", pentru ca imi inchipui ca nu au reactionat de capul lor si ca exista o manevra - nu-mi dau seama daca este o manevra de varf sau o manevra subterana - avand ca obiectiv camuflarea unei intregi retele de oameni care, daca ar fi identificati si facuti publici, ar dovedi o prezenta mai mare decat ne asteptam toti, la toate nivelele, in toate institutiile, a unor fosti ofiteri din aparatul de Securitate. Eu personal n-as fi crezut ca lucrul acesta e adevarat. Dar e asa de brutala aceasta reactie, asa de prompta, asa de lipsita de tact, as spune, incat sunt constrans sa-mi inchipui ca trebuie sa fie o motivatie foarte solida in spatele ei.

D-l Gheorghe Onisoru invoca in permanenta ceea ce el numeste o politica a pasilor mici, sa nu suparam lumea, mai mult obtii daca esti conciliant - asta intr-o prima etapa. Fiindca pe urma, cum a spus el singur, dintr-un Ion Creanga conciliant a evoluat intr-un Stefan cel Mare nervos. In cazul d-lui vicepresedinte Gheorghe, e vorba de confuzii grave. El spune ca, de fapt, Colegiul pe care il conduce si ia bani pentru asta ar trebui desfiintat, ca CNSAS ar trebui sa devina mai curand un institut de cercetari istorice, deci sa iasa din perimetrul legii care l-a infiintat; ca, daca am identificat ofiteri in dosarele informatorilor, asta nu-i califica neaparat ca fiind ofiteri care au facut politie politica s.a.m.d. Deci, au aparut o multime de asemenea sofisme, facute sa blocheze de fapt ceea ce incepusem sa facem. Intre timp, si d-l Onisoru s-a apropiat din ce in ce mai mult de punctul de vedere al d-lui Gheorghe si amandoi de punctul de vedere al Partidului Romania Mare. In conditiile acestea lucrurile s-au impartit categoric si suntem acum in situatia ca 6 oameni din 11 simt ca o asemenea conducere a Colegiului nu face decat sa-i suspende practic activitatea, iar ceilalti nu se dau schimbati sub nici o forma.

Am putem, in principiu, sa dam in judecata pe fiecare dintre ei, sau structura de conducere in general, numai ca stiti foarte bine cum merg la noi procesele, un conflict de ani de zile, iar lipsa de solutie imediata, prompta nu poate fi decat convenabila celor care, in fond, asta doresc. De asta dorim ceea ce ni se pare ca e solutia cea mai simpla intr-o tara democratica, si anume, o rezolvare interna a lucrurilor. In fond, suntem 11, avem un Regulament de ordine interna care prevede ca noi, cei 11, ne alegem o structura de coordonare si ca, asa cum o putem alege, o putem si demite. Daca maine ne-am aduna toti 11 si s-ar vota, conducerea ar fi schimbata, pentru ca in momentul acesta avem o majoritate simpla. Intrucat acest cvorum nu se aduna, suntem blocati. La Comisia juridica a Parlamentului am fost ascultati toti cu oarecare neutralitate si trebuie sa spun ca a fost mai curand o surpriza placuta. Ma asteptam la o ostilitate mai declarata. Ni s-a spus ca vom afla rezultatul deliberarilor Comisiei de indata ce acestea se vor finaliza. Numai ca aceasta neutralitate poate fi si un semn prost, si anume ca decizia e deja luata. Parlamentul poate decide ca trebuie o subcomisie de ancheta. Comisii de ancheta se fac daca sunt delapidari, infractiuni, daca vrem sa aflam secretele revolutiei... Dar, daca se va face o subcomisie, intrebarea este: ce ancheteaza ea? Noi suntem in situatia de a nu putea practica o solutie democratica inauntrul unei institutii a statului. Aici n-are a se amesteca Parlamentul, decat sa-i invite pe ceilalti sa vina la sedinta, la serviciu. O ancheta parlamentara poate sa dureze. Pe de alta parte, daca declaratia d-lui Predescu, seful Comisiei juridice, se adevereste, lucrurile sunt clare. El spune ca rezultatul acestei anchete poate duce la o eventuala revocare a Colegiului in ansamblul lui. Din punct de vedere politic, dupa parerea mea, ar fi o stangacie uriasa, acum in preajma Pragai, si in general in fata unei opinii publice care nu cred ca poate digera o masura atat de brutala cand, totusi, institutia asta are o legitimitate prin insasi dorinta societatii romanesti de a-si cunoaste mai exact antecedentele. In legea noastra de constituire nu exista nici o prevedere care sa dea dreptul Parlamentului sa faca o revocare a Colegiului.

Am solicitat o intalnire cu CSAT pentru ca ni s-a parut ca avem doua motive. Intai, in comunicatul dat de conducerea actuala a Colegiului apare frecvent acuzatia ca noi vrem sa subminam siguranta nationala - ceea ce e o enormitate. E o simpla formula de tip securistic menita sa intimideze. Intrucat problemele sigurantei nationale tin de competenta CSAT, ne-am gandit ca ar fi util sa discutam subiectul si acolo. Se spune in Regulamentul nostru ca, atunci cand apar litgii legate de siguranta nationala, mediatorul este CSAT. In al doilea rand, ne-am gandit ca CSAT are avantajul de a-i aduce laolalta si pe primul ministru, si pe presedinte, si pe sefii serviciilor.

E ceva irational in acest refuz sistematic de a incheia odata pentru totdeauna deconspirarea de care vorbim si pentru care CNSAS a fost infiintat. Deconspirarea ofiterilor care au facut politie politica nu presupune nici un fel de penalitate. Vor fi lungi liste de sute, poate de mii de nume, in final, publicate in Monitorul Oficial, fara sa apara consecinte directe pentru nici unul dintre cei incriminati, asa cum, in fond, n-au aparut consecinte directe pentru nici unul din informatorii pe care noi i-am deconspirat.

Miza, in mod normal, ar fi limpezirea unei atmosfere. Noi respiram intr-o atmosfera toxica. Si una dintre toxine e trecutul nelamurit. Unul din avantajele publicarii listei este ca, dupa ce se publica, subiectul e inchis. Pe cand asa, el va ramane un subiect tinut vesnic intr-un fel de suspensie si lasand loc unei stari care era si starea dinainte de ‘89, si anume o suspiciune generala. Din cauza asta spun ca mi se pare perfect irationala aceasta strategie a refuzului, care nu poate fi decat ori de ordinul vanitatii, ori de ordinul unor interese directe, materiale sau politce, care sunt mai importante decat onoarea, decat patriotismul, decat orice.
Andrei Plesu

 

O noua formula de conducere

Cauza imediata a crizei din CNSAS rezida in interpretarea diferita a doua din cerintele legii actuale (Legea nr. 187/1999 - n.r.), preluarea in gestiunea CNSAS a dosarelor Securitatii si, respectiv, deconspirarea ofiterilor de securitate implicati in activitati de politie politica. In indeplinirea acestor obiective, dupa ce initial s-au epuizat metodele amiabile de legatura cu detinatorii actuali de arhiva, dar si ai evidentelor de cadre, s-au conturat doua tactici diferite. O parte, grupata in jurul actualului Birou de coordonare al Colegiului, a continuat tactica pasilor marunti, considerand, probabil, ca printr-o pozitie publica concilianta si discutii private nesfarsite, poate realiza obiectivele legii. De cealalta parte, s-au situat acei membri ai Colegiului care, constatand ca tactica pasilor marunti n-a dat roadele scontate, au solicitat predarea imediata a arhivelor si a datelor de identificare a ofiterilor de Securitate implicati in actiuni de reprimare a adversarilor regimului comunist. Pentru aceia care s-a vadit ca reprezinta nu doar o "triada malefica", ci majoritatea membrilor Colegiului, deconspirarea Securitatii ca politie politica sub toate aspectele - de la accesul la propriul dosar si pana la identificarea colaboratorilor si agentilor - este nu doar o datorie de serviciu, ci si una morala. Suntem constienti ca Securitatea - garantul mentinerii dictaturii PCR asupra restului societatii, timp de peste patru decenii n-a fost un serviciu de informatii obisnuit, activand intr-o societate democratica, ci o politie secreta, organizata de regimul totalitar comunist in scopul apararii sale, in primul rand, de oponentii din interior, cetatenii Romaniei.

Cauza mai profunda are la baza mentalitatea invechita a unor functionari din institutii ale statului, chemate sa conlucreze cu CNSAS la deconspirarea Securitatii ca politie politica si care, din pacate, influenteaza si conducerea politica a tarii, in conturarea unei imagini distorsionate asupra activitatii CNSAS. Cei dominati de aceasta mentalitate, identificabila in zona cadrelor formate pe timpul Securitatii, afiseaza inclusiv in mass-media, o atitudine de sfidatoare superioritate: ei sunt specialistii si garantii sigurantei nationale, in timp ce noi, oamenii de la CNSAS, suntem profanii, daca nu chiar suspectii, de care ei sunt datori chiar sa tina in continuare departe, dosarele fierbinti ale Securitatii. Probabil se uita ca, impreuna, trebuie sa aplicam, cu buna credinta, Legea nr. 187/1999. Unii membri ai Colegiului CNSAS sunt mai inclinati sa vehiculeze cu usurinta formule savante, precum "continuitatea serviciilor informative" - de nimeni contestata, din partea CNSAS - sau sa sustina ei insisi o interpretare restrictiva a Legii sigurantei nationale - considerata depasita, inclusiv sub aspectul listei amenintarilor la adresa sigurantei nationale, de catre parlamentarii care au introdus deja propunerea de amendare a legii din 1991 - in loc sa sustina cu fermitate interesele cetateanului urmarit si injosit odinioara de Securitate si care astazi isi revendica dreptul dobandit prin mult hulita Lege nr. 187/1999, acela de a-si cunoaste atat delatorii cat si tortionarii.

In ultima vreme, cele doua orientari existente in Colegiu se confrunta mai mult in mass-media si mai putin in sedinte, intrucat cei care sustin in continuare tactica pasilor marunti au parasit masa discutiilor. Aceasta este realitatea! Cum vad rezolvarea? Rezolvarea este respectarea legii. Nu trebuie sa cautam solutii in afara institutiei noastre. Legea nr. 187/1999 prevede cat se poate de limpede faptul ca Biroul de Coordonare al Colegiului este ales de catre membrii Colegiului. Ca atare, rezolvarea tine doar de vointa tuturor membrilor Colegiului de a respecta in continuare legea, de a discuta si solutiona democratic, prin vot, problemele institutiei, cum de altfel s-a procedat de mai bine de doi ani, pana la contestarea actualei conduceri. Din pacate, actuala conducere a dovedit pana acum ca nu si-a putut indeplini mandatul cu care a fost investita de ceilalti membri ai Colegiului. Consideram ca au avut suficient timp sa-si arate eficienta. Se impune instalarea unei noi echipe, care sa incerce sa faca mai mult. Nu este o tragedie, nu este o lovitura de palat, cum am fost acuzati cei sase ca punem la cale. Pur si simplu, consideram necesara o alta formula de conducere, care sa urmareasca mai tenace indeplinirea obiectivelor institutiei, prevazute de lege. Ironia face ca astazi (29 octombrie a.c. - n.r.), chiar in Parlament, sa se discute mai mult modificarea legii dupa care functionam - o chestiune importanta, de altfel - decat respectarea ei de toata lumea. Solutia crizei Colegiului consta in respectarea intocmai a legii si reluarea neintarziata a activitatii normale, prin participarea activa la sedinte a tuturor membrilor.
Claudiu Secasiu

 

Incetarea activitatii grupului de presiune

1. Blocarea activitatii CNSAS se datoreaza, in principal, urmatoarelor elemente:
- Imperfectiunea cadrului legislativ.
Legea nr. 187/1999 este o lege perfectibila, care din pacate asigura numai partial posibilitatea de a deconspira Securitatea, ca politie politica.
- Imposibilitatea tehnica, datorata lipsei unui spatiu adecvat, de a prelua acea parte a arhivei fostei Securitati care ne poate fi pusa la dispozitie de catre institutiile detinatoare prin respectarea dispozitiilor legale in vigoare.
- Activitatea dusa de o parte din membrii Colegiului care, prin actiunile lor de nerecunoastere a autoritatii Parlamentului, institutie care i-a investit in actuala pozitie de mare raspundere, doresc sa indrepte institutia intr-o directie contrara cadrului legal actual putand aduce grave prejudicii Romaniei.
- Implicarea unor partide din opozitie, inclusiv extraparlamentare, in criza de la nivelul Colegiului, in scopul denigrarii noastre. Se uita, cu buna stiinta si extrem de usor de catre opozitia de astazi, ca formatiunile lor politice se aflau la putere in momentul cand Parlamentul a dezbatut si adoptat Legea nr. 187/1999, iar atunci nu si-au manifestat nici un moment interesul pentru preluarea imediata, in situ, a intregii arhive a fostei Securitati de catre CNSAS. De ce oare? Ce i-a impiedicat? In schimb, astazi, se doreste politizarea intregii crize, recurgandu-se inclusiv la atacuri nedemne la persoana.
2. Solutiile care consideram ca se impun sunt urmatoarele:
- In primul rand perfectionarea cadrului legal, de catre actualul Legislativ pentru ca astfel sa fie eliminate erorile care au generat actuala situatie.
- Asigurarea tuturor elementelor tehnice necesare pentru ca institutia sa poata prelua arhivele si sa-si desfasoare activitatea pentru care a fost creata, si anume deconspirarea ca politie politica, si nu pentru satisfacerea vanitatilor unora ori altora care vor sa foloseasca CNSAS ca mijloc de santaj si presiune asupra puterii politice din tara noastra.
- Incetarea activitatii grupului de presiune care doreste sa tarasca institutia pe un drum contrar cadrului legal existent, intr-un moment in care Colegiul are toate datele necesare pentru a incepe publicarea listelor cu ofiterii care au desfasurat activitatile de politie politica.

  • Gheorghe Onisoru, presedintele Colegiului CNSAS
  • Mihai Gheorghe, vicepresedintele Colegiului CNSAS
  • Constantin Buchet, secretarul Colegiului CNSAS
  • Florian Chiritescu, membru al Colegiului CNSAS
  • Aurel Pricu, membru al Colegiului CNSAS
  •  

    Forte obscure

    1. Vinovate de blocajul din CNSAS sunt acele obscure forte, care din totdeauna au contestat legitimitatea deconspirarii Securitatii ca politie politica. Acestea sunt dispersate in diferitele institutii ale statului, asa cum au demonstrat deconspirarile de pana acum ale CNSAS.
    2. Solutia este, dupa parerea mea, stoparea comportamentului iresponsabil prin care unii colegi, poate fara voia lor, fac jocul acelora care vor cu orice pret izolarea si discreditarea acestei institutii
    Cu stima,
    Ladislau-Antoniu Csendes

     

    Colegiul trebuie lasat sa-si aleaga singur conducerea

    Prima vinovatie, de fond, tine de viziunea foarte diferita in care inteleg cei cinci (Onisoru, Gheorghe, Buchet, Pricu, Chiritescu) sa trateze respectarea Legii 187. In litera, ei violeaza Legea 187 deoarece au acceptat modul inacceptabil in care principalul detinator de arhiva a fostei Securitati, SRI, refuza institutiei noastre atat accesul la totalitatea evidentelor create de fosta Securitate, cat si posibilitatea de a controla fondul arhivistic, aflat in momentul de fata in mod ilegal la dispozitia SRI. Cei cinci, rapid spus, sunt de acord ca CNSAS sa fie un fel de birou de presa mai mare al SRI, prin intermediul caruia SRI sa-si poata desfasura nestingherit politica sa proprie fata de societate: pe de o parte, decizand dupa plac ce anume ne pune la dispozitie, in ce cantitate si cand; pe de alta, dispunand de suveranitate absoluta, prin controlul asupra a ceea ce decide sa livreze publicului, in a stabili cine a facut si cine nu politie politica. Un singur exemplu: SRI a dovedit ca are politica sa in privinta Sinodului BOR (politica aprobata, de altfel, de consilierul Talpes), de aceea a livrat institutiei noastre numai anumite dosare de colaborator, pe altele (care sunt totusi semnalate, cu trimiteri precise, in alte dosare) nu ni le-a livrat - de unde rezulta ca pe unii inalti prelati SRI ii livreaza opiniei publice, altfel spus, in jargonul Securitatii, i-a "abandonat", in timp ce pe altii ii tine in brate. Aceasta politica este pur securistica, deoarece prelungeste in epoca postcomunista faptele si criteriile fostei Securitati, si anticonstitutionala, deoarece nesocoteste atat prevederile legii de functionare a SRI, care stabileste ca acest serviciu nu face politica, cat si ale legii de infiintare a CNSAS, care stipuleaza ca SRI nu poate decide unilateral cine a facut si cine nu politie politica.

    Asa cum se prezinta lucrurile in momentul de fata, in loc ca CNSAS sa se lupte cu SRI pentru a restabili legalitatea, SRI a reusit sa sparga unitatea Colegiului, castigand cinci membri de partea punctului sau de vedere si a asmutit impotriva celorlalti sase membri Comisia parlamentara de control a SRI, condusa de d-l Stan, care nu face nici un secret din partizanatul sau: Comisia este de partea SRI si impotriva celor sase. D-l Stan face anchete, in momentul de fata, sa vada cum ne poate infunda. Parte din documentele acestei anchete se scurg in revista Romania Mare, unde pot fi citite, atat in facsimil, cat si sub forma de atacuri josnice ale vicepresedintei acestei Comisii, d-na Daniela Buruiana, impotriva a trei din membri CNSAS. Credeti ca d-nii din Comisie vor numi asta ilegalitate? As! Ilegalitate, in viziunea lor, este ca CNSAS sa primeasca integral arhiva de la SRI ori ca SRI sa inceteze sa ne mai livreze materiale partiale si trunchiate ale fostei Securitati.

    In plus, daca d-l Onisoru, presedinte, violeaza Legea 187 prin complezenta si pliere la toate initiativele oricui are suficienta putere in tara aceasta, d-l Gheorghe, vicepresedinte, violeaza in modul cel mai grav spiritul Legii 187, atunci cand sustine ca au facut politie politica numai acei ofiteri ai fostei Securitati care au incalcat "legile si regulamentele militare" in vigoare inainte de 1989. Nu poate conduce o institutie menita deconspirarii Securitatii cineva care adopta punctul de vedere al fostei Securitati pentru a-i judeca activitatea! D-l Gheorghe nu a citit niciodata actele de infiintare ale Securitatii, daca poate sustine ca "nu era scris in obiectul de activitate a Securitatii ca trebuie sa faca politie politica". Tocmai, era scris, pentru cine are suficienta buna credinta sa vada! Or, mi se pare clar ca cineva care sustine asemenea enormitati nu poate conduce CNSAS. Este descalificat nu numai moral, ci si din punct de vedere strict tehnic. Comparati-l pe d-l Gheorghe, in competenta sa de a deconspira Securitatea ca politie politica, cu d-l Marius Oprea. Ramai visator... Dupa cum nu poate ocupa functia de secretar al CNSAS cineva care, ca d-l Buchet, declara in revista Romania Mare ca "am incercat sa pun in consonanta judecatile politico-ideologice ale partidului (PRM) cu activitatea mea in Colegiu", mandrindu-se cu faptul ca a reusit sa evite deconspirarea unui informator, drag PRM, dandu-i numele in clar, ceea ce constituie o dubla incalcare a legii: prin politizare si prin divulgare.

    Ei bine, in fata acestui scandal si a acestei ilegalitati, sase membri ai Colegiului CNSAS au considerat ca actuala conducere trebuie schimbata. Nimic mai simplu si mai democratic. Dar nu! D-nii Onisoru, Gheorghe si Buchet nu se dau schimbati, i-au coalizat alaturi de ei pe d-nii Pricu (care a sarit la bataie in Comisia juridica) si Chiritescu (care cred ca se jeneaza acum de intorsatura pe care au luat-o lucrurile) si, pentru a nu fi schimbati prin vot democratic, au inceput sa boicoteze sedintele Colegiului. Ca sa se mentina in functii, au chemat in ajutor Comisia juridica, care le face jocul. Va dati seama? Parlamentul Romaniei isi pune obrazul pentru ca d-nii Onisoru, Gheorghe si Buchet sa poata ramane in functii! Dar, cum banuiti, miza e mult mai mare. E vorba de mostenirea fostei Securitati. D-nii Onisoru, Gheorghe si Buchet nu au facut nici un secret din faptul ca vor accepta numai acea deconspirare care convine puternicilor zilei si SRI-ului - d-l Onisoru, afirmandu-si atasamentul fata de d-nii Stan si Timofte; d-l Gheorghe, inocentand juridic Securitatea; d-l Buchet, facand politica PRM in CNSAS. Cu asa conducere a CNSAS, alianta de facto PSD-PRM poate rasufla usurata - faradelegile Securitatii vor ramane ingropate pana la generatia viitoare, cand, daca va mai fi cazul, alt Onisoru, alt Gheorghe si alt Buchet vor prelua in mod patriotic chestiunea, pentru ca toti nenorocitii care au distrus Romania si au facut din ea locul in care sunt regi borfasii, securistii si delapidatorii sa aiba somnul linistit. Miza este ca Securitatea sa nu fie deconspirata. Cu d-nii Onisoru, Gheorghe si Buchet e sigur ca nu va fi. De aceea sunt atat de sprijiniti, in toate ilegalitatile lor, membrii acestei echipe. 2. E simplu. Colegiul trebuie lasat sa-si aleaga singur conducerea, asa cum prevede Legea 187, trebuie sa inceteze presiunile politice venite din partea parlamentului si a feluritelor comisii, iar factorul politic decisiv, presedintele Iliescu, trebuie sa-si ia inima in dinti si sa-i ordone d-lui Timofte ca de maine incepand sa dispuna aplicarea sigiliului dublu pe incaperea unde se afla arhiva fostei Securitati (incapere unde, contrar a ceea ce sustin unii reprezentanti ai SRI, nu se afla nici un dosar operativ care priveste perioada de dupa 1989). E simplu. E nevoie doar de bun simt, de buna credinta si de vointa politica. Fiind atat de simplu si de uman, in Romania de azi solutia normala nu le vine in minte decat celor care sunt lipsiti de orice putere.
    Horia-Roman Patapievici

     

    Absenta ca metoda de blocaj

    Este usor de acceptat ca, atunci cand lovesti cu ciocanul in piatra, se produce un zgomot mare si o scanteie mica. Constat cu regret ca, pentru o mare parte din societatea civila, in "scandalul CNSAS" este mai important zgomotul, forma, si nu scanteia mica, fondul. De aceea, "convocarea" dumneavoastra la o "sedinta in plen" a Colegiului, cu ordinea de zi circumscrisa la cele doua subiecte-intrebari, are valoarea unei destainuiri fundamentale: iubiti "focul".

    In ceea ce priveste "sedinta noastra", sper ca toti colegii sa fie prezenti.
    1. Precum lectura Numelui trandafirului se poate realiza la diferite niveluri de intelegere, tot astfel si blocajul CNSAS are mai multe straturi generative. Un strat de suprafata, unde orgoliile unui "grup de coordonare", ce si-a epuizat pe deplin capitalul de coordonare si resursele manageriale, solidarizeaza personajele sub stindardul lui Iago, "nu sunt ceea ce sunt", si provoaca prin absenta un "blocaj juvenil" (ca sa preiau o expresie a lui Andrei Plesu), care "incremeneste" institutia.

    Acestuia i se adauga un strat de adancime, mult mai important, in rezonanta cu acea "criza a Renasterii in socialism", despre care vorbea Berdeaev. Dezlegati de orice entuziasm etic, indivizi (si grupari), care vremelnic joaca un rol pe scena istoriei, cred ca, prin constrangere sau supunere fata de un centru coercitiv, adevarul despre Securitate ca politie politica poate fi ingropat, caci oricum acesta nu putea fi ucis. Evident, aceste doua straturi sunt intr-o deplina conjunctie, intr-o armonie insolita si aservita unor interese straine democratiei.

    2. Daca birocratia nu s-a extenuat in Romania, principalele solutii de iesire din blocaj par a fi doua, care insa, in ultima instanta, converg.

    Daca nu traiesc situatia curtezanei, care platita crede ca iubeste cu adevarat, un sever examen de constiinta care sa-i dea memoriei o sansa (terapie profesionala necesara pentru istorici) ar conduce pe cei insingurati in betia efemera (ca sa nu spun interesata) a "puterii" spre acea fidelitate, poate uneori dificila, dar sigur nu imposibila, fata de prevederile legii si regulile democratiei. Banal spus, prezenta la sedintele ordinare ale Colegiului a celor care au transformat absenta intr-o metoda de blocaj ar rezolva, conform canoanelor legii si cavalerismului, democratic, disputa printr-un simplu vot. Ideea-forta a acestei solutii presupune libertatea indivizilor si intruparea in acestia a unor plenipotente, a unui intreg cortegiu de valori, printre care onestitatea ocupa un loc important. E momentul sa se dea proba ca pietre de incercare a "cultului ideii", dupa cum spunea Parvan. Unii vor da scantei, altii vor fi doar pietroaie brute, bune de utilizat doar la un drum.

    Cealalta solutie presupune ca Parlamentul (sub controlul caruia se afla CNSAS) si partidele politice sa aiba drept fatum adevarul. In acest caz, nu o comisie de ancheta, care jigneste prin chiar formularea ca atare, nu amenintarea, voalata sau nu, cu promulgarea unei noi legi, care o amputeaza in chiar spiritul ei pe cea existenta si care, prin politizare, va transforma activitatea institutiei intr-un simulacru de ridicol, ci chemarea clara, fara echivoc, la respectarea legii si a regulamentului CNSAS. Ideea-forta acestei solutii presupune adevarul crezului asumat de Parlament si partide atunci cand legea a fost adoptata: deconspirarea Securitatii ca politie politica, ca o conditie necesara desprinderii de un trecut mort, pentru a putea privi spre alte stele decat cea a Kremlinului.

    Deoarece iubesc Noaptea de decembrie, cred ca un eventual esec al solutiilor de mai sus ar fi un "esec sacru", care demonstreaza doar optiunea "castigatorilor": admiratia pentru pocitania din poezia lui Macedonski. Este deci timpul marturisirii obligatorii a unei "complicitati" istorice: cu calaul sau cu victima.
    Tertium non datur.
    Viorel Nicolescu

     

    SRI acorda o atentie deosebita colaborarii cu CNSAS

    In dorinta de a clarifica relatia dintre CNSAS si SRI, revista noastra a adresat acestuia din urma doua intrebari:
    1. De ce CNSAS nu are acces nemijlocit la arhivele Securitatii?; 2. De ce SRI intarzie transmiterea catre CNSAS a datelor de identificare ale tuturor ofiterilor de Securitate pe care Consiliul le-a cerut inca din luna aprilie? Iata raspunsurile primite.

    1. Potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 187/1999, privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica, membrii Colegiului au acces neingradit la documentele create de Securitate, cu exceptia celor care privesc siguranta nationala. Ca urmare, Serviciul Roman de Informatii a pus la dispozitia Colegiului CNSAS, inca de la infiintarea acestei institutii, un bogat material documentar, referitor la modul de organizare si functionare a Securitatii, a organizat vizite la arhiva centrala si la arhivele unor sectii judetene de informatii, precum si la depozitul de microfilme, asigurand astfel accesul prevazut de lege pentru membrii Colegiului, si nu pentru intreaga institutie a CNSAS. De altfel, legiuitorul a prevazut acest drept numai pentru perioada in care Consiliul nu dispune inca de un sediu adecvat pentru preluarea arhivei care nu priveste siguranta nationala.

    SRI este pregatit in orice moment sa predea definitiv CNSAS o cantitate de peste 12.000 metri liniari de arhiva. Pentru documentele referitoare la siguranta nationala dreptul de acces al membrilor Colegiului este reglementat de art. 20, alineat 6 din Legea nr. 187/1999, precum si de prevederile Protocolului de cooperare incheiat intre Serviciul Roman de Informatii si CNSAS. In conformitate cu acesta, pentru stabilirea naturii acestor documente se intruneste, ori de cate ori este cazul, o comisie mixta formata din doi reprezentanti ai Colegiului si doi ai Serviciului Roman de Informatii.

    Rezulta astfel ca membrilor Colegiului CNSAS le este asigurat accesul la toate documentele create de fosta Securitate.

    2. In conformitate cu prevederile art. 17, alin. 2 din Legea 187/1999, Consiliul asigura publicarea in Monitorul Oficial, partea a III-a, a "datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, implicati in activitati de politie politica". Ca urmare a acestei prevederi, CNSAS a adresat SRI doua cereri care contineau numele si prenumele a peste 100 de cadre ale fostei Securitati, identificate in dosarele puse la dispozitie de SRI. In conditiile in care Legea 187/1999 nu prevede nici o obligatie a SRI in aceasta problema, iar datele oferite de Consiliu erau foarte sumare, s-a ajuns, cu sprijinul Comisiei parlamentare de Control a Activitatii SRI, la o solutie amiabila, prin care Serviciul Roman Informatii, in urma unor verificari complexe, pune la dispozitia Consiliului datele minime de identificare, in masura in care acestea exista in arhiva preluata de la Securitate. Pana in prezent, a fost clarificata situatia a jumatate din numarul solicitarilor Consiliului in acest domeniu, iar activitatea continua. Facem precizarea ca Serviciul Roman de Informatii nu este singurul depozitar al documentelor Securitatii, pentru identificarile necesare CNSAS trebuie sa se adreseze si celorlalte institutii prevazute in art. 20, alin. 3 din Legea 187/1999. Dorim sa subliniem inca o data faptul ca SRI isi indeplineste cu consecventa obligatiile care-i revin potrivit prevederilor legale, acordand o atentie deosebita colaborarii cu CNSAS.
    Biroul de Presa al Serviciului Roman de Informatii

     

    Comunicat

    Grupul pentru Dialog Social, Alianta Civica, Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania (AFDPR), Liga Pro Europa, Asociatia Pro Democratia, Asociatia pentru Educatie Cetateneasca (ASPEC) si Solidaritatea Universitara au luat cunostinta cu ingrijorare de disfunctionalitatile aparute in ultimul timp in activitatea CNSAS, care pun in pericol aplicarea legii privitoare la deconspirarea Securitatii ca politie politica. Consideram inacceptabil faptul ca presedintele Colegiului, d-l Gheorghe Onisoru, si inca patru membri ai Colegiului sa absenteze sistematic de la sedintele plenare, pentru a impiedica repunerea in discutie prin vot democratic a functiilor pe care le detin.

    Condamnam comportamentul dezonorant al acelor membri CNSAS care continua sa incaseze salariul de la institutia bugetara a carei activitate o paralizeaza prin absenta premeditata.

    De asemenea, condamnam abuzul detinatorilor de arhive - si in special al SRI - de a interpreta prevederile legii nr. 187/1999 astfel incat practic blocheaza deconspirarea fostilor ofiteri de Securitate responsabili pentru activitati de politie politica in Romania comunista.

    Grupul pentru Dialog Social,
    Alianta Civica,
    Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania (AFDPR),
    Liga Pro Europa,
    Pro Democratia,
    Asociatia pentru Educatie Cetateneasca (ASPEC),
    Solidaritatea Universitara

    TAGS:

    Opinii

    RECOMANDAREA EDITORILOR

    Bref

    Media Culpa

    Vis a Vis

    Opinii

    Redacția

    Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
    Tel: +4021 3112208
    Fax: +4021 3141776
    Email: [email protected]

    Revista 22 este editata de
    Grupul pentru Dialog Social

    Abonamente ediția tipărită

    Abonamente interne cu
    expediere prin poștă

    45 lei pe 3 luni
    80 lei pe 6 luni
    150 lei pe 1 an

    Abonamente interne cu
    ridicare de la redacție

    36 lei pe 3 luni
    62 lei pe 6 luni
    115 lei pe 1 an

    Abonare la newsletter

    © 2021 Revista 22