Despre drept si lege

Acest text se vrea a fi un raspuns dat articolului aparut in Revista 22, nr. 837 din 21-27 martie 2006 intitulat Puterea de judecare, semnat de catre d-l Catalin Avramescu. In opinia noastra, articolul d-lui Catalin Avramescu se grefeaza pe cateva idei din opera lui Montesquieu, Spiritul le­gilor (1748). Montesquieu nu are in­­cre­de­re in judecatori, cu "infricosatoarea lor pu­tere asupra oamenilor". Pentru el, "ju­de­catorii natiunii nu sunt... decat gura care rosteste cuvintele legii, niste fiinte ne­insufletite care nu-i pot modela nici for­ta, nici severitatea". De asemenea, in Scrisori persane, afirma despre oamenii legii: "aceasta inspaimantatoare armata de glosatori, comentatori, compilatori, insi pe cat de slabi prin saracirea du­hu­lui, pe atat de puternici numeric".

Revenind la articol, in esenta, d-l Ca­ta­lin Avramescu sustine urmatoarele idei:

- ca, dintre cele trei puteri in stat, "Le­gi­slativul este puterea suprema pentru ca el face legea, de care toti, inclusiv ce­lelalte puteri, sunt obligati sa as­cul­te";

- ca teoria politica si dreptul con­sti­tu­tio­nal "cel normal, nu acela din scoala so­vietica, ne invata ca Executivul, si nu Judiciarul este cel care aplica le­gea";

- ca, atunci cand se savarseste o in­frac­tiune, "rolul puterii judecatoresti este acela de a stabili care este legea in­­cal­ca­ta si de a indica pedeapsa corespun­za­toare, fiind astfel un rol tehnic si mo­mentan";

- ca "Judiciarul este aproape de ne­di­sociat, in practica, de Executiv", de­oa­re­ce judecatorul, dupa ce constata care este legea in cazul pe care il are in fata, il in­credinteaza pe vinovat Executivului.

Una din concluziile pe care autorul le tra­ge din aceste idei este ca pretentiile ju­de­catorilor - de a forma o putere care sa cen­zureze actiunile celorlalte doua - sunt nefondate si abuzive, ca ei nu au o au­toritate care sa se compare, insti­tu­tio­nal, cu celelalte doua.

In opinia noastra, intr-un stat de drept, ju­decatorul poate sa cenzureze "actiunile ce­lorlalte doua puteri, Legislativul si Exe­cutivul". Pentru a intelege mai bine aceasta idee, vom pleca si noi tot de la un exemplu simplu. Sa presupunem ca, in anul 2006, Parlamentul Romaniei emite o lege prin care se nationalizeaza, respectiv trec in proprietatea statului, toate imo­bi­le­le apartinand "cadrelor universitare". In aceasta ipostaza, d-l Catalin Avramescu, fiind deposedat de casa sa, va chema in ju­decata statul, pentru a-si revendica imo­bi­lul nationalizat, invocand faptul ca, prin aceasta lege, i s-a incalcat un drept fun­da­mental, si anume dreptul de pro­prie­ta­te.

Daca ar fi sa urmam argumentele d-lui Ca­talin Avramescu, ca Legislativul este puterea suprema, respectiv legea pe care o emite este suprema, instanta judeca­to­reas­ca ar trebui sa respinga actiunea cu mo­tivarea ca legea reprezinta totul, iar dreptul lui de proprietate nu exista daca nu este prevazut de lege. Prin urmare, drep­tul ar decurge din lege.

Or, intr-un stat de drept, este obli­ga­to­riu sa se faca o distinctie elementara intre drept si lege. Dreptul este o libertate care isi are izvorul in persoana umana, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dreptul subiectiv, asa cum este dreptul de proprietate, este un drept fundamental, ine­rent omului, care exista indiferent daca o lege il recunoaste sau nu. Asa cum afir­ma un eminent jurist roman din perioada in­terbelica, Istrate Mircescu, "drepturile nu sunt decat aspectele sub care se di­versifica personalitatea umana, des­fa­su­randu-si existenta intr-un mediu so­cial".

Ce este atunci legea? Legea este un in­strument juridic care are menirea de a pro­teja drepturile si de a reglementa exer­ci­tiul lor. Legea, ca norma de conduita, nu are alta ratiune "decat de a porunci res­pectul drepturilor". Prin urmare, asa cum a rostit acelasi eminent jurist, "legea este servitoarea dreptului, si nu stapana lui".

Tinand seama de aceste argumente, ju­decatorul va admite actiunea domnului Ca­talin Avramescu, va constata ca aceas­ta lege incalca un drept fundamental al omului, statuat prin Constitutia Roma­ni­ei si prin Conventia Europeana a Drep­tu­rilor Omului, care este un tratat inter­na­tio­nal. Art. 20 alin. 2 din Constitutia Roma­niei proclama ca, atunci cand exista conflict intre dispozitiile Conventiei si re­gle­mentarile interne privitoare la dreptu­rile omului, prioritate au reglementarile in­ter­­na­tionale.

Judecatorul, intr-o asemenea ipoteza, va dispune, drept sanctiune, inaplica­bili­ta­tea legii adoptate de catre Parlamentul Ro­maniei, contrare Conventiei.

Ce concluzie putem sa deducem din acest exemplu? Ca intr-un stat de drept ju­decatorul are puterea sa cenzureze ac­tiu­nea Legislativului. Cu atat mai mult, in­stan­ta judecatoreasca poate sa cenzu­re­ze un act care emana de la Executiv, res­pec­­tiv o hotarare de guvern sau un ordin al ministrului. Potrivit Legii contenciosului administrativ, orice persoana lezata in drepturile sale de un act administrativ, res­pectiv o hotarare de guvern, se poate adre­sa instantei judecatoresti in con­ten­cio­sul administrativ, iar aceasta va putea sa anuleze aceasta hotarare, daca se va constata ca incalca un drept al unei per­soa­ne.

Un alt argument pe care il aducem in sus­tinerea punctului nostru de vedere se re­fera la faptul ca o hotarare ju­de­ca­to­reas­ca definitiva si irevocabila se impune si trebuie respectata atat de Legislativ, cat si de Executiv.

In incheiere, apreciem ca ideea lui Mon­tesquieu despre rolul judecatorului, dar nu si despre separatia puterilor in stat, care a stat la temelia articolului d-lui Ca­talin Avramescu, este perimata in epo­ca contemporana.

Intr-un stat de drept, ce se carac­te­ri­zea­za prin faptul ca puterea statului este li­mitata prin drept, judecatorul trebuie sa fie un personaj central. Menirea lui este sa decida daca au fost sau nu respectate drepturile fundamentale ale omului si daca o autoritate a actionat in limitele com­­petentei recunoscute prin lege.

Cu stima,

Gheorghe Obersterescu, judecator, Curtea de Apel Timisoara

Milita Bugarin, judecator, Judecatoria Timisoara

Dumitru Hantea, judecator, Judecatoria Timisoara