De același autor
Criza economică a obligat trusturile să recurgă la concedieri masive. Spectrul şomajului a devenit încă un instrument de subordonare a jurnaliştilor. Un mesaj intern transmis în aprilie 2009 angajaţilor Realităţii explică, parţial, isterizarea televiziunilor: “... Doi dintre colegii voştri cu funcţii importante, Claudiu Giurgea – editor al zilei la sport, respectiv Adrian Ivănescu – producătorul executiv al jurnalelor de prime-time, au încheiat contractele de muncă cu RTV pentru «întâmplări» fără precedent: primul a ratat o emisiune cu totul (a pierdut invitaţii) şi am fost nevoiţi să o înlocuim cu un jurnal făcut în grabă, celălalt a ratat prima şi cea mai importantă ştire din jurnalul de 21, un sondaj CURS care arăta că PSD a trecut în faţa PD-L (încă o greşeală ca asta în an electoral şi plecăm cu toţii!!!).
Alături de ei, o ilustră garnitură de colegi au primit sancţiuni de 10% sau 20% (…) Pentru a fi consecvenţi, vă anunţ că, începând de azi, în cazul tuturor programele care vor înregistra audienţe sub cele ale Antenei 3, fie că sunt Ştiri, Fabrica, Deschide lumea, Realitatea zilei, se vor aplica amenzi echipei care realizează aceste programe (realizator-editor-producător)... Vă rog să luaţi în serios acest mesaj. Altfel, salariile voastre vor fi în aceeaşi situaţie cu cele ale profesorilor: oficial, nu scad. În realitate(a), scad în mod natural.“ (Sursa: blogul reportervirtual)
Şi angajaţii trustului Voiculescu sunt nemulţumiţi de controlul exercitat asupra colegilor de televiziune. Cătălin Tolontan, redactor-şef la GSP, scrie într-un post recent publicat pe blogul său: „Companiile care deţin licenţa televiziunilor sau editează ziare au o situaţie economică atât de fragilă, pe fondul scăderii cu 30%–70% a publicităţii, încât au trecut la concedieri. Împotriva tuturor regulilor profesionale, redacţiile au început să-şi simtă rigorile drept parte a problemei. Şi-şi erodează cultura jurnalistică sau chiar renunţă la standarde. (...) Iar retorica mincinoasă internă, proprie televiziunilor în primul rând, pentru că ele reprezintă forţa şi prada, este următoarea: luăm bani nu ca să lăudăm, ci doar ca să nu difuzăm ceea ce oricum ne-ar fi greu să aflăm şi nu e interesant pentru public“.
