De același autor
Pe 10 martie, a.c., jurnalele tuturor canalelor TV au fost strafulgerate de o stire bomba: SRI incepe predarea intregii arhive catre CNSAS. 12 km!. Cititorii de prompter, redactorii si operatorii TV s-au straduit sa faca din acest fapt o adevarata senzatie. Secvente a la Sergiu Nicolaescu infatisau pe ecrane un camion lung, inaintand insotit de mai multe echipaje antitero, care, dupa un ultim viraj, ajungea cu bine la destinatie: depozitul din Popesti-Leordeni. Aici, sub impresurarea mascatilor, dosarele fostei Securitati, sub forma unor pachete de file zdrentuite legate cu sfoara, erau aruncate din mana in mana, pentru a poposi, in fine, pe niste rafturi de fier.
Ce sa spui, o lovitura mediatica de a carei ticluire capii SRI puteau fi multumiti, cu atat mai mult cu cat jurnalistii TV, luati cu spectacolul, nu ne-au adus cel putin cateva precizari din care sa ne dam seama de soarta arhivei. Nu s-a explicat ca acest prim transport insemna mutarea dosarelor dintr-un depozit SRI in alt depozit SRI, urmand ca ulterior sa aiba loc adevarata predare catre CNSAS. Nu s-a explicat de ce unitatea de masura a devenit km, si nu numarul de dosare; nu s-a explicat de ce SRI a decis sa inceapa cu dosarele fostilor informatori; nu s-a explicat de ce atata graba pentru transportul din 10 martie, cand ani de zile SRI a sfidat legea si, ca si cum ar fi fost legatarul testamentar al Securitatii, a facut numai ce a vrut cu dosarele. Nu s-a explicat ca acest prim transport, de numai 100 m din cei 12 km promisi, e suficient pentru a bloca pentru multa vreme activitatea CNSAS, atata timp cat SRI nu pune la dispozitie si cartoteca dupa care aceste dosare ar putea fi accesate.
In incercarea de a lamuri acest episod de "predare" a dosarelor de Securitate, am solicitat punctul de vedere al reprezentantilor CNSAS (la inchiderea editiei, presedintele Gheorghe Onisoru inca nu ne-a raspuns) si ai SRI. Constantin Ticu Dumitrescu, cel care a initiat Legea accesului la dosarele fostei Securitati si deconspirarea ei ca politie politica, ne-a pus la dispozitie fragmente dintr-un document aflat in posesia sa, din care se vede cat se poate de clar ordinea desavarsita aflata in evidentele SRI, inca din 1993 si cat de simplu ar putea fi accesul la dosarele fostei Securitati, daca SRI nu ar fi ales sa se dezonoreze ca institutie, blocand cu tenacitate legea. Ana Blandiana, cea care, in numele Aliantei Civice, a sustinut cu tenacitate promovarea Legii accesului la dosare, incheie grupajul de fata, aratand cum s-a ajuns ca, in fapt, arhivele sa fie cedate, dar "fara chei".
CLAUDIU SECASIU, membru al Colegiului CNSAS
Un gest mediatic de reclama pentru SRI
Se poate spune ca CNSAS are acum dosarele?
Nu, si nu din cauze ce tin de vointa noastra, ci pentru ca e pur si simplu imposibil sa se preia masiv o arhiva in cateva zile. Initial, pe 10 martie, CNSAS n-a preluat, iar SRI n-a predat nici un dosar. S-a facut doar un transfer fizic dintr-un depozit al SRI din Militari, intr-un spatiu tot al SRI din Popesti-Leordeni. Prin mutarea dosarelor cu camionul, in prezenta televiziunilor, cred ca s-a dorit un simplu gest mediatic de reclama pentru SRI, prin care sa-si dovedeasca bunele intentii de a "scapa" de aceasta arhiva, un slogan pe care de 15 ani oamenii de la SRI, indiferent de directorii care s-au succedat la sefia institutiei, l-au repetat pana la satietate. E adevarat ca, pana acum, CNSAS nu a putut prelua masiv arhiva de la SRI, fiindca n-am avut spatiu. Din ianuarie 2001, am preluat la cererea noastra 700 de metri liniari de arhiva de la SRI, totalizand un numar de 9.945 de dosare, fie pentru a le pune la dispozitia cetatenilor, pentru a-si vedea propriul dosar, fie pentru verificarea persoanelor care, potrivit legii, sunt analizate sub aspectul colaborarii lor cu Securitatea, ca informatori sau ca ofiteri de Securitate implicati in activitati de politie politica. Avem insa nenumarate cereri nefinalizate. �n unele cazuri, am trimis SRI si cate 10 adrese pentru acelasi dosar, care tot nu ne-a fost predat.
Sa lamurim situatia spatiului de la Popesti-Leordeni. A cui e cladirea? Ce e al CNSAS si ce e al SRI?
Cladirea este, in scripte, a Administratiei Rezervelor Statului. Doua hale-depozit din acea cladire au fost date spre folosinta CNSAS. Pentru a putea adaposti o arhiva, sunt obligatorii o serie de amenajari (compartimentari, instalatii de ventilatie, incalzire etc.), care inca nu s-au finalizat. Revenind, dosarele de la SRI, fara a fi preluate de salariatii CNSAS, sunt descarcate intr-un spatiu separat, cu chei, lacat si sigiliu de la SRI si in care angajatii nostri nu au acces, in lipsa reprezentantului SRI. Situatia de la Popesti seamana cu solutia dublului sigiliu, adica al CNSAS si al SRI. Reamintesc cititorilor cerinta mai veche a membrilor Colegiului CNSAS ca, pana la predarea arhivei centrale a Securitatii din cartierul Militari, cu sediu cu tot, sa se instituie metoda dublului sigiliu - de fapt, dublu acces, in cazul depozitului unde se gasea grosul arhivei Securitatii, adica 7 km, din 20, restul aflandu-se in judete. Aceasta solutie a dublului sigiliu, sau "dubla cheie", a fost enuntata de presedintele Traian Basescu, in luna decembrie anul trecut, intr-o emisiune televizata. Ca urmare, in ianuarie, membrii Colegiului, printr-o scrisoare deschisa, i-au cerut directorului SRI sa puna in aplicare aceasta solutie. D-l Timofte a respins public solicitarea noastra, in acelasi cadru mediatic, printr-un adevarat gest de fronda la adresa presedintelui, caruia ii este subordonat, in cadrul CSAT.
Asadar, dosarele, care raman ale SRI, s-au mutat dintr-un loc in altul.
Evident, pana in momentul in care le vom prelua. Saptamana trecuta, dardaind de frig - intrucat deja faimosul domn Pintilie, seful Arhivei SRI, s-a opus ca dosarele sa fie numarate in singurul birou incalzit de la Popesti -, cu manusi de cauciuc, ochelari de protectie si masti de praf, specialisti din cadrul directiilor Investigatii si Cercetare ale CNSAS au reusit sa preia 10 metri liniari in 3 zile, adica o medie de 3 metri pe zi. �n zilele bune - atunci cand dai peste dosare bine legate, fara coperti sau pagini mancate de mucegai, care cer mult mai multa grija - se pot parcurge 1.200-1.500 file. Tinand cont ca un metru liniar de dosare contine aproximativ 5.000 de file, un calcul simplu arata ca e nevoie de 416 zile/om sau 41 zile lucratoare doar pentru preluarea primului transport, cel televizat, cand s-au adus primii 100 metri. Imaginati-va, in aceste conditii, cam in cati ani se pot prelua restul de pana la 12 kilometri... Mi-e teama de acest calcul, pe care l-au facut, mai mult ca sigur, cei de la SRI�
Preluarea este atat de anevoioasa fiindca nu s-a inceput cu inceputul, adica prin predarea evidentelor si a microfilmelor. Microfilmele ocupa un spatiu mult mai mic si ele puteau fi predate de mai multi ani, daca SRI-ul ar fi respectat Legea nr. 187/1999, care prevede ca toate documentele create de Securitate, inclusiv inregistrarile audio si video, dischete, fotografii, filme si microfilme se predau "de indata" CNSAS.
Ce se va intampla acum cu aceste maldare de dosare legate cu sfoara?
�n momentul de fata, ele sunt practic inutile activitatii CNSAS, atat pentru accesul la propriul dosar, cat si pentru deconspirarea Securitatii ca politie politica, respectiv identificarea informatorilor si a ofiterilor vinovati de acte de politie politica.
De ce sunt inutile?
Pentru ca informatia din dosare nu poate fi accesata. Imaginati-va o biblioteca ce are mii de volume (doar acest prim transport contine aproximativ 19.700 de dosare), dar fara fisier. Dosarele sunt legate in baloturi, pur si simplu, iar criteriul dupa care ne sunt livrate nu este cel alfabetic. Nu putem face altceva cu ele decat sa le fisam mai intai pe fiecare in parte, sa verificam ca exista atatea file, sa-i punem pe cei de la SRI sa semneze de predarea fizica, dosar cu dosar, dupa care urmeaza ca oamenii nostri sa alcatuiasca ei insisi cartoteca. Cartoteca facuta de Securitate include, pe langa titularul dosarului, si numele altor persoane care se regasesc in respectivul dosar. Noi va trebui sa fisam toate dosarele, toate numele intalnite in acel dosar, toti ceilalti urmariti spre care, eventual, era dirijat acel informator. Ca atare, o munca extrem de laborioasa, care, practic, dubleaza inutil cartoteca deja facuta de Securitate... Fisarea acestor dosare ar dura ani de zile. Practic, este o operatiune care cu certitudine va bloca institutia, va bloca accesul la propriul dosar. Din momentul de fata, cand SRI va primi de la noi cereri de dosare, va putea raspunde "Sunt la voi", desi acestea momentan sunt, de fapt, tot ale lor, in depozitul-tampon al SRI din Popesti-Leordeni.
Cu alte cuvinte, acum, fara cartoteca de la SRI nu puteti face nimic.
Nu putem lucra cu aceste dosare imediat si nici intr-un viitor apropiat, pentru ca va dura foarte mult fisarea lor. Pentru cei 700 de metri liniari, respectiv 10.000 de dosare preluate in perioada 2001-2005 de la SRI, am facut noi cartotecile respective.
Ce raspunde SRI cand tot cereti cartotecile?
Raspunsul cel mai stupefiant pentru noi a fost acela pe care l-am primit in anul 2001 la solicitarea de a face o vizita ca membri ai Colegiului la CID; CID este celebrul Centru de Informatica si Documentare, vizitat de d-l senator Ticu Dumitrescu in '93, cand a constatat cat de bune evidente avea Securitatea, inclusiv locatia fiecarui dosar, indicata clar pe acest calculator de la CID. D-l Timofte, sub semnatura, ne-a raspuns ca CID nu mai exista. Evident ca nu se mai numea CID, dar evidentele informatizate tot acolo exista si in momentul de fata.
Cartotecile le-ati vazut?
Nu am vazut decat cartoteca persoanelor urmarite si a informatorilor, deci asa-zisa evidenta operativa. Era o evidenta, cum ii spune si numele, pe carton, continand numele, prenumele, datele de identificare ale persoanelor si cateva mentiuni foarte importante privind calitatea de urmarit sau de informator. La informatori, erau adaugate in multe cazuri si numele conspirativ sub care a lucrat respectivul cu Securitatea, de asemenea, data recrutarii si data abandonarii - elemente foarte utile pentru identificarea si clarificarea activitatii informatorilor. Dar acest acces a fost unul aleatoriu, nu a fost unul regulat. Personal, dupa ce m-am exprimat critic, inclusiv in presa, asupra relatiei CNSAS-SRI, am intampinat piedici din partea SRI la accesul la cartoteca, desi acesta e reglementat de Protocolul de colaborare dintre CNSAS si SRI, care prevede clar faptul ca delegatul CNSAS merge si verifica pe loc in aceasta cartoteca.
�n imaginile de televiziune eram obisnuiti cu aceste dosare puse in niste cutii de carton, foarte frumos ordonate pe raft�
Avand inscriptionate numerele dosarelor din fiecare cutie...
Acum am vazut niste baloturi legate cu sfoara. De ce nu s-au dat dosarele in acele bibliorafturi?
Nu ni s-a predat nici o cutie din 2001, de cand am inceput preluarile de la SRI, sub motivatia ca ele fac parte din inventar si ca Legea 187 n-ar mentiona expres predarea cutiilor (?!). De la infiintarea CNSAS, cei de la SRI au adoptat fata de institutia noastra o atitudine, i-as zice, cel putin ciudata. Nu ne-au tratat ca pe niste parteneri egali in relatia respectiva. Eram perceputi ca ruda saraca sau chiar ca adversarul care trebuia tinut intr-o stare de bajbaiala, de lipsa a oricaror mijloace de informare privind arhiva care trebuia sa ne revina in gestiune. Nu discut acum de atitudinea diferitelor regimuri politice, fiindca SRI si-a conservat perfect acest tip de atitudine, indiferent de puterea politica.
Ce se mai poate face, practic, in acest moment? Acum, singura solutie realista este preluarea in bloc a fondului arhivistic, simultan cu cartoteca, evidentele pe calculator si microfilmele. De altfel, exact aceasta a fost metoda de preluare a arhivei de catre institutiile similare CNSAS din Polonia si Ungaria.
FLORIN PINTILIE, seful Arhivei SRI
In actuala etapa de predare a documentelor catre CNSAS, nu poate fi luata in discutie si predarea fiselor de evidenta
Cate dosare a preluat SRI la infiintare din Arhiva fostei Securitati?
Serviciul Roman de Informatii a preluat, dupa infiintare, o parte din arhiva creata de fostele organe de informatii si contrainformatii ce au actionat pana in decembrie 1989. Cantitativ, aceasta arhiva cuprinde circa 20.000 metri liniari (m.l.) de documente.
Care este numarul total de dosare ale fostei Securitati - pe fonduri arhivistice - pe care le veti preda CNSAS?
Numarul total de dosare ale fostei Securitati pe care Serviciul Roman de Informatii le va preda definitiv Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii va putea fi stabilit cu certitudine la finalizarea activitatii actuale de predare a 12.000 m.l. documente, la care se vor adauga altele ce vor rezulta din activitatea Comisiei Mixte, formate din reprezentanti ai Serviciului Roman de Informatii si ai Consiliului, care va hotari ce documente privesc siguranta nationala actuala a Romaniei si care trebuie predate in continuare Consiliului.
Odata cu operatiunea de predare a dosarelor catre CNSAS veti preda si cartoteca?
Actiunea de predare a documentelor prevazute de Legea nr. 187/1999 de la actualii detinatori la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii implica rezolvarea unor probleme deosebite in domeniul mentinerii in stare de functionare a sistemelor de evidenta, in asa fel incat sa poata fi regasit cat mai rapid oricare din documentele care isi schimba locul de pastrare. Pentru Serviciul Roman din Informatii problema este cu atat mai complicata, cu cat este necesar sa fie predate documente aflate in Arhiva Centrala, dar si la cele 40 de sectii judetene de informatii. Specialistii institutiei noastre au identificat solutiile optime de rezolvare a problemei mentionate, astfel ca a fost eliminata din start posibilitatea aparitiei unor grave disfunctii in sistemul de regasire a documentelor pana la preluarea efectiva de catre functionarii Consiliului. In actuala etapa de predare a documentelor catre Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, nu poate fi luata in discutie si predarea fiselor de evidenta, deoarece, in etapa urmatoare, care presupune predarea microfilmelor documentelor originale catre Consiliu, specialistii nostri nu ar mai putea identifica microfilmele respective, in conditiile in care fisele constituie sistemul de evidenta comun al ambelor suporturi (hartie si microfilm). Cu siguranta, odata cu predarea microfilmelor, Serviciul Roman de Informatii va pune la dispozitia Consiliului si fisele de evidenta aferente acestora.
Care este numarul de dosare ale fostei Securitati pe care SRI le va pastra sub motivatia ca privesc siguranta nationala?
Situatia documentelor din arhiva Securitatii care privesc siguranta nationala va fi stabilita dupa incheierea activitatii Comisiei Mixte comune, care va analiza cu atentie si responsabilitate continutul documentelor in cauza si va hotari care dintre acestea raman in pastrarea Serviciului Roman de Informatii.
De ce in operatiunea de predare a dosarelor catre CNSAS ati schimbat unitatea de masura, vorbind acum de numarul de kilometri, si nu de numarul de dosare?
Serviciul Roman de Informatii nu "a schimbat unitatea de masura", aceasta este prevazuta la art. 20, alin. 1 din Legea 187/1999, care stabileste urmatoarele: "Colegiul Consiliului primeste in gestiune toate documentele privitoare la exercitarea drepturilor prevazute de lege..."
In scopul respectarii prevederii mentionate, s-a stabilit de comun acord cu conducerea Colegiului ca predarea sa se faca la nivel de fila, urmand ca in procesele verbale de predare-primire sa se consemneze numarul de file ale fiecarui dosar sau volum in parte. Din punct de vedere arhivistic, cantitatile de documente exprimate in dosare nu sunt relevante, deoarece in practica s-a constatat ca exista dosare cu un numar foarte redus de file (2-3), in timp ce altele pot avea si 700-800 file. Semnificativa ramane cantitatea de documente exprimata in metri liniari (m.l.) sau km.l, unitate de masura arhivistica internationala, care se bazeaza pe existenta a circa 5.000 file de document pentru fiecare metru liniar. De altfel, inca de la inceputul discutiilor in Parlament asupra proiectului Legii nr. 187/1999, Serviciul Roman de Informatii a adus la cunostinta publicului ca detine circa 20.000 m.l. din arhiva Securitatii, reprezentand aproximativ 100.000.000 file document.
Specificam faptul ca Serviciul Roman de Informatii nu isi propune "sa ascunda" nici unul din documentele Securitatii, cu atat mai mult cu cat exista posibilitatea legala de a se stabili in Comisia Mixta care sunt materialele care privesc siguranta nationala si raman in pastrarea Serviciului.
De ce SRI preda dosarele legate cu sfoara, si nu in bibliorafturile in care se aflau pana acum in Arhiva SRI?
Serviciul Roman de Informatii a pastrat documentele Securitatii, legate in dosare, in cutii de protectie din carton, si nu in "bibliorafturi", sub forma de foi volante. Aceste cutii, care au rolul de a proteja in special de praf documentele, datorita vechimii lor, au un grad de uzura accentuat, fiind la randul lor impregnate de praful acumulat in timpul anilor, astfel ca sunt contraindicate pentru pastrarea documentelor originale o perioada indelungata. In cazul in care Consiliul ar fi preluat dosarele in actualele cutii, ar fi trebuit sa le inlocuiasca cu altele noi, operatiunea de transfer dintr-o cutie in alta consumand timp si resurse umane in mod inutil.
Pe de alta parte, Legea nr. 187/1999 stabileste foarte clar predarea catre Consiliu a documentelor, si nu a mijloacelor invechite de protectie a acestora.
CONSTANTIN TICU DUMITRESCU, presedinte AFDPR
O arhiva aruncata la gramada este inutila
Legea pe care eu am initiat-o s-a bazat pe studii foarte atente. Am inceput prin a face vizite aproape la toate depozitele de arhiva ale Securitatii, incepand cu Depozitul central din Bujoreni in '91, care insemna circa 40% din arhive. Daca mai ai si Centrul de Informare si Documentare, de deasupra Bisericii Kretzulescu, ai 75% sau 80% din arhivele Securitatii. La CID totul este pe calculator. Chiar mi s-a facut o demonstratie a bunei organizari a arhivei: se batea un nume la calculator si pe ecran aparea "este" sau "nu este". Daca dadeai un nume cunoscut, iti spunea locul in care se gaseste arhiva, raftul, al catelea dosar, asa incat, cu ochii inchisi puteai sa mergi si-ti luai piesa de care aveai nevoie. A fost exact ceea ce am vazut mai tarziu in Germania la STASI, sora cu Securitatea romana. In afara de asta, ca presedinte al Comisiei de abuzuri a Senatului, eu i-am audiat, pe baza legala, pentru ca nu exista comisie SRI, pe toti directorii de servicii ai SRI, cu acceptul d-lui Magureanu, directorul de atunci al SRI. Toate problemele sunt la CID. La cererea mea scrisa, in calitatea oficiala pe care o aveam, cea de presedinte al Comisiei de abuzuri a Senatului, am primit o adresa: "Conform solicitarii dvs. de a identifica si pune la dispozitia Comisiei parlamentare...". Am primit evidenta retelei informative, cu indicativul "Strict secret. Exemplar unic", in 24 de ore. Este situatia dosarelor si a documentelor create de fostele organe de informatie, la data de 15 septembrie 1993, dupa un inventar care a durat un an si jumatate, inventar faptic, nu scriptic. "In depozitele preluate existau 1.901.530 dosare, din care 1.162.418 dosare reprezentau fondul informativ (...), 507.003 dosare personale, dosarele informatorilor, 154.911 mape anexa, ce alcatuiau fondul retea, fostii informatori." Si mai departe, "Marele Stat Major, Siguranta, Jandarmerie - 47.917". In operatiunea de inventariere a stabilit ca la data de 22 decembrie 1989 din fondurile arhivistice preluate lipseau 8.065 dosare, din care 699 de dosare din fondul informativ, 185 personale, 7.166 mape anexe, din fondul retea, si 15 dosare de la fondul penal. Din cercetarile efectuate pana in prezent rezulta ca cifra de 8.065 dosare declarate lipsa din fondurile arhivistice nu reflecta realitatea, intrucat in perioada anterioara evenimentelor din decembrie '89 multe dosare au fost conexate in procesul rationalizarii, fara sa se faca mentiuni in registrele inventar arhiva, ori au fost transferate la alte unitati, fara a se opera in evidentele existente. In perioada 22 decembrie '89-26 martie '90, data infiintarii SRI, au disparut in conditii aflate in curs de elucidare alte 46 de dosare din fondul informativ, 1.071 dosare personale, 4 mape anexe, din fondul retea. Totodata, au fost distruse in conditii deja clarificate 13.223 de dosare, din care 1.943 din fondul informativ, 6.284 dosare personale si 4.996 mape anexe". Se refera tot la fondul arhivistic.
Si acum ajungem la situatia dosarelor operative. "Pana la declansarea evenimentelor din decembrie '89 la ofiterii de Securitate se gaseau in lucru 395.485 dosare, din care 104.656 reprezentau dosare si mape de urmarire, verificare, supraveghere informativa, 172.000 dosare personale, 112.489 mape anexe, 5.938 dosare de obiectiv problema si comune. Pe fondul evenimentelor din decembrie '89, din totalul dosarelor aflate la ofiteri au disparut, in conditii in curs de cercetare, 2.804 dosare, din care 1.524 dosare de supraveghere sau urmarire, 802 dosare personale, 419 mape anexe, 54 dosare de obiectiv problema. De asemenea, au fost distruse de ofiterii care le detineau, la ordin sau din proprie initiativa, pe fondul temerii si situatiei confuze, 75.423 dosare, din care 19.867 dosare de supraveghere sau urmarire informativa, 27.306 dosare personale, 27.526 mape anexe si 724 dosare de obiectiv problema. In aceeasi perioada, organele de militie au distrus 12.443 dosare, din care 5.146 dosare de supraveghere, 3.788 dosare personale, 2.791 mape anexe si 718 dosare comune (la sat activitatea de Securitate o faceau militienii). Din cele 90.670 de dosare disparute ori distruse prin demersurile intreprinse de organele de specialitate au fost recuperate, in totalitate sau partial, 1.910 dosare, din care 894 urmarire (...)"
Deci este o ordine perfecta in arhive.
Da. Inventarul este precis si minutios, trimis Senatului in 1993. Este o informatie reala, sub semnatura si cu stampila SRI.
Cum vedeti ultima intamplare, cea prin care dintr-un camion s-au descarcat dosare sub forma unor pachete legate cu sfoara?
Steril, cum zic eu. Consider ca aceasta arhiva aruncata la gramada, dezorganizata total este inutila. Ca sa reorganizezi o asemenea arhiva, in cel mai bun caz iti trebuie un an de zile. In cel mai bun caz. Atunci ce inseamna asta? Iar tergiversare, prin care se ajunge la plictis si banalizarea problemei. La un moment dat, te poate si apostrofa cineva, zicandu-ti: "D-le, ai innebunit? Nu mai termini odata cu legea aia a dumitale, cu dosarele?". Poate ca asta s-a si urmarit. Frumos lucrat! Deci au invins si aici, asa cum au invins si in viata economica, si in viata politica.
ANA BLANDIANA
De la etalonul Gauck la etalonul kilometric
De ce credeti ca dupa 15 ani, practic, accesul la dosarele fostei Securitati este extrem de limitat?
S-a ajuns la situatia actuala pentru ca in toti acesti cincisprezece ani nu numai clasa politica, ci si intreaga societate romaneasca au fost dominate de oameni care aveau interesul ca arhivele sa fie zavorate si trunchiate, pana in momentul cand scoaterea lor la lumina nu va mai spune nimanui nimic. Nu stiu daca a fost o actiune concertata din partea tuturor partidelor, dar rezultatul cam asa arata. Practic, intre 1993-1999, s-a tras de timp in asa masura, incat legea a iesit in ultima clipa cand mai putea servi la ceva. Si - cum ii place sa spuna lui Ticu Dumitrescu - nu la deconspirarea, ci la conspirarea Securitatii.
In ce priveste societatea civila, cred ca ea si-a facut datoria. S-a lovit insa de dispretul politicienilor, vadit deranjati de radicalismul ei. Voi incerca sa rezum odiseea acestei legi si - indraznesc sa spun - esuarea ei, si o voi face nu prin opiniile mele de presedinte in acel timp al Aliantei Civice, ci prin constatarile unui observator strain, doctorul Joachim Gauck, care s-a preocupat constant de crearea la noi a ceea ce, in Germania, era Oficiul ce-i purta numele.
In 1992 si 1997 doctorul Gauck a fost invitat in Romania de Alianta Civica pentru a vorbi politicienilor si ziaristilor despre experienta germana a "prelucrarii critice a trecutului". De ce l-a invitat Alianta Civica? Pentru ca, incepand cu Germania si continuand cu Cehia, initiatorii deconspirarii Securitatii ca politie politica ajunsesera cetatenii. "Comitetele cetatenesti" din RDG au ocupat sediile STASI dupa caderea Zidului si au blocat arhivele, pana la crearea "Oficiului Gauck". Acolo, ca si in Cehia, unde se facuse chiar o lege explicita a lustratiei, fostii securisti nu mai puteau ocupa functii publice, iar societatea civila era un fel de arbitru, investit cu moderarea procesului.
La noi, situatia era mult mai confuza, pentru ca societatea civila fusese atomizata in anii '80. In plus, nu aveam, ca in fosta RDG, protectia politica a RFG si nu aveam, ca in Cehia, un presedinte cu autoritatea lui V�clav Havel. Iata de ce, in luna mai 1992, l-am invitat in Romania pe Gauck. Sub egida Aliantei Civice, a tinut o serie de conferinte si a avut intalniri cu presa. El a explicat sistemul german de deconspirare a Securitatii si a atras atentia asupra urgentei: chiar si in Germania, unde absorbtia arhivelor a durat cateva saptamani, au fost sustrase anumite dosare. Cu atat mai dificil avea sa fie procesul in Romania, unde arhivele erau - pe atunci - de doi ani in custodia SRI, dominat de securisti. Totusi, desi 1992 era un an electoral, nici un partid nu si-a formulat un program explicit si concret de deconspirare a securistilor, decat cel mult la modul retoric.
Abia in 1993, dupa ce devenise cu un an in urma parlamentar, d-l Constantin Ticu Dumitrescu, cel mai indrituit sa o faca, fiind presedinte al AFDPR si cumuland functia de presedinte al Comisiei pentru abuzuri din Senat, a reusit sa treaca prin votul Senatului o motiune. I-a urmat la scurt timp proiectul Legii de deconspirare a Securitatii. O lege care avea sa fie votata si promulgata abia dupa sase ani de dispute sterile si de sabotaje sfidatoare. Indraznesc sa vorbesc de sabotaj pentru ca s-au folosit cele mai felurite metode ca dezbaterea sa fie tergiversata, iar continutul legii sa devina cat mai diluat. In toti acesti ani, Alianta Civica a fost alaturi de aceasta lege si de initiatorul ei: motiuni, mese rotunde, dezbateri publice, strangeri de semnaturi, conferinte de presa. Nimeni nu se opunea fatis legii, dar totul ramanea fara raspuns si se amana fara motiv.
In iunie 1997, cand l-am reinvitat pe dr. Gauck la Bucuresti, a avut surpriza sa constate ca, desi avusese loc o schimbare de regim, autoritatile nu isi inscrisesera nici macar atunci printre prioritati problema dosarelor. Liderii CDR ezitau, iar partenerii de coalitie, ca si opozitia PDSR, erau in continuare solidari in impotrivire. "Legea lui Ticu" a fost votata pana la urma abia in iarna lui 1999, dupa ce suferise sute de amendamente si trecuse, nu prin una, ci prin trei comisii parlamentare, care se intrecusera in sterilizarea ei, incat, cum se stie, initiatorul si-a declinat in cele din urma paternitatea.
Si, pentru ca tot l-am pomenit mereu pe dr. Gauck, voi spune ca - printr-o pura coincidenta - am avut o a treia intalnire cu el chiar in preajma promulgari legii. Discutia a fost publica, la Frankfurt, in decembrie 1999, cu prilejul vernisarii expozitiei despre Memorialul Sighet la "Palais Yalta". In dialogul cu mine, moderat de Werner Adam, redactor-sef de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, Gauck s-a aratat dezamagit ca legea apare ciuntita si vine tarziu, intr-un moment cand lumea are probleme materiale prea grave ca sa o mai poata interesa adevarul dosarelor. I-am raspuns ca urmeaza in anul 2000 alegeri si ca, oricum, aplicarea legii ii va face sa ezite sa candideze pe cei ce sunt cu musca pe caciula. Si am adaugat, naiva, o gluma: "Daca, intre timp, nu cumva a fi securist inceteaza sa fie ceva rusinos".
Din pacate, gluma mea s-a dovedit a fi intre timp cat se poate de tragica. Noul Parlament urma sa aiba mai multi securisti decat cel de pana la adoptarea legii. Acestia - si altii ca ei - au inceput sa nu se mai ascunda, sa apara sfidatori pe canalele media si sa profereze insulte la adresa fostelor lor victime, mai agresivi si dezinvolti, inca, decat in anii '90. Colegiul CNSAS a fost votat pe ultima suta de metri, dupa alte nesfarsite dezbateri, intr-o componenta "algoritmica" extrem de pestrita. Alianta Civica si AFDPR n-au avut dreptul de a face propuneri, acestea fiind rezervate partidelor (acuzatiile ironice aduse periodic Aliantei Civice ca ar fi propus si dispus alegerea presedintelui Colegiului sunt cel putin ipocrite, daca nu de rea-credinta). In schimb, se stie, dar se uita intentionat, ca Alianta Civica a pledat pana in ultima clipa pentru votarea legii, pentru includerea CNSAS in bugetul anului 2000 (altfel institutia n-ar fi putut functiona inaintea alegerilor), dar ca pe urma n-a mai putut face, in afara protestelor, nimic. Colegiul CNSAS a functionat haotic si intermitent, s-a institutionalizat rapid si a dat in 2000 si 2004, aproape fara dovezi, certificate de buna purtare la doua serii de parlamentari si la doua duzini de candidati prezidentiali. Asa s-a ajuns la situatia de azi, cand arhivele sunt, in sfarsit, cedate, cu kilometrul, dar tot partial, tot selectiv si, pe deasupra, fara "chei", iar cate unul din membrii Colegiului CNSAS declara senin ca nu au fost sprijiniti suficient de societatea civila.
Pagini realizate de Rodica Palade
