De același autor
China este in plina expansiune economica. In ultimii 15 ani inregistreaza cresterea economica cea mai spectaculoasa din lume si investitii straine impresionante. Toate firmele mari din lume vor o bucata din piata imensa de 1,3 miliarde de potentiali consumatori. Armata Chinei se consolideaza prin alocari pentru aparare ce sporesc cu 10% pe an. Unii se intreaba deja daca o sa vorbim cu totii chineza. De la distanta, China pare un hibrid mai degraba simpatic prin inedit, in orice caz eficient, de centralism politic si relaxare economica bine controlata. Cum se explica miracolul chinez? Ce se intampla insa cu praful de sub covorul frumos brodat al imaginii unei Chine cu zgarie-nori si astronauti? O sa ajunga chinezii pe Luna, sau partea intunecata, nevazuta a Lunii din realitatile interne va limita ascensiunea sa externa?
Motoare economice
Relativ recent au aparut pe piata lese speciale pentru animalele de companie. Dau senzatia de libertate pentru ca lungimea lesei se ajusteaza in functie de marja pe care vrea sa o lase stapanul. Perspectivele si orizonturile sunt mai extinse, exista insa o limita a libertatii si un control asupra miscarilor. Cam acelasi dispozitiv de ajustare il au la indemana si planificatorii economici ai Partidului Comunist Chinez. Evident, nu pot controla totul, libertatea firmelor de a lua decizii fondate pe ideea capitalista a profitului si a rentabilitatii nu este complet ingradita, ci efectiv incurajata. Firmele chinezesti de stat se descurca de minune in a genera dividende. Buna parte din cresterea cu 21% a veniturilor la buget anul trecut li se datoreaza. O parte din aceste firme sunt mixte, in parteneriate cu companii straine, si au imprumutat - de fapt se spune ca chinezii pot copia orice - din modul de a face afaceri al Vestului, statul avand astfel si un control asupra a ceea ce fac companiile straine pe teritoriul sau. Nu toate deciziile insa le revin. Unei companii chineze prospere de congelatoare i s-a propus de catre autoritatile locale sa salveze de la faliment o firma de biciclete, prin preluarea acesteia. Oferta nu a putut fi declinata, dar ambele firme au avut de pierdut. Multe companii chineze de stat sunt listate la bursele din Shanghai sau Hong Kong, insa o parte nedeterminata a actiunilor acestora sunt detinute in principiu de muncitori, in mod colectiv. Privatizarea a demarat: trei din cele mai mari banci de stat chineze sunt in curs de privatizare pana la sfarsitul anului. Oficialii chinezi au anuntat si liberalizarea treptata a cursului de schimb al yenului.
Republica Populara Chineza este fara indoiala un colos demografic si geografic, doua caracteristici importante pentru a fi o mare putere. Din 1953, China si-a dublat populatia, ajungand acum la 1,3 miliarde din cele 6,4 miliarde de locuitori ai planetei. China are o populatie mai mare decat a intregului glob acum 200 de ani. O simpla privire asupra unor indicatori economici ne arata ca nu e un colos cu picioare de lut. Pilonii economici se solidifica. Peste 60% din cuptoarele cu microunde, DVD-urile, copiatoarele, jucariile, brichetele, ramele de ochelari si pantofii din intreaga lume sunt produse in China. Avantajul comparativ este mana de lucru ieftina si puterea de munca a chinezilor.
"Nu conteaza ce culoare are pisica"
Reformele economice au demarat in 1979, dupa Congresul Partidului Comunist Chinez din decembrie 1978, cand presedintele Deng Xiaoping a tinut un discurs istoric, anuntand ca "nu conteaza ce culoare are pisica, poate sa fie neagra sau alba, important este sa prinda soareci". Atunci cand Romania incepea sa fie din ce in ce mai izolata, seful Partidului Comunist Chinez dadea unda verde deschiderii economice afirmand ca nu exista o incongruenta intre comunism si capitalism: "a fi bogat este un lucru laudabil". Astfel a inceput modernizarea Chinei, sub semnul pragmatismului. Prabusirea comunismului in Europa de Est si URSS a fost cauzata si de imobilismul economic si incapacitatea de adaptare si generare de prosperitate pentru oamenii de rand. China a reusit sa produca efecte care sa ridice standardul de viata, daca nu al majoritatii chinezilor, cel putin al unei mari parti si a conferit celorlalti sperante pentru perspective de mai bine.
Anul trecut China a depasit SUA in privinta investitiilor straine atrase. Produsele chineze au invadat toate pietele si sunt cele mai ieftine din lume. Cresterea economica in ultimii 10 ani a fost in medie de 10%. Din 1970, cand a lansat primul satelit in spatiu, China si-a intarit capacitatile, in 2003 reusind sa trimita in spatiu cu forte proprii primul astronaut chinez de la baza Jiuquan.
Pentru a completa imaginea maretiei Chinei, tara de mijloc, cum o mai numesc chinezii, va organiza jocurile olimpice din 2008, un prilej sa arate lumii schimbarea sa la fata. Cu siguranta va fi o demonstratie de forta economica si organizationala, doua din atuurile chinezilor.
Gongkaihua sau glasnost à la chinoise
Deschidere si transparenta politica? In chineza ar suna asa: gongkaihua. Revista The Economist aminteste insa ca din cei 24 de membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, doar premierul Wen Jiabao se intalneste cu presa in China, o data pe an. Presedintele Hu Jintao nu a participat la nici o conferinta de presa in China de cand a fost numit seful partidului in 2002 si apoi presedinte, anul urmator. Transferul de putere de la Jiang Zemin la Hu Jintao a avut loc fara zgomot sau emotii. De fapt, cuvantul de ordine pare a fi cumintenia.
Partidul isi vede de treaba lui, planificand pe termen lung ascensiunea Chinei, populatia trebuie sa isi vada de activitatile ce ii revin, iar companiile trebuie sa produca bani pentru extinderea bugetului central. Liniste, ordine si munca.
Nu se pune problema unei competitii politice. Partidul Comunist nu are competitori politici. Oponentii sunt descurajati prin mijloace disuasive radicale, dovada fiind evenimentele din Piata Tienanmen, in 1989. Deschiderea politica nu se intrevede si, la drept vorbind, nimeni nu poate prevedea ce s-ar intampla daca s-ar produce si cum ar afecta sistemul amalgamat actual.
O tara, doua sisteme
China a crescut demografic si geografic in ultimii 6 ani. Hong Kong-ul, fosta colonie britanica pana in 1997, si Macao, fosta colonie portugheza pana in 1999, au fost recuperate de China. Acestor provincii li s-a acordat o larga autonomie cu exceptia politicii externe si a apararii si li s-a recunoscut dreptul de a-si pastra institutiile si practicile. A ramas Taiwanul.
Taiwanul este creditat de multi analisti drept un casus beli. Daca Taiwanul si-ar declara independenta, China ar fi nevoita sa intervina militar. Nimeni nu are interesul sa vada realizat un astfel de scenariu, iar chinezii stiu ca au timp. Mai mult, stiu ca un conflict le-ar opri cresterea economica si i-ar izola politic, avand sanse mici de castig. Pe de alta parte, americanii sunt concentrati pe lupta impotriva terorismului, care le-a absorbit, doar in Afganistan si Irak, aproape 165 de miliarde de dolari intre 2002-2004 (adica 226 de milioane pe zi). Japonia, Australia si Coreea de Sud ar reactiona cu siguranta daca China si-ar exacerba tendinte hegemonice in regiune, iar bursele din Shanghai si Hong Kong ar resimti imediat consecintele. Cazul legii antisecesiune e edificator pentru politica chineza in aceasta etapa de acumulare si consolidare.
Diplomatia panda
Parlamentul chinez, compus din 3.000 de "tovarasi" jucand rolul de delegati ai Partidului Comunist din toate regiunile tarii, a votat, la 14 martie, o lege antisecesiune, incercand sa blocheze intentiile Taiwanului de a-si declara independenta. Nu au fost calculate toate efectele legii, care merge pana la a ameninta cu o invazie militara in cazul declararii independentei. Americanii si japonezii au luat imediat pozitie, demonstratiile de protest de la Taipei au intarit pozitia taberei pro-independenta, iar UE a anuntat ca isi amana ridicarea embargoului vanzarii de arme Chinei. Chinezii au inceput sa dea inapoi, desi e clar ca problema Taiwanului va ramane principala lor preocupare si singura piesa care ii tine politic in sah. Incorporarea provinciei ar insemna o victorie politica importanta, dar si un castig economic, insula cu 23 de milioane de locuitori fiind prospera economic si integrata fluxurilor financiare internationale. Diplomatia panda a reintrat in functiune.
Doi ursi panda au luat directia Taiwanului, ca si in 1972, cand au fost emisarii unei noi ere de cooperare dintre China si SUA, aliati in timpul Razboiului Rece impotriva URSS. Presedintele taiwanez Chen Shui-bian a declarat insa unor reporteri Newsweek ca, daca poporul sau va dori unirea cu China, aceasta se poate realiza in 50 sau 100 de ani, cand veniturile vor fi aceleasi si China va organiza alegeri multipartizane libere, iar libertatea de expresie nu va fi ingradita. Astfel, chinezilor li se sugereaza ca sloganul unificarii ar trebui sa fie: o tara, daca avem acelasi sistem. Iar sistemul trebuie sa fie pluralist, democratic, si nu comunist. Ideea unificarii nu este insa respinsa aprioric.
Praful de sub covor
Revolutie tehnologica si schimbare de paradigma economica, dar sa stim si noi cui a folosit! Viata nu s-a imbunatatit vizibil pentru toti chinezii. Nu toti sunt informaticieni sau oameni de afaceri. Cele 2,3 milioane de masini care s-au vandut anul trecut in China si-au gasit cumparatori in genere in anumite zone ale tarii. Zgarie-norii din Shanghai si Beijing isi au un corespondent trist in zone rurale, in care se traieste ca acum un secol. Cei 800 de milioane de tarani chinezi nu sunt beneficiarii principali ai transformarilor. O incursiune in distributia avutiilor ne-ar arata disparitatile dintre sat si oras, polarizarea sociala, diferentele de dezvoltare intre regiunile din zona de coasta si cele din centrul si estul tarii. Aceste realitati ne pot scapa in entuziasmul pentru miracolul chinez. Imersiunea in date statistice sociale si economice ne-ar putea face insa sa pierdem din vedere ideea centrala. Ca peste tot, unii castiga si unii pierd de pe urma schimbarilor. Totusi, trebuie spus ca 300 de milioane de chinezi au fost scosi din saracie in ultimii 25 de ani, de cand au inceput reformele, media venitului individual crescand de patru ori.
Grecii antici aveau timp liber pentru dezbateri in agora si filosofare si pentru ca in medie detineau zece sclavi care se ocupau cu muncile grele. In mod similar, in mentinerea Imperiul roman un rol important l-a avut si munca sclavilor. In China, coloana vertebrala au reprezentat-o taranii liberi, dar superimpozitati. Dinastiile chineze, unele durand si patru veacuri, s-au prabusit fie sub atacuri straine sau uneltiri interne, fie, cel mai adesea, datorita revoltelor taranilor saraciti.
In toamna anului trecut, conducerea centrala a Partidului Comunist a anuntat ca politica realizarii unei "societati armonioase" va constitui prioritatea urmatorilor ani. Aceasta inseamna ca liderii chinezi recunosc, printr-o miscare inteligenta, neajunsurile politicii actuale. Solutiile vizeaza reducerea fiscalitatii si proiecte de investitii si creare de locuri de munca in zonele mai slab dezvoltate: investitii in infrastructura din zonele rurale, renuntarea, incepand din 2006, la taxele pe produsele agricole, abolirea taxelor scolare pentru copiii taranilor. Sistemul incearca sa se autoregleze, nu toate efectele sistemului mixt de centralism politic si relaxare economica controlata putand fi anticipate.
(Continuare in numarul viitor)
