De același autor
Ne aflam in aula incapatoare, in care sunt reunite cele doua Camere ale parlamentului. Pe ordinea de zi a dezbaterilor si-a facut loc, in regim de prioritate, discursul presedintelui tarii, care anuntase, cu ceva timp in urma, ca doreste sa se adreseze forului legislativ. La ora stabilita, vocea grava a unui functionar anunta: " Presedintele Romaniei!". Alesii poporului se ridica in picioare si, conform cu protocolul nescris al constiintei si rangului lor, il intampina pe noul venit cu aplauze. Privirile lor sunt atintite catre presedintele care se indreapta spre tribuna. Printre deputati si senatori sunt multi care au criticat, de cate ori au avut ocazia, anumite chestiuni de politica externa sau unele interventii si atitudini ale presedintelui, cateodata intempestive, alteori prea sarjate, legate de bunul mers al treburilor interne. Dar toti il aplauda, pentru ca el este presedintele tarii, reprezentantul a 22 de milioane de romani.
"Ramaneti ancorati in realitate!" , ne indeamna de fiecare data, cu serenitate feminina si inflexiuni dragalase ale vocii, prezentatoarea stirilor de la Realitatea TV, Melania Medeleanu. In care realitate? In cea a Americii sau a Angliei? Fireste ca nu. E vorba de realitatea unei Romanii dezarticulate, umilite si manipulate, calcate in picioare, vreme de cincizeci de ani. O realitate amara, cu care o intreaga Europa, bulversata si dezamagita, facea cunostinta, inca din decembrie 1989: o lovitura de stat, mascata abil in revolutie de un picior in ghips si o sinucidere, de cateva avionase de hartie si un "genocid de 60.000 de morti", de o executie sumara sub rafale de arma automata, pe muzica de colinde religioase si, in cele din urma, de un grup de "adevarati patrioti", salvatori ai Romaniei si ai "idealurilor intinate ale socialismului". "Teroristii care trag din orice pozitie", ucigasii fara mila ai sutelor de tineri doritori de libertate, incendiatorii comorilor de arta din Muzeul National si ale miilor de volume din Biblioteca de peste drum, ortacii cu bate si lampase, veniti la Bucuresti sa rupa oase de intelectuali, sa omoare copii in burta mamelor, cu lovituri de bocanc luat din inzestrarea unitatilor de Securitate, si sa-si lase excrementele pe cartile din salile de curs studentesti au predat stafeta - revopsita si remodelata dupa modelul designului de mare viteza (de parvenire) si mic consum (de scrupule) al unui vehicul de import, fara taxe si la mana a doua - unui grup de atleti ai democratiei (originale) si ai capitalismului (de cumetrie).
Noua realitate romaneasca, frezata si parfumata, il intampina pe Traian Basescu, presedintele in exercitiu al Romaniei, in 18 decembrie 2006, cu un ropot de huiduieli, fluieraturi si apelative incalificabile, intr-un vacarm de hoarda de cartier, furibunda si amenintatoare, sub conducerea unui adulator fervent al seceratului de gloante de la Targoviste. Magicianul inghititor de sabii ale colportarii, delatiunii si dezinformarii scuipa flacari de calomnie, abjectie si venin, invaluit in mantia im(p)unitatii parlamentare, in admiratia partenerilor de spectacol politic, degradant si ieftin. Nesanctionat de nici o instanta, fie ea morala sau juridica, spectacolul a dat un imbold tuturor comentatorilor "neutri", purtatori de pixuri, laptopuri, veste de piele si vechi traditii taranesti de dincolo de Carpati, precum si politicienilor mediatizati de televiziuni partizane si cointeresate, care s-au intrecut in a-l toca, rastalmaci si terfeli pe Traian Basescu, in vechiul si dulcele stil al frustrarii, urii si resentimentului. Condamnat, in opinia lor, la recluziunea institutionala a manastirii Cotroceni, la izolarea mediatica si botnita constitutionala, presedintele a devenit, incetul cu incetul, obiectul ireverentei, batjocurii si dispretului explicit, pana la desconsiderare si anulare a identitatii sale si maculare a institutiei pe care o reprezinta. Coarnele puse presedintelui de un patinator necioplit, intr-un loc public, in fata camerelor de luat vederi, intrebarea unei reporterite de televiziune, pe placul presupus al patronului si spre hazul grobienilor de ocazie, "Domnule presedinte, dupa ce domnul Voiculescu v-a facut Pinochio, simtiti ca v-a mai crescut nasul?", dar, mai ales, runda de discutii relaxate, din cadrul emisiunii Ultima Ora, de la Realitatea TV, din 24 februarie 2007, condusa de Andrei Gheorghe, a carui meserie oficiala se numeste consultant media, intregesc imaginea unei realitati deopotriva perverse si greu de acceptat.
Emisiunea cu pricina s-a dorit a fi una mai nonconformista, dincolo de contingentul cherelelor politice, obositoare si interminabile. Regizorul Hausvater, medicul psihiatru Florin Tudose si scriitorul Tudor Octavian urmau sa discute, sine ira et studio, despre un eveniment important, petrecut cu cateva zile in urma, cand presedintele Traian Basescu a intervenit telefonic in emisiunea Intre bine si rau, de la TVR. Gestul presedintelui a fost rasucit pe toate fetele, condamnat, incriminat, ca fiind ceva de neacceptat, in afara oricarui protocol si a regulilor nescrise de buna purtare. Si care nu facea altceva decat sa ilustreze tipul de comportament abuziv, brutal si lipsit de orice constrangeri al presedintelui. Cum adica, purtatorul de botnita a indraznit sa intervina intr-o discutie in care invitatii il pomeneau, il atacau si, totodata, dezinformau publicul spectator? Ia sa vedem ce spun cei care nu au parti pris-uri, intelectualii subtiri si neangajati, despre problema in chestiune. Verdictul lor suna, cum altfel?, irefutabil: presedintele nu are ce cauta in mijlocul unei discutii la care nu fusese invitat. La un moment dat se petrece un lucru neasteptat: Andrei Gheorghe anunta ca presedintele ar fi intervenit prin telefon si ca ar dori sa intre in discutie. Solicitarea este supusa votului, iar presedintelui, dupa minute bune de asteptare, i se comunica rezultatul unanim al refuzului. Astfel, "consultantul media" de serviciu, in slujba Realitatii, a comis una dintre cele mai agresive manipulari ale spectatorilor. Nu vom sti niciodata daca presedintele a fost sau n-a fost la celalalt capat al firului. Daca a fost, atunci verdictul, demn si democratic, i-a dat o palma morala usturatoare presedintelui rebel, spre sigura satisfactie a oponentilor. Daca n-a fost, acelasi verdict, demn si democratic, statueaza un comportament al facatorilor de emisiuni, fara drept de apel, in practica jurnalistica, inatacabil si conform cu realitatea Realitatii. Ca in zeci de emisiuni, la oricare dintre televiziuni, sefi de partide, comentatori si analisti politici au intervenit telefonic, fara vreun refuz sau comentariu incisiv, in discutia purtata, nu conteaza si nici nu face parte din realitatea Realitatii.
Ancorati si captivi intr-o astfel de realitate? Mersi, dar nu servim.
