Esti baiat destept?

De ceva vreme, spatiul de publicitate al televiziunilor a fost asaltat, pana la saturatie si exasperare, de un spot, care face reclama cotidianului  Ziua. Privit mai atent (dar cu ce efort!), filmuletul, desi pare un produs suprarealist, îsi reveleaza sensurile cu elocventa unui material didactic de laborator. Personajul principal este un fel de student întarziat, cu probleme de acomodare sociala si dereglari de comportament, a carui nefericita copilarie si-a pus amprenta pe trairile sale psihice. Imbracat în vesminte curate si decente, personajul tradeaza coordonatele tipice ale unei existente frante de timpuriu: un mediu familial ostil si lipsit de afectiune, refractar încercarilor de exprimare a personalitatii sale, respingerea brutala a oricaror initiative de afirmare, negarea  eforturilor de adaptare si taierea repetata a puntilor de comunicare, precum si absenta vadita a unor prietenii formatoare. Rezultatele catastrofale nu au întarziat sa apara: mai întai a avut loc constientizarea unei amare deceptii, legate de raportul lui cu lumea, care a dus la evitarea dorintei de exteriorizare, apoi ramasitele ultimelor tentative de dialog s-au materializat în solilocvii reprimate. Senzatiei de inconfort fizic i-a luat locul, treptat, aceea de claustrofobie. Evadarile si deambularile au coincis cu dorintele tot mai acute de a se defula. Constiinta de sine s-a eliberat eruptiv si a îmbracat tendinte justitiare, anihilante. Ca dupa un cataclism universal, omenirea s-a prabusit în nefiinta, singurii parteneri ai confidentelor ramanand doar obiectele, pe cat de inanimate, pe atat de docile si de credincioase. Terasa unui restaurant, un cuier-pom într-o piata publica, un capsator, un fotoliu sub un pod, o vaza de portelan si o lampa de birou au devenit asii de neînlocuit ai unei maieutici bezmetice si disperate. Nevoia de protectie si recunoastere îsi gaseste expresia în strigate spontane de îmbarbatare, ce tradeaza, însa, gravitatea unui diagnostic irecuperabil: "Esti baiat destept?", "Nu fi timid, spune-mi!", "Asteeept!" "Bai, nu ma face sa repet povestea cu cioburile!". Componenta subterana de erotism refulat îsi da, recuperator, adevarata masura în scena lasciva dintre bietul student si fermecatoarea lampa de birou, ambii tolaniti în asternutul îmbietor al unui pat de împrumut. In cele din urma, sloganul, ce se doreste unul eliberator, suna: "Nu credem, deci vom cerceta."  Solutie de bun simt, din moment ce capsatorul, cuierul si fotoliul, considerate a fi surse obiective si sigure, s-au dovedit a fi, cu timpul, niste escroci venali si clevetitori, capabili de felonie si sperjur, iar vaza, ah, vaza!, ajunsa pe cai obscure pe malurile Senei, a esuat lamentabil, devenind membra a unui partid obscur, de factura trotkista. In aceste conditii, îi recomandam editorului, în efortul sau de consolidare a credibilitatii cotidianului, sa apeleze la serviciile mult mai prompte ale celebrilor Stamate, Ismail si Turnavitu, o tripleta imbatabila, ce face ravagii pe piata incandescenta a informatiilor de mai bine de un secol.

 De cand are posibilitatea sa se adreseze, cu regularitate, natiunii, în fata crucii crestine, a globului terestru si în acordurile  Odei Bucuriei, ca invitat permanent si actionar majoritar al postului Cosmos TV, vicepresedintele Senatului, ramas acelasi aspirant la universalitate, transmite, cu fiecare aparitie la alte posturi TV, o impresie de calm regasit, robust echilibru interior si încredere în sine. Dusmanii perfizi nu mai stau la panda, precum odinioara, ci fac front comun, în încercarea lor disperata de a compromite si distruge Romania. N-au însa nici o sansa, cata vreme un mare patriot sta de straja si veghe. În fruntea legiunii de tradatori se afla presedintele Traian Basescu, "cappo di tutti cappi", care încearca disperat, folosind tot felul de tertipuri, cum ar fi acela al referendumului pentru votul uninominal, sa scape de iminenta suspendare. "Pentru noi, Traian Basescu nu mai e demult presedinte", a marturisit senatorul, deunazi, reporterilor Antenei 3, pe culoarele Palatului Victoria, la iesirea de la consfatuirea premierului cu partidele politice, legata de alegerile pentru Parlamentul European. (Iata de ce, suna motivatia acestuia implicita, ne-am permis sa-l insultam si sa-l batjocorim, fara sa ne pese si fara teama de consecinte!) "Sa plece!", a ordonat el, încercand sa investeasca formularea cu aceeasi forta a magiei cinetice ca în cazul poruncii "Sesam, deschide-te!" Optiunea, exprimata la unison cu PC si PSD, a fost aceea a amanarii alegerilor pana la toamna. Sigur pe instinctele sale vaticinare, poetul-senator a adaugat: "Altfel, vom avea parte de o frauda fara precedent". Lupta cu dusmanii pare, însa, floare la ureche, în comparatie cu perfidul complot al procentelor în sondaje, care scad si scad fara pic de mila si recunostinta.

 In aceeasi zi, premierul Tariceanu a aratat cine este, cu adevarat, "stapanul inelelor". Avertizandu-i pe cei doi presedinti, al tarii si al PSD, ca, daca nu vor renunta la cele doua referendumuri, el se vede obligat sa ia o masura împotriva vointei sale si anume aceea (ghici, ciuperca, ce-i!) a amanarii alegerilor pentru  Parlamentul European. Dar cum nici "pantoful cu numarul 32 în piciorul cu numarul 43" (Traian Basescu, apud Mircea Geoana) si nici piciorusul cu numarul 32 în papucii (de noapte) cu numarul 43 ai lui Ion Iliescu (Mircea Geoana, apud oralitatea populara) nu vor da înapoi de la promisiunile facute, e de presupus ca amenintarea poate deveni, oricand, din ipoteza, fapt.

 "Da, sunt baiat destept"  pare sa fie deviza calauzitoare a acestui moment. Deviza careia, profitand de agitatia zilei, i-a ramas fidel si senatorul PRM Dan Claudiu Tanasescu, atunci cand si-a înfundat de doua ori mainile pana la cot în cele doua urne de vot, în vazul întregii tari, în numele careia lupta si combate, la motiunea de suspendare a Monicai Macovei. Si cand, urmarit de reporterii siderati ai televiziunilor, a intrat în liftul cladirii, senatorul "destept", prins cu mata-n sac, s-a ratoit la cameramani: "Fugi, dom’le de-aici! Cum sa votez de doua ori?".  I-a sarit în ajutor un alt senator, mic, sprancenat, impetuos si protocronist, pe numele sau Mihai Ungheanu, care i-a tinut isonul: "Iesiti afara! Cum va permiteti? Aici e Parlamentul Romaniei!".

 Trist si rusinos adevar.  Desteptii Romaniei suna adunarea.