De același autor
Cu câteva luni în urmă, reprezentanţii valahi ai businessului educaţional „Spiru Haret“ s-au gândit că, în vremuri de criză bănească, nu le-ar strica o filială şi în capitala germană. Recuzita necesară pentru succesul acestei inepţii a fost foarte simplă şi exersată în atâtea rânduri, de la Caracal până la Toronto: un politician local (german) cu „spate“ greu sau măcar cu interese imobiliare convergente în România, câteva panouri publicitare cu pozele tovarăşului Bondrea, furişat în audienţe la Papa Ioan Paul al II-lea (2004) şi Benedict al XVI-lea (2007), câteva fraze agramate în germană, o siglă bilingvă, Universität „Spiru Haret“.
Zentrum für Fernstudium / Universitatea „Spiru Haret“. Centrul de Învăţământ la Distanţă, o adresă de Internet, steagul României, desigur, şi cel al UE, înfipte toate într-un sediu strălucitor, plasat în mijlocul Berlinului, pe Friedrichstrasse. Nu lipsesc, desigur, nici cele două ghişee: pe unul intră banii, pe celălalt iese diploma, dacă te grăbeşti, poate, chiar în aceeaşi zi. Între ele fâlfâie falnic şi sugestiv steagul României.
Recuzita aceasta de moaşte întemeietoare nu reuşeşte totuşi să impresioneze prea mulţi berlinezi, căci educaţia de calitate, cum bine ştie tovarăşul Bondrea, de când „lucra“ la doctoratul Elenei Ceauşescu, se face pentru oameni, dar mai ales prin oameni cât mai prestigioşi. Pentru asta însă efortul a fost ceva mai migălos. Îngrijorat de puţinele confirmări din partea invitaţilor săi, pe măsură ce se apropia data festivităţii de deschidere a „Centrului“, tovarăşul Bondrea a recurs la stratagema al cărei succes îl stăpâneşte perfect. În luna aprilie, n-a mai împrăştiat prin Germania invitaţii anonime, ci nominale, adresate fiecărui angajat al instituţiilor germane şi române, culese din cartea de telefon. De la portar până la directori de instituţii, diplomaţi, înalţi funcţionari de stat, toţi erau declaraţi invitaţi de onoare sau, cel puţin, speciali.
Succesul a fost garantat ca într-o Saturnalie zglobie şi cred că l-a surprins chiar şi pe tovarăşul Bondrea cât de multe personalităţi culturale ale vremurilor noi i-au onorat cu prezenţa discursul lemnos, în ziua de 26 mai. Alături de viitorii cumpărători de iluzii universitare în Berlin şi de agenţii imobiliari ai proeminentului partener german, domnul Joachim Günther, de profesie inginer constructor, prosper întreprinzător în domeniu, profesor universitar asociat la „Spiru Haret“, parlamentar liberal (FDP), membru al Comisiei Parlamentare pentru Construcţii şi Urbanism (sic!), s-au aflat personalităţi prestigioase ce au conferit legitimitate neaşteptată acestui borhot universitar, fie prin inocenţa şi bunele lor intenţii faţă de România, în general, fie prin oportunismul lor sau doar prin plăcerea de a linguşi şi a fi linguşiţi la orice chermeză cu ştaif cultural.
În mod regretabil, prin dezinformare, au fost atrase în acest simulacru de întemeiere universitară câteva nume onorabile ale instituţiilor germane, care, sunt convins, nu au nimic comun cu anvergura ruşinoasă a beznei inculte pe care o vinde atât de scump tovarăşul Bondrea, de-a lungul si de-a latul Europei. Atât doamna Susanne Kastner, vicepreşedinta Bundestag-ului, cât şi domnul Robert Schwartz, redactor-şef al postului de radio Deutsche Welle (Bonn), au conferit legitimitate, fără să ştie, unei tumori universitare româneşti şi unui personaj din galeria lugubră a ceauşismului nepieritor.
Spre onoarea ei, Ambasada României de la Berlin a refuzat să fie reprezentată la acest amalgam de iluzie universitară, obscură prietenie imobiliară germano-română, visători bovarici la nobile renaşteri culturale româneşti în Germania sub patronatul lui Bondrea, oportunism şi stultă curiozitate. E semnul bun că România are şi diplomaţi care ştiu să se abţină uneori de la un inocent pahar de şampanie băut promiscuu în spelunci universitare.
1. Acest articol reprezintă exclusiv punctul de vedere al autorului.
* referent ICR Berlin
