În pivnița imposturii

Când un orb vrea să se bată cu tine, te trage în pivniță. În pivnița orbului am fost trași cu toții în acești 26 de ani ai „tranziției”.

Gabriel Liiceanu 07.07.2016
SHARE 15

De același autor

 

 

 Primul gest pe care l-a făcut echipa de activiști și securiși care a descins pe noul mal al istoriei după 1990 pentru a-i învăța pe români să construiască democrația și liberalismul economic a fost să distrugă reperele morale. „Toți am ieșit pătați din comunism” a fost cuvântul de ordine al începutului pe care vechii pungași l-au aruncat peste lume. Aceasta a fost marea strategie a impunității, orizontul în care s-a așezat mizeria care-a  urmat. Căci de vreme ce am intrat în noua lume deja ticăloșiți, nu capătă oare abjecția un aer firesc? Nimeni nu are îndreptățirea morală să o denunțe. Nimeni nu poate deschide gura în numele adevărului. În nici o privință.


Sub acest acoperiș al imoralității generalizate a început acapararea puterii. Au apărut rapid ziare și posturi de televiziune specializate în linșarea publică a celor ce contraziceau intrarea într-o lume care se pregătea pentru un jaf la scara națiunii. Când s-a născut la 31 decembrie 1989, Grupul de Dialog Social a fost numit de ziarul Azi „bârlogul lupilor”. Trebuia amuțit orice loc în care se rosteau adevăruri răspicate. Vârfurilor intelectuale ale țării li s-au confecționat biografii impure. Toți cei care ieșiseră cu sufletul întreg din experimentul comunist trebuiau mânjiți. Trebuia rapid construită o cocină generală. Și băgați acolo toți cei care nu trăiseră în ea.


„Bolșevismul a fost întotdeauna apărat de însuși caracterul său neverosimil”, a spus la un moment dat un faimos filozof francez (Alain Besançon). În acest caracter neverosimil continuăm să trăim. Iar lucrul cel mai neverosimil este firescul cu care minciuna intră în lume sub masca adevărului. Pentru asta se cere o enormă nerușinare. Și un tupeu infinit: să acuzi în gura mare pe cel care-ți cere socoteală pentru mârșăviile tale. Jefuitorul își ascunde jaful acuzându-te de jaf, ticălosul își ascunde ticăloșiile în spatele calomniei și al discursurilor moralizatoare, spiritul mafiotic se îmbracă rapid  în mantia interesului național – toate țin de tehnica caracterului neverosimil care naște minciuni adevărate. Ceea ce e cu adevărat diabolic, spune Denis de Rougemont în Partea diavolului, este „pervertirea și ruinarea pe dinăuntru a înseși criteriilor adevărului”. În patru decenii de comunism, noi am trăit cu diavolul în brațe. Iar clasa politică de la noi continuă, de peste două decenii, să-l țină bine strâns la piept.

 

Iată-i pe marii noștri plagiatori care au ținut morțiș să devină doctori peste noapte. Mulți dintre ei analfabeți funcționali, mulți cu probleme de exprimare, alții niște șmecherași obraznici – cu toții au reactivat tehnica tupeului diavolesc. Lucrul cu adevărat năucitor este însă că cel mai mare impostor intelectual din România ajunge să-l acuze de impostură pe rectorul Universității din București, profesorul Mircea Dumitru. Ce competențe filozofice are un procuror care fură (vezi antologicul articol al lui Dan Tăpălagă, De ce furi, procurorule?, apărut la scurtă vreme, în 2012, după ce plagiatul lui Ponta a fost dat pe față), ca să se pronunțe în privința unuia dintre cei mai distinși filozofi analitici și solizi cunoscători ai lui Wittgenstein din România? El, care n-a fost în stare să se pronunțe pe o temă juridică decât expropriindu-l pe altul, emite judecăți de valoare despre germana filozofică și isprava unui specialist de top?


Mi-e greu să tac pe această temă. În editura Humanitas au apărut în ultimii ani două volume ale lui Wittgenstein traduse în coautorat de Mircea Dumitru. E elementar, dacă te ocupi de filozofie, să știi că scrierile lui Wittgenstein sunt traduse în toate limbile Pământului din confruntarea edițiilor germane cu cele engleze. Iar prima ediție a Cercetărilor filozofice traduse în limba română la Humanitas de Mircea Dumitru și Mircea Flonta este bilingvă. Colaborarea dintre doi mari specialiști în Wittgenstein a dat în limba română o traducere remarcabilă. Această faptă a excelenței este acum murdărită și călcată în picioare.


Calomniatorul știe întotdeauna care este adevărul în privința victimei sale. Și-atunci de ce-l împroașcă? Ca să-și acopere mizeria proprie sub preșul unei imoralități inventate. Ca să se poată bate cu Mircea Dumitru, orbul Ponta îl trage pe rector în pivnița imposturii sale.

 

Comentarii 15

Vicentio B. - 07-16-2016

Stimate Domnule Gabriel Liiceanu, cu necesara condescendenta va asigur ca, in situatia in care NU doriti/vreti sa-mi raspunedti pe aceasta pagina, solicitarii cu substanta constititionala din mesajul meu anterior, indentificabil prin (GMT 13:15, 11.07.2016) repetat (GMT 16:42, 11.07. 2016) - vom intra intr-un conflict juridic ! (GMT 23:05, 15.07.2016)

Răspunde

Mircea Ordean - 07-14-2016

Noi fiind oameni. Iar dl Gabriel Liiceanu de asemenea. Simt tot mai mult (treabă pomenită altminteri în lucrările serioase) că la originea gesturilor noastre se află nevoile inconștiente. Între ele, agresivitatea (în gol / preventivă, ori gonind iritări trecute), cît și dorința de considerație (care presupune tot agresivitate, ca sosind mai puțin de la ceilalți). . Nevoia cu pricina de considerație e mare, dar - evitînd stadiul de dictator - o poți obține doar de la parte a oamenilor din jur. . În demersul urmînd cele două ținte pomenite inițial produci un text precum cel de aici. Care nu poate avea succes (mie și partizanilor) dacă nu e părtinitor. Cum ultima acțiune nu-i suficientă, se uzează de înșelăciune mai mică ori mai mare, respectiv de reprezentare trunchiată a realității. . Mai exact, cînd sui la grad de mari ticăloși pe unii, nu dai minimă privire spre acțiunile tale ori ale taberei tale, la vreun 1990 de pildă. . Aș nota și generalizările trase de păr, cu glazura aferentă a figurilor de stil, cum că am fost orbiți și duși într-o peșteră, de către aceiași ticăloși. Ori că vreunii (atenție, unii) au afirmat că toți ne aflăm vinovați. . La astă desfășurare, se înțelege că trimiterile morale (noi fiind cei corecți...) nu pot lipsi. Idem trimiterile la autori cît mai exotici (care tratează altminteri precum dl Liiceanu realitatea, cu povești docte, frumoase și subiective).

Răspunde

Mircea Ordean - 07-14-2016

E totuși o vorbă pentru copiii mici... Care se lamentează din orice. Noi - cam toți cu pretenții a destupare - pe unde umblam cînd eram trași în pivnița cu pricina? Eu unul nu mă consider tras de nimic, nicăieri, în intervalul cu pricina. După cum, mi se pare neserios a vorbi în numele a toți. Asta pentru că nu-i înțelept/onest așa ceva. În schimb, așa generalizare trage discret pe toți aceea în tabăra ta, trimițîndu-i totodată într-un fel de metaforă care-ți convine: aceea a orbirii etc. Pînă la urmă, dl Liiceanu îmi pare om. Cu umorile acestei categorii biologice, cît și cu un țel clar, cînd scrie. Și pe care-l urmărește inclusiv uzitînd formule persuasive poate nu chiar onorabile, pentru cititorul neutru.

Răspunde

Mircea Ordean - 07-14-2016

„Exact asa au procedat activistii si securistii din 1990 si pana azi. Aidoma orbului au facut tot posibilul sa ii atraga in pivnita lor obscura pe cei care VAD , tocmai pentru a-I lipsi de atuul vederii lor limpezi.” M-aș plînge de respectivii cîtă vreme m-aș afla eu perfect. Și,între altele, nu aș folosi același gen de iritare acră precum adversarul. Se înțelege că în paralel bifăm la recensăminte a fi creștini. Și cunoscători / aplicători ai ideii cu paiul din ochiul altuia.

Răspunde

Mircea Ordean - 07-14-2016

„„Toți am ieșit pătați din comunism” a fost cuvântul de ordine al începutului pe care vechii pungași l-au aruncat peste lume...” Cred că înțeleg iritarea dlui Liiceanu. Îi pricep și parti-pris-ul ori exagerările. Aș vrea doar să punctez, că - eu barim - mi-aș dori ca un filosof să încerce a privi lucrurile din mai multe unghiuri. În lipsa acestei atitudini, rîndurile sale sînt aceleași cu ale omului simplu, doar că-s drapate în cuvinte academice. Vorba cu pătatul sub comunism a fost a unor compatrioți, care așa vedeau lucrurile din zona lor, în umana încercare de-a-și apăra interesele. Eu ne le iau apărarea. Doar le-aș completa profilul - deși asemenea demers taie inevitabil din agresivitate celui pornit pe respectivii. Vorba cu pricina era una aruncată în spațiul public, atunci și între altele. Și la care poți răspunde, poți lua o atitudine. Care poate fi de iritare, ori deșteaptă. Bineînțeles că uneori izbutim a fi deștepți, iar alteori nu - asta pentru că purtăm o fire, aceea primitiv-omenească, care se întîmplă a nedepăși stratul subțire al educației. Totodată. Dacă te plîngi de zisele acelor ex-comuniști, trebuie să iei în seamă și cam ce prostioare am spus noi la vremea cu pricina. Inclusiv domnii de la GDS. ori vreo „România Liberă”. În încheiere. Realizez foarte bine că observații precum ale subsemnatului nu pot modifica oameni și lumea. Dar poate-i bine a fi spuse totuși. Asta în condițiile în care nici autorul lor, al observațiilor de aici, nu se află om perfect. O zi bună!

Răspunde

Maria R. - 07-12-2016

Din cartea "Evreul din Linz"(de K.Cornish)nu reiese nici o activitate de spionaj a lui Wittgenstein. Acolo se amintește de așa-numitul grup de la Cambridge,cei 5 studenți care aveau să spioneze într-adevăr ptr.URSS.Acestora,Wittgenstein le fusese magister.

Răspunde

Vicentio B. - 07-11-2016

Stimate Domnule Gabriel Liiceanu, se constata, adica am constatat, ca ati modificat, modificati permanent, in mod incorect, datele pe aceasta pagina. In ziua de Dumineca 10.07.2016, 11: 31 ora Romaniei - erau deja 19 mesaje primite de Dvs. din care ati publicat NUMAI 4. Deci deja erau cenzurate 15 mesaje, printre care cel trimis de mine (895 cuvinte, 4.375 caractere), identificabil prin (GMT 24: 45, 10.07.2016) intitulat cu citatul "Ein Philosophisches Problem hat die Form: Ich kenne mich nicht aus " apartinand lui Ludwig Josef Johann Wittgenstein. Astazi publicati alte date si anume mai putine mesaje primite si anume 8, pentru a confirma "Total 8 comments.", ceea ce este realmente INCORECT, adica un FALS ! Mesajul meu 100 % loial adevarului si limbajului decent a ramas CENZURAT !. Deoarece, in ceea ce ma priveste, ati procedat contrar prevederilor Constitutionale, adica ati incalcat art. 30 alin (2) Constitutia Romaniei, implicit ati suprimat si dreptul meu constitutional stipulat de art. 29 alin. (29) - Constitutia Romania. Ca atare va solicit sa expuneti AICI - IMEDIAT - Motivele / "criteriile " folosite de Dvs. in aceasta cenzura, care NU este pentru PRIMA DATA, dar si modificarea datelor publice de identificare a paginii de fata. PS. - Va trag atentia ca, in situatia cezurarii si acestui mesaj ( 244 cuvinte, 1.298 caractere) pe care evident l-am inregistrat inainte de a va fi trimes, considere atitudinea Dvs. INACCEPTABILA, deoarece va gasiti in conflict delictual cu Constitutia Romaniei ! (GMT 13:15, 11.07.2016) repetat (GMT 16:42, 2016)

Răspunde

Maria R. - 07-10-2016

Ehe,te pui cu"școala doctorală"de provincie?!? Știu eu o universitate unde un etnic maghiar care habar nu are de gramatica limbii române,iar vocabularul și legarea în propoziție a exprimării în română sunt...inenarabile,îșj va sustine doctorat în,ați ghicit,limba română! Nu comentez despre faptul că un etnic maghiar nu vorbește ca lumea românește,nu are importanță. Importanță au criteriile"școlii doctorale"...

Răspunde

George Balaur - 07-09-2016

De acord cu tot ceea ce ati spus, domnule Liiceanu! Totusi, cred ca in locul pivnitei, care are și multe conotatii pozitive (vinuri vechi, mancaruri alese, etc.) ar fi fost mai bine spus „In haznaua imposturii”. Desi, daca ma gandesc mai bine, nici haznaua n-ar fi potrivita, pentru ca nemtii produc din ea biogaz.

Răspunde

N C Paulescu - 07-09-2016

Domnule Liiceanu, dumneavoastra sunteti mai descurcaret asa pe relatia anticomunista. Nu toata intelectualitatea de dreapta, antilegionara, a avut dexteritatea dumneavoastra moral-financiara. Puteti sa puneti o vorba buna la Ambasada pentru colegul, venerabilul, d. Sora?

Răspunde

Liviu din Timisoara - 07-08-2016

In ceea ce tine de biografia lui Wittgenstein ... bati campii. Si daca ar fi stat la masa cu Stalin ( cu care n-a avut nici o taina, oricum ) nu i-ar fi umbrit valoarea operei. Cel putin 10 clase deasupra mediei intelectuale ... In ce domeniu spui ca i-a spionat pe englezi ?

Răspunde

Liviu din Timisoara - 07-08-2016

Ponta si altii cativa sunt cei vizibili; dar tara s-a umplut de impostura in materie de doctorate. Am preluat din Vest varianta doctorat terminat la 27 de ani - corect , dar n-am preluat si mentalitatea sistemului. Da iti poti finaliza un doctorat cinstit la 27 de ani daca ai fost acceptat la Institutul Max Planck, de exemplu ... sau la Universitatea din Viena, etc ... Dar cand vii la nu stiu care facultate din Romania, cand prezentarea tezei tale inseamna tocirea unor slide-uri, cand in exprimarea ta pui predicatul pe ultimul loc fiindca, intamplator, acolo sta si in limba engleza ... e o impostura perfecta si generalizata.

Răspunde

Liviu din Timisoara - 07-08-2016

Deci, totusi ...Ponta e o mare jigodie. Il credeam doar un smecheras care-a incercat marea cu degetul.

Răspunde

ion - 07-08-2016

Nasol, dar asta e stilul intregii prese romanesti, inclusiv cea scrisa de intelectuali : racnitul, burzuluitul, intoleranta fata de altii, saracimea de idei, absenta analizei rationale si egoul umflat, ce sa mai dam vina doa pe politicieni! are lumea de unde imita violenta de limba, comunisti si anticomunisti deopotriva imparatesc mental acelasi orizont cultural.

Răspunde

MIHAI 2 - 07-08-2016

Exact asa au procedat activistii si securistii din 1990 si pana azi. Aidoma orbului au facut tot posibilul sa ii atraga in pivnita lor obscura pe cei care VAD , tocmai pentru a-I lipsi de atuul vederii lor limpezi. E clar ca in coordonatele acestei parabole Ponta este ORBUL cel rau , in timp ce domnii Mircea Flonta si Mircea Dumitru care au tradus opera filosofului Ludwig Wittgenstein precum si dl Liiceanu ca sef editor al intregii operatiuni sunt CEI CU PRIVIRE LIMPEDE. O limpezime relativa totusi din moment ce si-au dedicat eforturile si propria onorabilitate unui personaj - Ludwig Wittgenstein - care ... mare ghinion ... a fost un mare admirator al lui Stalin si si-a folosit notorietatea si cariera universitara desfasurata mai cu seama in Marea Britanie pentru a spiona insistent in favoarea Uniunii Sovietice. Sau, cum ar spune dl Tapalaga, De ce publici spioni comunisti, filosofule ?

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22