De același autor
A fost urmat de altele două: Din nou despre Iulian Vlad. Faza pe DOCUMENTE. Agenda generalului de Securitate Ștefan Alexie (6 octombrie 2017) și 9 zile lipsă: ce a făcut Securitatea între 22 și 30 decembrie 1989? (10 octombrie 2017). Toate aceste texte au fost scrise de cercetătorul la CNSAS Madălin Hodor, în săptămânile care au urmat morții lui Iulian Vlad (30 septembrie 2017), ultimul șef al Securității din vremea lui Ceaușescu. Paginile domnului Hodor au făcut limpede apa tulbure și murdară a istoriei noastre recente, în care ne bălăcim, de 27 de ani, printre „adevăruri istorice” ticluite de Iulian Vlad, de Aurel Rogojan (fostului șef de cabinet al lui Vlad) și de alte figuri mai palide sau mai sonore ale vechii Securități (Filip Teodorescu, cel care a inventariat recent, la „Realitatea TV”, 29.000 de agenți ruși aflați în decembrie 1989 în România, sau Vasile Mălureanu, „specialist în dezinformare-manipulare și represiune internă”, cum îl prezintă ziarele, care „după Revoluție a răspuns de distrugera dosarelor”.
Tăcerea care a însoțit apariția celor trei articole cu valoare de revelație istorică este uimitoare. Dar cum este ea explicabilă? Cum de pot fi întâmpinate cu tăcere răspunsuri la întrebări care ne-au torturat sufletele atâta amar de timp, de vreme ce ele dezleagă, în sfârșit, marea enigmă a celor care au ctitorit, prin crimă, intrarea noastră într-o nouă etapă a istoriei? Cum poate fi înțeleasă această tăcere, când articolele lui Mădălin Hodor răspund pe o bază strict documentară la câteva întrebări cruciale pentru români: „Cine a tras în noi 16-22?”. „Cine a tras în noi după 22?”. Cine au fost „teroriștii”? Ce s-a întâmplat cu adevărat în România în cele zece zile de la sfârșitul lui decembrie 1989? Ce a fost povestea cu „turiștii sovietici” apăruți, chipurile, cu zecile de mii la sfârșitul lui decembrie 1989 și rămași vreme de vreun an pe meleagurile noastre?
Cine a avut interesul să ne înece, prin multiplicarea lor la nesfârșit, în basme istorice și scenarii apocaliptice cu teroriști invizibili dar omniprezenți, cu ape otrăvite, cu unguri care se pregătesc să ne ia țara, cu emisiuni TV întrerupte pe neașteptate etc. etc.? Ne-am scăldat, timp de aproape trei decenii, în scenarii fabricate de mitomani profesioniști, instruiți să multiplice minciuna ca să ascundă definitiv adevărul care, prin natura lui, e unul singur. Când „dosarele Revoluției” s-au închis și deschis de câteva ori până acum, mai spera cineva că vom primi vreodată răspunsuri credibile la întrebările amintite? Ne obișnuiseră cu gândul, fără să avem însă niciodată dovada palpabilă a temeiniciei lui, că personajele-cheie ale aparatului de represiune comunist au fost totodată autorii represiunii din decembrie, că ei au organizat măceluri locale, au îngropat sau au ars morții, au creat apoi scenarii de camuflare ale faptelor lor și, în final, au trecut cu bine pe celălalt mal al istoriei, virusând apoi întreaga societate și ocupând toate instituțiile importante ale statului: politice, bancare, economice, comerciale, diplomatice, de securitate, corpurile de control, mass-media etc. Am trăit vreme de 27 de ani cu bănuiala că suntem conduși de asasini autohtoni și de urmașii lor, cu toții legați, în diferite variante (prin funcții, interese, grade de rudenie etc.) de fosta rețea a Securității. Grație cercetărilor întreprinse în arhivele CNSAS de către Mădălin Hodor, această bănuială a devenit astăzi o certitudine: crimele făcute de Securitatea condusă de Iulian Vlad în ultima decadă a lui decembrie 1989 sunt atestate acum de documente irefutabile.
Atunci cum se face că posturile de televiziune, radiourile, ziarele tac în fața acestor revelații istorice? Ba mai mult, cum se face că „bătrânul asasin” a fost omagiat la „Realitatea TV” a doua zi după moartea lui, că toată securimea s-a mobilizat să-i aducă omagii la scenă deschisă, făcând dintr-un fost turnător al propriului tată și dintr-un personaj așezat în centrul unui regim de teroare – un patriot cu mintea luminată și cu sufletul bun ca pâinea caldă? Răspunsul se impune de la sine: tăcerea cu care au fost întâmpinate dezvăluirile lui Mădălin Hodor atestă că mistificările operate asupra istoriei de reprezentanții fostei Securități și-au atins scopul. Și așa cum ne familiarizăm cu gândul că atunci „ei” au împușcat oameni nevinovați și le-au ars cadavrele, tot așa acum înțelegem că, prin ziare și prin posturi de televiziune publice și private, tot „ei” filtrează subiectele care trebuie discutate (și felul în care trebuie discutate), despărțindu-le de cele ce trebuie ignorate și trecute sub tăcere.
Dacă dezvăluirile lui Mădălin Hodor n-au putut ajunge la un public larg, ele au avut totuși ecou printre elevii și urmașii lui Iulian Vlad. Printre primii comentatori ai articolului Adio, bătrâne asasin se află și fostul locotenent de Securitate, trecut în rezervă în 2009 cu gradul de general de brigadă, Cristian Troncotă, până mai adineauri profesor de „intelligence” la Academia Națională de Informații (cea care pregătește ofițerii SRI). Comentariul lui Cristian Troncotă începe cu aceste cuvinte: „Mă numesc Cristian Troncotă și am constatat că mi-ați pronunțat numele, fapt pentru care mă simt îndreptățit să fac unele precizări asupra veridicității afirmațiilor dumneavoastră.” Cu această frază aș putea să mă adresez și eu acum lui Cristian Troncotă: „Mă numesc Gabriel Liiceanu și am constatat că m-ați invocat în comentariul postat la textul lui Mădălin Hodor, fapt pentru care mă simt îndreptățit să fac unele precizări asupra scoaterii din context a textului meu.” Iar invocarea de care vorbesc suna așa: „Poate între timp – îi scria CristianTroncotă lui Mădălin Hodor – îl întrebați și pe domnul Gabriel Liiceanu ce a vrut să spună prin următoarea propoziție: «Un brânci dat de Gorbaciov istoriei noastre» (vezi Dragul meu turnător, Editura Humanitas, București, 2013, p.10).” Voi reveni puțin mai jos cu răspunsul.
Pe Cristian Troncotă l-am văzut în acțiune cu ocazia lansării la 15 decembrie 2011, în incinta BNR, a cărții istoricului american Larry Watts, Ferește-mă, Doamne, de prieteni... Războiul clandestin al blocului sovietic cu România. Primisem pentru sala „Mitiță Constantinescu” o invitație în care se specifica și numele vorbitorilor: Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale, Cristian Troncotă, „istoric al serviciilor secrete”, generalul în rezervă Ioan Talpeș, fost șef SIE în timpul lui Ion Iliescu, și autorul, Larry Watts. Ce societate stranie!, mi-am zis. Un istoric american lansat de foști securiști! M-am dus, împins de curiozitate. Tot ce am văzut, auzit și simțit atunci în cele două ore cât a durat „evenimentul” nu mi s-a șters nici azi din minte.
Sala „Mitiță Constantinescu”, amenajată pentru conferințe și colocvii, este împărțită în două. Partea din față, cu cele vreo 15 rânduri de fotolii capitonate, se deschide către un soi de scenă. Pe axul sălii este instalată o masă la care stau vorbitorii. În partea stângă a scenei, se află pupitrul de la care vorbește cel căruia i se dă cuvântul. Cea de a doua parte a sălii este despărțită de prima printr-un culoar de circulație transversal. Ocupanții primului rând, în afară de faptul că pot să-și întindă picioarele în voie, au o perspectivă globală asupra capetelor ocupanților primei părți a sălii. Ei bine, când m-am așezat într-unul din fotoliile acestui rând, mi-a răsărit în față o pădure de capete cu părul alb. „Uite-l pe Iulian Vlad”, am auzit o voce pe rândul din spate. „ – Unde?”, a întrebat o alta. „ – În rândul întâi în mijloc”. Aveam deci sub ochi, văzute din spate, alcătuind o masă compactă și omogenă, toate mărimile fostei Securități. Nevăzându-le chipurile, păreau că sunt unul singur distribuiți în toți. Ce oare îi adunase acolo?
Mugur Isărescu, care a deschis „lansarea”, ne-a prevenit că vom asista la prezentarea unei cărți „excepționale”, cu secțiuni incitante, care pun în lumină poziția deosebită a României comuniste în spațiul fostului bloc sovietic. Așa a și fost. Atât „istoricul serviciilor secrete”, Cristian Troncotă, cât și generalul în rezervă Ioan Talpeș au ajuns în prezentarea lor la punctul fierbinte al cărții: „marea invazie sovietică” din decembrie 1989, care ar fi dus la căderea lui Ceaușescu și care s-a soldat cu mii de victime. Invazia cu pricina ar fi fost expresia urii neîntrerupte a „imperialismului sovietic” la adresa unei țări și a unui șef de stat care pusese în pericol unitatea și, până la urmă, chiar existența blocului sovietic! Ioan Talpeș a explicat apoi că „turiștii sovietici” au fost prezenți continuu în țară, începând cu revolta muncitorilor de la Brașov din 1987 și terminând cu mineriada din iunie 1990, Securitatea, se subînțelege, nefăcând altceva decât să apere țara de dușmanul extern sub conducerea marelui patriot Ceaușescu. În intervenția finală, autorul însuși, Larry Watts, a prezentat pe un ecran o hartă frumos colorată a blocului sovietic arătând cum, sub Ceaușescu și grație politicii lui geniale, acesta fusese pe punctul de a se destrăma: România, aliată cu americanii, urma să desprindă una câte una țările din Tratatul de la Varșovia (pe ecranul prezentării acestea se colorau treptat în mov), izolând în final URSS-ul și eliberând Estul Europei de sub cizma imperialismului ruso-sovietic. Din toate aceste trăznăi, un lucru rezulta cu precizie: Securitatea nu fusese nicidecum amestecată în crimele Revoluției din decembrie sau, dacă existaseră și unii membri ai ei care se făcuseră vinovați de așa ceva, aceștia fuseseră de fapt agenți KGB.
Ascultându-i pe vorbitori, după o vreme, am avut senzația că mă aflu într-o istorie virtuală, în care orice era cu putință. De unde-și făcuse rost Ceaușescu de un istoric american care învățase partitura istoriografiei securisto-comuniste din anii ᾽80 (Larry Watts venise în România în 1984)? Ce căuta în sediul BNR această „selectă” societate a ofițerilor de Securitate în rezervă, veniți să celebreze cartea unui american care le cânta în strună, făcând din agenții unui regim de teroare „slujitori ai patriei” și salvatori ai ei? (Vorba lui Breban către generalul Pleșiță, când încheia convorbirea telefonică prin care îl turna pe Paul Goma: „Slujim patria, tovarășe general!”.) Către sfârșitul „evenimentului cultural”, am avut brusc senzația că am nimerit la petrecerea unor fantome. Ca în faimoasa scenă din Balul vampirilor al lui Polanski, dacă pe tavanul sălii „Mitiță Constantinescu” s-ar fi aflat o oglindă, în ea s-ar fi văzut numai constituția nefantomatică a trupului meu. Ei, ca duhuri desprinse din ceața trecutului, ca ființe inconsistente, n-ar fi apărut în oglindă. Și așa cum eroul din Balul vampirilor, deși înconjurat de zeci de dansatori, se vede în uriașa oglindă a sălii dansând de unul singur, la fel, am avut atunci sentimentul inconfortabil că mă aflam printre stafii, printre strigoi, printre revenants, cum spun frumos francezii, printre „cei ce revin” după ce au murit. Simțământul acesta m-a făcut să ies tiptil din sală, de teamă să nu fiu obligat să particip la scena finală a ciocnirii paharelor cu vin din „podgoriile Isărescu”...
Ei bine, adevărul este că băieții ăștia cu părul alb și urmașii lor au reușit să ne condamne la un dans istoric macabru, în care fantomele au devenit mai reale decât oamenii vii – ele sunt protagoniștii, ele conduc cadrilul, ele ne confecționează istoria, ele ne fac guvernele, ne dau legile și fură tot –, iar noi, oamenii vii, am devenit părelnici, distribuiți în roluri palide de figuranți în comedia bufă a democrației originale românești. Trăim în irealitatea lor. Suntem o țară bântuită.
Și-acum să mă întorc la sintagma din Dragul meu turnător, folosită de Cristian Troncotă în demonstrația lui pentru a mă atrage alături de el, împotriva lui Mădălin Hodor. Iat-o citată în contextul ei originar:
„Trecuseră cinci săptămâni de la «evenimentele» din decembrie 1989, cărora trebuie să recunoaștem lucrul ăsta – românii n-au reușit nici până astăzi să le dea o încadrare convenabilă istoric. Revoluție? Lovitură de stat? Un brânci dat de Gorbaciov istoriei noastre? «Agențiile străine?» Oricum, dacă vrei să te asiguri că nu greșești, prudent este să te refugiezi, când vorbești de zilele acelea de sfârșit de ᾽89, în termenul vag de «evenimente».”
Ce este exprimată aici? O certitudine? Revendicarea unei chei a istoriei? Sau o derută? Deruta noastră a tuturor, deruta românilor care nu mai știau ce se întâmplase cu ei în acel decembrie învăluit în ceață și cu urmele ce-ar fi dus la înțelegerea lui – șterse? Abia acum articolele lui Mădălin Hodor și documentele doveditoare ne așază pe drumul drept al faptelor reale.
Nu voi insista asupra precarității procedeului și a lipsei de onestitate profesională a celui care se pretează la trucul ieftin al deturnării sensului prin scoatere din context. Voi exprima doar, văzându-i tertipul, o a doua nedumerire. Vorba lui Steinhardt, mă întreb doar, nu pot să nu mă întreb și, odată cu mine, nimeni nu poate fi oprit să se întrebe: aceștia sunt mentorii noilor cadre ale serviciilor de securitate ale României ca țară NATO și membră a Uniunii Europene? Cum să predea munca de intelligence într-un stat modern și democratic tocmai cei care se ocupaseră cu întocmirea de dosare de urmărire informativă, cu puneri sub ascultare, cu filaje, violări de corespondență, violări de domiciliu, înscenări, persecuții, torturi, crime – toate îndreptate împotriva concetățenilor lor? Asta în țară. Iar în afara ei, „așii contraspionajului românesc” se îndeletniceau cu furturi de documente NATO în beneficiul KGB, cu răpirea sau lichidarea persoanelor trecute pe lista neagră a regimului comunist, cu spionaj economic sau cu punerea de bombe la sediul radioului Europa Liberă. Ce fel de moștenire lasă tinerilor ofițeri foștii profesori de la Academia Națională de Informații Cristian Troncotă sau Aurel Rogojan, autor de foiletoane fiction, care povestește cum Păltinișul era o filială a lui MI6, iar ciobanii sunau din bucium peste văile Cindrelului ca să-i anunțe lui Noica sosirea agentului englez? Desigur, ne spune autorul foiletonului, treaba asta era controlată de „ai noștri”, căci făcea parte dintr-un program de colaborare al Securității cu MI6...
Pe scurt: cum se face că educatorii de până mai ieri ai viitorilor ofițeri SRI și SIE, care trebuie să fie pregătiți să coopereze oricând cu serviciile de intelligence occidentale, au fost aleși dintre ofițerii Securității lui Ceaușescu? Vorba lui Steinhardt: mă întreb, nu fac decât să mă întreb.
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 30
NZ - 11-07-2017
Procesul Nazismului in Germania În Procesele de la Nürnberg după 1945 au fost inculpaţi numai 24 din membri ai conducerii politice naziste. Să zicem mebrii CPEx. Deabea în 1963 au fost inculpaţi 22 din făptaşii de la Auschwitz, dar au scăpat cu pedepse minore. Primul torţionar comunist la Penitenciarul Râmnicu Sărat adus în faţa justiţiei a fost condamnat totuşi la 20 de ani de închisoare. În administraţia publică a Republicii Federale Germani poziţiile de conducere au fost preluate în 1949 cu un procentaj de 60-70 la sută de foşti mebrii de partid inclusiv criminali din SS (aproximativ USLA) şi Gestapo (Securitatea). În România proporţia elitei comuniste în organizaţiile de stat după 1989 probabil a ajuns la aceleaşi cote. Gabriel Liiceanu vorbeşte despre „fantome“, dar şi acestea ies căndva de pe şcenă. În 1968 Cancelarul Kiesinger a fost pălmuit şi injurat „nazist“ de Beate Klarsfeld pentru că se inscrisese incă din 1933 in Partidului Naționalist German al Muncitorilor (NSDAP) al lui Hitler. Deci Preşidintele Băsescu ca fost membru PCR şi-a tras simbolic o palmă in timp ce condamna crimele Comunismului in 2006. În Germania dupa 23 de ani de la sfârşitul războiului - în urma protestelor studenţesti - societatea civică a acceptat o discuţie largă despre crimele dictaturii naziste. Punct culminant: Preşedintele von Weizsäcker declară în Parlament că Germania a fost eliberată de Aliaţi si nu poate fi vorba de o infrângere in 1945. Chiar dacă în 1989 ar fi existat in România o influenţa din afară – să presupunem impreună cu cei de la EVZ din Rusia – s-ar putea clasifica in mod paradox drept eliberare. Pietre memoriale cu numele şi datele evreilor deportaţi din Germania şi în majoritatea cazurilor ucişi sunt puse în pavaj în faţa fostelor case ale acestora. Se numesc mot a mot „pietre de care sa te impiedici“ (Stolpersteine). In orasul în care locuiesc aceasta comemorare a avut loc acum un an (au trecut „doar“ 70 de ani). Viteza cu care a actionat Marius Oprea la dezgroparea victimelor comunismului a fost tripla. Concluzia mea: România nu este altfel.
RăspundeLiviu din Timisoara - 11-06-2017
Nu-i vorba doar de cei care au putut lupta in munti ; este vorba toti cei care s-au impotrivit regimului aluia de imbecilizare pentru care si azi platim. Platim fiindca asa suntem noi ... obisnuiti sa ne " descurcam " ... In plus, toata istoria perioadei aceleia ...incepand cu legionarii, cu " Vasile Roaita " , cu " Ceausescu dus din post in post " este o minciuna care n-a fost dezmintita si vad ca inca se incearca minimizarea ei. Ei bine, fonfaitul ala ales senator ... si-a batut joc de toate acele sacrificii. Si apropo, inca n-am auzit o explicatie a faptului ca principalii promotori ai miscarii legionare au fost studentii, au fost o buna parte dintre intelectualii vremii si o buna parte dintre taranii instariti ai satelor. Pe de-o parte, ni se spune cat de banditi au fost legionarii ...pe de alta parte, niciunul dintre detinutii politici n-a confirmat varianta oficiala, nici macar partial. Si , fie ca asta convine, fie ca nu ...e de dorit o explicatie. Tot asa cum este de pus pe tapet , foarte clar ..faptul.ca Trotki a fost alider al miscarii bolsevice si nu Lenin ( care a fost doar un gargaragiu speculant ), iar parintele statului politienesc, asa cum a fost ulterior folosit de catre Stalin, a fost Karl Radek. Ei bine, dupa ce se pun toate pe masa ...se poate purta o discutie deschisa a tot ce a insemnat perioada 1917 - 1989.Si ma intreb de ce nu se poarta. De ce ne tot invartim in jurul cozii.
RăspundeTanase Tiberiu - 11-06-2017
aprecierile sunt lipsite de consistenta si amestecate fie tendentios fie poate din lipsa de informatii si a invoca niste nume unele oneste altele poate controversate pentru a nega valoarea intelligence -lui romanesc mi se pare cel putin deplasat daca nu o rea intentie !
RăspundeSergiu Viorel Urma - 11-05-2017
Cat de "omenos" a fost Iulian Vlad, cum vor unii sa-i pastreze in istorie "figura luminoasa" ? Eu am fost corespondentul agentiei Associated Press pana in 1987, cand am fost nevoit sa parasesc Romania, dupa ce MAE, Agerpres si Vlad, securistul cu "fata umana", au facut tot posibilul ca sa "ma incalte" pentru ceea ce scriam eu pentru presa occidentala. De ce fostul director general adjunct Agerpres m-a turnat lui Vlad? Nu ca sa fiu laudat si premiat pentru corespondentele mele. Toate detaliile despre subiectul acesta, multe din ele necunoscute pana acum publicului, se pot citi in cartea mea "Screwed: Dansand cu Generalii'' lansata la Bookfest asta primavara si publicata de Cartea Romaneasca. Mai jos un scurt fragment din memoir, scris pe baza celor gasite de mine in fostul meu dosar de Securitate, pus la dispozitie de CNSAS: Către General Iulian Vlad Tovarăşe ministru, "Supun atenţiei dumneavoastră materialele alăturate cu precizarea că Viorel Urmă, cetăţean român, este autorul şi altor materiale care aduc prejudicii ţării noastre…" Adrian Ionescu, director general adjunct Agerpres BUCUREŞTI 1984 Anul 1984 a fost orwellian pentru mine. La fel ca în romanul satiric al lui George Orwell despre o societate „ideală” sau utopică în care guvernul deţine toată puterea și dictează mersul tuturor lucrurilor. România comunistă a lui Ceaușescu era imaginea perfectă a unei asemenea lumi. Iar Big Brother, adică Securitatea, veghea ca nimeni să nu miște în front. Sau cel puţin așa voiau ei să se creadă. E anul în care s-a jucat soarta mea. Răsfoind dosarul întocmit de Securitate, dau peste adresa scrisă de Adrian Ionescu, el însuși, după unii, general de Securitate sub acoperire, și trimisă lui Iulian Vlad, adjunct al ministrului de interne și viitor șef al Departamentului Securităţii Statului. Ce-l durea cel mai tare pe fostul corespondent Agerpres în Vietnam? Citez din adresa pe care o am în faţă: „Corespondențele lui (Urmă) referitoare la decretul privind evidența mijloacelor de imprimare și utilizarea lor, precum și cele referitoare la așa-zisele fenomene criminalistice [sic] și unele «probleme» ale societăţii noastre au condus la declanșarea unor acţiuni ostile din partea unor cercuri din presa occidentală.” Presa occidentală scria adevărul despre ce se întâmpla în ţară, iar adevărul era considerat o „acţiune ostilă”. Orwell reîncarnat. România cu susu-n jos! O știre despre obligaţia ca toţi deţinătorii de mașini de scris să le înregistreze la miliţie, adică să dea probe de scris privind caracterul literelor și cifrelor, era interpretată ca o acţiune „dușmănoasă”. După cum se arată în lege, mașinile de scris erau interzise celor care aveau cazier juridic sau reprezentau un pericol pentru ordinea publică ori pentru securitatea statului. Încălcarea prevederilor se pedepsea cu amenzi de până la 3.000 de lei și cu confiscarea mașinior în cauză. Totodată, deţinerea oricărui tip de fotocopiator era interzisă persoanelor particulare. România era singura ţară din blocul sovietic care decretase o asem e- nea lege, destinată să oprească tipărirea manifestelor clandestine care criticau regimul Ceaușescu. Pe subiectul ăsta purtasem o discuţie aprinsă cu Florea Tuiu, un re- dactor și informator cu vechi state de serviciu, fost corespondent Agerpres în Japonia, care avea dese întâlniri cu presa străină, atât cu ziariștii acreditaţi la București, cât și cu cei care vizitau România. Mă chemase la el în birou ca să mă întrebe de ce am relatat despre asta. „De ce nu”, i-am răspuns, „e ceva secret? Decretul a fost publicat în Buletinul Oficial, la care suntem abonaţi. Buletinul publică toate decretele prezidenţiale, legile, ordonanţele guvernului și toate actele legale majore.” „Da, dar n-a apărut în niciun ziar, buletinul nu-i organ de presă.” „E oficial?“, zic. „E”, am răspuns propriei mele întrebări. „N-ai făcut bine, ai grijă”, m-a avertizat el și s-a uitat chiorâș la mine. În capul lor, legea era făcută numai pentru consum domestic. A scrie despre ea în presa străină era o crimă. De aceea, regimul o înmormântase în Buletinul Oficial, pe care probabil că-l considerau în afara sferei de interes a reporterilor occidentali. Din fericire, noi ne abonaserăm la BO, pe care îl primeam prin poștă. Relatarea a fost o victorie în exclusivitate pentru AP și a avut un larg răsunet în mediile occidentale de presă. Am găsit în dosar, la pagina 118, o lungă notă în legătură cu plângerea lui Ionescu. Habar n-am cine era „Cornel”, autorul ei. Iată ce se spunea în document: -- 382/C.C. -- „CORNEL” STRICT SECRET Casă: „UNIC” Exemplar unic Nr. 001712/18.1.1984 NOTĂ ======== Pentru o relatare a Agenţiei „ASSOCIATED PRESS”, referitoare la ceea ce a denumit „campania din România împotriva crimei şi corupţiei”, VIOREL URMĂ, corespondent al acestei agenţii la Bucureşti, a fost chemat la Centrul de presă din Agerpres pentru „explicaţii”, întrucât a prezentat denaturat anumite fapte reprobabile săvârşite de unii indivizi certaţi cu legea şi pedepsirea acestora. Adunând de prin ziare relatări despre asemenea fapte, URMĂ pretinde că „deşi unele statistici privind asasinatele şi alte încălcări ale legii nu sunt date publicităţii, România, ca şi alte ţări comuniste cu conducere strictă, pare să aibă o rată a criminalităţii relativ scăzută […]”. Şi continuă: „[…] publicarea în ultima vreme a unor informaţii refe ri- toare la crime şi la pedepsele aplicate pare să reflecte o preocupare a conducerii [României] pentru respectarea legilor şi menţinerea ordinii. Diversele publicaţii au început să insereze rubrici săptămânale consacrate unor asemenea infracţiuni într-un evident efort de descurajare a celor ce ar intenţiona să le comită […]”. Aparent sunt spicuiri din presă, dar prezentate „în medalion” şi „neglijând” alte probleme serioase care preocupă o ţară, astfel de materiale prezintă o imagine deformată şi trunchiată a României. De altfel, această „temă” a fost preluată în ultima vreme şi de „EUROPA LIBERĂ”, care aruncă, evident, vina pe regim, pe „condiţiile sociale şi de trai precare” şi pe „lipsa de educaţie cetăţenească, pe corupţie”. Deci, în acest context, URMĂ manifestă un „interes deosebit pentru astfel de relatări”. De altfel, el a fost primul care a relatat problema înregistrării la miliţie a maşinilor de scris, transmiţând Agenţiei americane „ASSOCIATED PRESS” următoarele: „Măsura ar fi determinată de apariţia unor manifeste critice bătute la maşină. Prin aceasta se încearcă suprimarea publicării oricăror mate riale scrise, emise de maghiari, germani sau alte naţionalităţi, care s-au plâns de intensificarea persecuţiilor în lunile recente”. [….] „ASSOCIATED PRESS” menţionează, prin URMĂ, că o „astfel de măsură a fost în vigoare imediat după război [după venirea la putere a comuniștilor, nota mea], dar suspendată la începutul deceniului”. URMĂ s-a plâns că nu a primit autorizaţia de a vizita S.U.A. invitat de „ASSOCIATED PRESS” pe motiv că are un frate în America. […] […] „CORNEL” NOTA OFIŢERULUI ============ Nota a fost luată în cadrul supravegherii informative în scopul cunoaşterii poziţiei celui în cauză şi va fi exploatată la Serviciul 1 [contraspionaj cetăţeni români] care îl are în atenţie. Propun a se analiza cu Serviciul 1 situaţia acestui corespondent al „ASSOCIATED PRESS” la M.A.E. şi în ce măsură să mai fie invitat la acţiuni de presă cu caracter intern sau extern. De acord, C.C. Lt. col. indescifrabil .............................................................................. Am găsit în dosar, în traducere pentru ceea ce Agerpres numea „uz intern”, adică pentru Secţia de Presă a Comitetului Central și pentru Securitate, mai multe relatări ale mele. Una dintre ele era în legătură cu scandalul dintre rabinul-șef Moses Rosen și poetul naţionalist Corneliu Vadim Tudor, cealaltă vorbea despre unele „incidente” cu bombe care au avut loc la căminele studenţești din București și au implicat cetăţeni arabi, iar a treia despre Secretul lui Bacchus – un film ce demasca corupţia, cum l-a titrat Agerpres, al cărui scenariu fusese scris de Titus Popovici. Toate trei, ca și interviul luat preotului Gheorghe Calciu, fuseseră difuzate de „Europa Liberă” pentru ascultătorii din România. Şi toate i-au fost trimise generalului Iulian Vlad de către Adrian Ionescu, pentru că, pasămite, aduceau „prejudicii ţării noastre”....
RăspundeVicentio B. - 11-02-2017
@Marius Nicolescu. Asa cum in trigonometrie Tg. 45° = 1, tot astfel va transmit fidel adevarului: Ilustrul la care, cu vizibil cinism /ignoranta, va referiti, a studiat in Germania filosofie, matematica, muzica. Profesor si Dirijor de reala exceptie: unul dintre cei mai mari din secolul trecut. Pentru meritele lui exceptionale privind recostructia muzicala a celebrei Orhestre Simfonice Berlin in Germania de dupa al II-lea razboi mondial, a primit cetatenia germana, a primitit cele mai inalte distinctii ale Germaniei ( Bundesverdienstkreuz, Große Verdienstkreuz mit Stern) a fost als cetatean de onoare al orasului München. Intr-o perioada in care Regina Angliei Elisabeta II-a invita familia Ceausescu in Anglia primit ceremonial cu covorul rosu, si plimbat in caleasca regala, iar Germania platea sume enorme pentru etnicii germani din Romania pentru a veni in Germania, etc., etc., etc., Dvs. induceti in discutie pe Ana Blandiana, Paul Goma, Doina Cornea. Cuvintele lui Sergiu Celibidache, pe care eu le-am preluat din memorie, NU reprezinta ceea ce Dvs. numti O FRAZA, asa cum , stupefiant pentru mine, doriti sa afirmati. In acest context, NU este de tagaduit ca Democratia de dupa ’89 a "lichefiat" enorm de multe adevarate caractere, iar Dvs. va plangeti “parca suntem blestemati !” Totusi va sugerez sa recititi articolul lui Gabriel liiceanu intitulat “Romania actuala in o mie de cuvinte” ( 23.03.2017) - exceptional din punctul meu de vedere, la care veti vedea comentariile mele. Prin citirea acestora, veti realiza SINGUR, SINGUREL, erorile INADMISIBILE in care va gasiti, cu privire la INTERPRETARILE Dvs. – vizibil CRAS DEFORMATE in esenta.
RăspundeVicentio B. - 11-02-2017
@Marius Nicolescu: Faptul incontestabil ca imi aduceti acuzatii publice, NEADEVARATE / FALSE, va citez: " Nu-l mai condamnati fara rost pe domnul Liiceanu", si acum in mod repetat , "Nu ne mai judecati pe toti ca pe o turma.", sunt exact - verificabil - cuvintele Dvs.! Asa ca afirmatia Dvs. "Nu incercati sa-mi puneti cuvinte (pe care nu le-am scris) in gura" - denota o netolerabila DISCREPANTA realmente INGRIJORATOARE, si avident, NU pentru mine, CI pentru Dvs.! FITI CONVINS de faptul ca, NU am nicio satisfactie prin a scrie acest comentariu pe adresa @ Narius Nicolescu. Va sugerez, sincer si cu buna credinta, sa incercati a intelege in mod consistent, corelatia logica / obligatorie cu prvire la ARGUMNETE: * premize verificabile, strict adevarate, * concluzii veridice, neaparat rationale. PS. Eu inteleg ca traiti /respirati un anumit mediu, de care pe mine ma despart cca. 2.200 Km. dar aveti auto- obligatia de va protejati, evident DECENT !
RăspundeNicolescu Marius - 11-02-2017
@ Vicentio B. : Si inca ceva. Ilustrul dirijor Celibidache nu ar fi trebuit sa generalizeze printr-o fraza vina unui intreg popor. Si va spun si de ce: 1) Domnia sa, din postura calduta pe care a avut-o dupa plecarea din tara ar fi putut face ceva impotriva cumplitului dictator. Si nu a facut-o; 2) Doina Cornea, Ana Blandiana, Paul Goma, domnul Filipescu de la Iasi, domnul Ursu de la Ploiesti, muncitorul Paraschiv au facut-o. Si atunci cum a putut maestrul Celibidache sa spuna o asemenea enormitate, pentru ca vad ca-i tineti partea. Sase oameni, pentru ca pe al saptelea nu vreau sa-l pomenesc pentru ca prin soacra miroase a parfum de Moscova, care l-au infruntat cu mult curaj pe Ceausescu inseamna ca "toti am fost vinovati"? Unul daca ar fi fost impotriva si tot nu ar fi trebuit ca maestrul sa generalizeze. Intreb si ma mir. Atat.
Răspundemariusmioc - 11-02-2017
Distinsul domn Nicolau încearcă să ne convingă că Proclamaţia de la Timişoara, care conţine cuvintele "A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat", este mincinoasă. În opinia domnului Nicolau, revoluţia au făcut-o securiştii şi activiştii, la indicaţia agenturilor străine (cum zicea şi nea Nicu), poporul avînd cel mult un rol marginal.
RăspundeMarius Nicolescu - 11-01-2017
@ Vicentio B. : Nicaieri nu am scris ca sunt NEVINOVAT. In schimb, dumneavoastra nu ati remarcat ca in finalul postarii mele eu am scris: Nu ne mai judecati pe toti ca pe o turma. Am indurat cu totii, mai mult sau mai putin, frica, foamea si frigul dar nu am fost cu totii DELATORI. Nu incercati sa-mi puneti cuvinte (pe care nu le-am scris) in gura. Cititi de doua ori textul pe care il scrieti. Eu l-am citit pe al meu.
Răspunde?????? - 11-01-2017
Remarcați și faptul că numai despre PNL s-ar fi zis, prin mass-media, că ar fi "beneficiat" de niște "fenomene poltergeist" , la sediul din București, cam imediat după fuziunea cu PDL, când era și domnul Vasile Blaga în conducerea partidului ?
Răspunde?????? - 11-01-2017
Considerați că senatorul Șerban Nicolae ar avea " întâniri cu strigoii" de când este la "comisia arhivelor SIPA" ? Remarcați și atitudinea ministrului de la justiției, oarecum schimbată, după ce s-a "implicat" în problema "arhivei SIPA" ,și chiar și atitudinile doamnei Monica Macovei după mandatul în care a fost ministru la justiție și ar fi avut preocupări despre "arhivele SIPA"? Considerați touși că arhiva ar trebui deschisă accesului public , și pentru "împărțirea democratică a strigoilor" ?
RăspundeMarius Nicolescu - 11-01-2017
Sa inteleg ca sunteti in acord cu exprimarea ultimului sef al Contraspionajului ceausist, care spunea ca in 1989 a avut loc Revolutia Vesela? Si asta cu ranjetul cunoscut al securistului roman. N'asa?
Răspundeion ion - 11-01-2017
mai tinere Coposu nu a luptat in munti.
Răspundeion ion - 11-01-2017
Securistii intre ei deh nu se inteleg ce stapan sa-si aleaga.
RăspundeLiviu din Timisoara - 11-01-2017
Domnu Gigi, nu s-a schimbat regimul ...vechiul regim si-a schimbat blana. Unde credeti ca au disparut toti cei carora le-a mers bine in trecut ? Unde credeti ca au disparut toti cei care le ridicau osanale? Credeti ca si-au facut sepucu ? L-ati auzit pe careva dintre ei " sunt vinovat " ? Nu, domnule ...au demolat tot, au cumparat la bucata , si-au rezolvat problemele personale ...si s-au facut nevazuti . Si-au lasat in urma odraslele si o tara dezorientata. Azi, odraslele lor ...SE PISA PE SUFERINTA CELOR CARE, LA 19 ANI, AU FOST BAGATI IN PUSCARII. Se pisa pe cei care cu sudoarea muncii lor ( numai cati ardeleni nu au emigrat in SUA , au revenit in tara si si-au cumparat pamanturi , cati au facut frontul, au primit niste pamant - ca apoi sa fie declarati chiaburi de lichelele satelor ). Ei bine, odraslele lor ... ne rad in nas tuturor, prostilor din apartamente care se inghesuie la pomana periodica. Nu generalizam nimic. Cand deportatii din Baragan s-au putut intoarce la casele lor ... si-au gasit bunurile impartite intre vecini. ASTIA SUNTEM NOI.Si mintim in continuare !
RăspundeVicentio B. - 10-31-2017
@Marius Nicolescu. NU am motive sa NU va percep ca un OM DE BUNA CREDINTA. INSA / DAR constat cu nedorita stupefactie faptul ca, Dvs., prin formularea in format CONCLUZIE, va citez: "Nu ne mai judecati pe toti ca pe o turma. Am indurat cu totii, mai mult sau mai putin, frica, foamea si frigul dar nu am fost cu totii delatori.", dovedeste iclinatia Dvs. spre interpretari aflate in CRASA / NEPERMISA contradictie cu realitatea . Ati OMIS esentialul, si anume ca, eu NU am facut decat sa repet cuvintele lui Sergiu Celibidache, FARA a adauga ceva personal. ACUM, AICI, insa o fac: NU ati gasit nici un singur cuvant pentru a va etala indignarea cu privire la "suprimarea" a ceea ce se numea "Festivalul International Sergiu Celibidache", desi acesta a fost unul din marii dirijori ai Lumii ! Faptul ca Dvs. personal, va plangeti in mod repetat pe acest SITE, de mizeria imorala din Romania in forma (citez din memorie) "parca suntem belstemati", denota o forma de profunda consternare a unei persoane, care in fond SUPORTA si SUPORTA - spre exemplu: Romanii circula pe partea carosabila pentru ca trotoarele sunt blocate de masini parcate ILEGAL; LEGILE, in special cele cu referire la Codurile Civil si Penal, cat si cele aferente de Procedura, sunt schimbate dupa dorinte/interese de CLICA - acum la moda Dragnea & Tariceanu & Co. CATASTROFA UMANA de la CLUBUL "Colectiv" - cu rezonanta cel putin Europeana, DOSAREL asa numitei Revolutii Dec. '89, ale Mineriadelor, cu rozonanta Mondiala, raman inca in "ASTEPTARE" , asa ca ... si Dvs. sunteti vinovat !
RăspundeBASCA - 10-31-2017
Cand esti deprins cu saracia,cu traiul mizer si periferic si mai ai si ghinionul sa fii fost si colonie sovietica ,sa nu te mire faptul ca nici globarizarea si nici internetul nu-ti pot aduce gandirea libera,rationala si discernamantul salvator.Virusul descurcarelii e patima care orbeste si cel mai curat drum ales.Ma framanta ca nu ne edificam in ceea ce priveste trecutul apropiat daramite sa prezicem si sa ne"faurim"un viitor normal si decent.
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 10-31-2017
Ei domnule Liiceanu! Dece va mai intrebati? Ca raspunsul il stiti sigur! Inafara de strigoii faptasi care-l stiu cel mai bine si mai precis, raspunsul il mai stiu probabil inca vreo citeva zeci de mii de romini sau poate sute de mii, ba il stiu chiar si eu. Inca mai inainte de a-l citi pe domnul Madalin Hodor. Nu fiindca as fi eu mai destept sau mai informat ca altii, dar fiindca traiesc cu picioarele pe pamint, am urechi de auzit, ochi de vazut si fiindca strigoii au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa-mi devina totalmente antipatici atunci, ca si acuma. Pai daca este sa concluzionam fara a mai bate apa-n piua, evenimentele, asa cum ne sfatuieste parinteste Troncota sa le numim pentru a nu pacatui punindu-le o eticheta falsa, s-au petrecut in viziunea mea personala asa,: evenimentili au fost pitrocite si planuite in mare la Moscova, de catre saful care la vremea aia era Gorbaciov, apoi ordonate spre executie KGB-ului. Asta la rindul lui le-a complectat cu amanunte si idicatii, apoi le-a pasat Securitatii si aceasta le-a executat in stil propriu si personal, punct cu punct, asa cum le proiectase si ordonase pe atunci inca KGB-ul, astazi FSB-ul, adica tot dracu' ala. Poate cu inca ceva adaosuri de ordin regizoral, ca evenimentili sa aiba un iz national. Dar altfel, exact in sensul regiei moscovite cu tot teatrul de rigoare. Teroristi, spioni, agenturili, impuscaturi in fundal, o mie de morti in prim plan si un asasinat in final. Adica nu! Ca peste piesa bine regizata si magistral jucata, s-a adaugat rascoala populatiei de data asta neplanuita, nebanuita si inafara scenariului, care a incurcat intrucitva desfasurarea piesei, dar pina la urma dibaci rasucita si tocmai bine venita pentru a da evenimentilor picanteria revolutionar populara care a dainuit exact atita cit a trebuit intoarcerii ca la Ploiesti sa legitimeze si legalizeze dibaci miscarea. Pe urma lucrurile s-au limpezit! Conducerea a fost preluata de garnitura a doua a partidului care a continuat drumul luminos, nu chiar la fel, dar cam in acelasi sens cu drumul primei garnituri disparute. Rascoala si-a dat duhul dupa citeva saptamini impreuna cu esenta ei exprimata in punctul 8 de la Timisoara, care daca ar fi putut fi impusa, strigoii ar fi mierlit-o definitiv si situatia Rominiei ar fi fost alta. Asa, strigoii inca mai bintuie haulind propagandistic apropierea de Moscova, si dindu-se fara jena eroi, iar urmasii lor isi continua jaful, potlogariile, si excrocheriile la virful neamului, in timp ce neamul.... majoritatea lui, habar n-are de cea ce i se-ntimpla si i se pregateste! Aferim Marghioala!
RăspundeMiruCadar - 10-31-2017
Fără diversitate în gândire/idei NU EXISTA progres domnule..
RăspundeGigi - 10-30-2017
Au trecut 28 de ani de la schimbarea regimului si constat ca URA, RAUTATEA, DUSMANIA .....sunt la fel de mari in mintea unora, de o parte si de alta, ca pe vremea impuscatului. Privim prea mult in trecut si dorim rau altora, ca sa nu spun moartea altora, astfel incat nu mai avem timp sa ne traim prezentul pentru ca de viitor nici nu poate fi vorba . Generalizam si ii bagam pe toti in aceiasi oala.....cei care au condus inainte de 89 inceraca acum sa se disculpe pentr raul facut iar cei mai tineri de azi, care aveau cativa ani atunci, infiereaza cu manie proletara pe cei de atunci, incercand prin asta sa isi faca intrarea in randul celor care auacum peste 70 de ani si au avut de suferit atunci......ca noi, romanii, nu stiu daca este alt popor in europa. ...
RăspundeCristi - 10-30-2017
BNR trebuie reformata urgent. Ca si in alte institutii, cat timp aceeasi oameni, aceeasi generatie si aceleasi prieteni conduc institutii mentalitatea nu se schimba si eficienta ramane sub standard (economia si politica monetara a Romaniei post-1989 - "era Isarescu" - o dovedeste cu prisosinta la o comparatie cu Polonia si alte state din jur, se vede de la o posta nici nu trebuie mari abalize). Mandatul guvernatorului si membrilor consiliului trebuie limitata la maxim doua mandate, iar selectarea partizana a membrilor Consiliului ar trebui inlocuita cu o selectie pe criterii apolitice de expertiza, ca la Nobel sau nu stiu ce concurs, dintr-un grup de persoane cu competente in materie recunoscuti in societate care sa nu aiba conflicte de interese (asta exclude bancheri privati). Viitorul guvernator ar trebui sa fie un pusti scolit prin strainatate, cu expertiza clara in politica monetara, nu tot un om din sistem din facultatile politizate, nepotizate si incompetente din Romania sau - tot aia, adica - un birocrat inveterat de prin ministere care nu stie nici macar o limba straina si are mai mukt scoala vietii decat scoala, genul de roman care cumpara o carte la o lansare unde e invitat si n-o citeste nici pe aia ca n-are timp.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-30-2017
Priviti din nou productiile cinematografice a lui Sergiu Nicolaescu ...cat de eroi au fost comunistii, cat de banditi au fost legionarii ... priviti " Actiunea autobuzul " ..o alta minciuna sfruntata ... si nu vedem nici un film cu ororile Pitestiului, cu ororile de la Gherla, de la Sighet, Jilava, Periprava ...Nimic. Ne vedem la ciolanul cu fasole din centru ! Meritam sa supravietuim ca natie ?
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-30-2017
Citesc stupefiat declaratiile "senatorului" PSD Serban Nicolae din comisia lui peste ...Va dati seama ca asta SE PISA pe mormantul lui Corneliu Coposu ...pe mormintele tuturor detinutilor politici? Va dati seama ca asta va fi iar ales, mandatul viitor? Pentru al-de asta , pentru vilele tuturor astora, pentru vilele tiganilor s-a murit in Timisoara, pe 17 decembrie ...
RăspundeMarius Nicolescu - 10-30-2017
@ Vicentio B. : Imi pare nespus de rau ca va contrazic, sau mai bine zis il contrazic pe marele artist care a fost Sergiu Celibidache, care s-ar fi exprimat asa: " toti suntem vinovati "! Nu, nicidecum nu suntem cu totii vinovati. Daca domnul Liiceanu a tacut inainte de 1989 s-a revansat din plin impotriva Securitatii & Co sciind si explicandu-ne (cum o face si in acest articol) ce a insemnat teroarea savarsita de aceste hoarde de canalii proletare ( eufemistic numite lichele) care indraznesc si acum, dupa douazeci si opt de ani sa starneasca, prin minciunile proferate, valuri de ura in sufletele terfelite la infinit. Acesti Troncota, Vlad, Magureanu, ultimul sef al contraspionajului ceausist (cel care spunea, fara rusine, ca in 1989 a avut loc Revolutia Vesela), dar si oameni precum regizorul Mihalache de la TVR 1, Gusa, Hoandra si Bogdan de la Realitatea, RTV-ul lui Ghita si Coldea precum si B1 al carui conducator stim ca a fost fratele Paunescu stiu de ce vorbesc, sau nu soptesc nimic despre articolul domnului Liiceanu si cele ale domnului Hodor. In Romania dreptatea a mancat-o Lupul. Lupul hatru si rau. Nu-l mai condamnati fara rost pe domnul Liiceanu. Sunt convins ca dac-ar fi avut probe (de colaborare) Securitatea n-ar fi ezitat sa-l santajeze pe domnul Liiceanu. Daca vreti o comparatie Gabriel Liiceanu nu a fost un Breban. Dimpotriva. A fost mai mult decat un Paul Goma. Nu ne mai judecati pe toti ca pe o turma. Am indurat cu totii, mai mult sau mai putin, frica, foamea si frigul dar nu am fost cu totii delatori.
RăspundeTudorL - 10-30-2017
Am citit articolele domnului Hodor. Excelente articole care aduc noi elemente in descifrarea evenimentelor din decembrie 1989 si pun la locul lor meritat niste personaje odioase ale istoriei Romaniei. Insa spusele domnului Liiceanu ”Paginile domnului Hodor au făcut limpede apa tulbure și murdară a istoriei noastre recente, în care ne bălăcim, de 27 de ani...” sunt exagerate, autorul, luptator anticomunist post-decembrist, aprinzindu-se cam repede si cam prea tare. Demersurile istoricilor se fac cu profesionalism si minutiozitate, iar rezultatul cercetarilor domnului Hodor sunt spectaculoase. Ca jurnalist, domnul Liiceanu crede ca aflat adevarul absolut dar mai e mult pina departe.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-30-2017
In ziua fugii lui Ceausescu, priveam multumea dezlantuita si tarabele pline cu carne.Nu m-am lasat dus de val. In gara, am scris pe praful depus pe un vagon: " NU VA FI USOR " . Din pacate nu mi-am putut imagina ca va fi atat de greu si ma intreb mereu : de ce ? Sunt absolvent de fizica , obisnuit cu efortul implicit pentru intelegere. De ce intr-o tara in care sunt atatea nefacute exista somaj ? De ce tinerii nostri invata pe bancile scolii ca e mai usor sa gasesti scurtaturi, sa corupi ? Nu, nu doar fostii securisti poarta toata vina ! Nu ... ci mai ales cei care trageau cu urechea sa toarne, pentru o bucata de carne obtinuta mai usor, nu la acele cozi nocturne din fata macelariilor. Si au fost destui. Sunt vinovati cei care se inghesuie in piata centrala sa haleasca o portie de fasole cu carnati, date de al-de Dragnea, mosier teleormanean. Ati vazut cum ii invita pe reporteri, sa manance ? Suntem vinovati noi toti, ca nu aveam acea demnitate si mandrie elementara.
RăspundeCoriolan Drag. - 10-29-2017
Mereu in actualitate domnul Liiceanu, incepand cu 25 dec 1989 de cand a inceput Domnia Sa lupta cu Securitatea comunista. Altfel cum va mai simtiti domnule Liiceanu la revista progressista 22? Va regasiti ideologic in compunerile colegului Andrei Cornea?
RăspundeVicentio B. - 10-29-2017
In timpul lecturarii articolului am avut anumite sentimente, care mi-au indreptat spontan gandurile catre a ceea ce se numeste “suflul sistolic” , adica acel murmur care incepe in timpul sau dupa primei batai a inimii si se termina inainte sau in timpul celui de-a doua batai a inimii. Din complexul de ganduri, sentimente, ma refer NUMAI la aspectele: 1. Din cate stiu “STRIGOI” este derivat din cuvantul "strigă", care este la randul sau este legat de italienescul strega, care inseamnă vrajitoare. Exista si anumite “explicatii” cu privire la cine se poate transforma in strigoi. “ Copiii care mor nebotezati; morții care in timpul vietii au facut multe rele, au fost vrajmasi, cei care mor de o moarte „grabnica” (spanzurați, inecați, impușcați, ...); bolnavii care în timpul convalescenței raman nesupravegheati si trece peste ei o pisica sau mortii nepaziti peste care au trecut pisici, caini, șoareci, gaini sau orice alta pasare. De aici provine datina de a pazi mortul cand se afla in casa.” In acest context imi permit intrebarea: la autenticitatea referirilor dlui. Liiceanu, este oare titlul “Strigioii” cel NIMERIT ? 2. Imi readuc aminte de cuvintele lui Sergiu Celibidache, unul dintre cei mai mari dirijori ai Lumii din secolul tercut, care in timpul lui Ceausescu i se interzisese sa revina in Romania., si care, cu ocazia unei vizite facute in Romania post decembista (1989) fata de ceea ce s-a intamplat in Romania in perioada comunista, a spus. “toti suntem vinovati !” Cred ca NU este DELOC intamplatoare situtia de SCANDA, de fapt degradanta si anume ca, Festivalul International Sergiu Celibidache”, NU a mai mai fi organizat In Romania, ceea ce denota indiferenta Statului Roman, atunci cand vine vorba de onorarea REALELOR valori ale Romaniei.
Răspundelmihai - 10-29-2017
Singurul '"apostolat" valabil pt acesti oameni spalati pe creier este selectia naturala...atunci cand bunul Dumnezeu ii cheama la el! Pt,multi soc.comunista a fost ca aerul, au tradat, au turnat, s-au facut ca muncesc la fabrica, au mai furat cate ceva, au primit case, acele apartamente cutii de chibrite, etc. si atunci cand au pierdut toate acestea cine le-a promis marea cu sarea, furandu-le de sub nas fabrica...banda de mafioti ai KGB-istului iliescu ! ce le poti spune acestor oameni care stau non stop pe antene, care nu au citit nici macar o carte despre ororile comunismului aparute dupa ' 90, cu parere de rau , incultura este cea care a cuprins intreaga masa de manevra a votantului roman, iar guvrnantii , in mediocritatea lor , stiu acest lucru!
RăspundePaun Al - 10-29-2017
Poate ca ar trebui sa depasim faza tanguirii , a constatarilor , a neputintei civice ...si sa intelegem ca oamenii astia care ne conduc tara si ne influenteaza destinele , nu au cazut din luna ...Ei sunt "fructele politice ' ale unei majoritati afectate profund de sindromul Stockholm , majoritati preocupate sa supravietuiasca in orice conditii ,majoritate amorala ...care pune mai presus .... "ce se promite ca se da " , de calitatea morala a celor ce promit "ca dau .... Nu tanguirea , nu constatarea situatiei este solutia ...ci un "apostolat" facut in randul celor ce-i tot voteaza de 28 de ani . Numai ca asta presupune renuntarea la starea de confort a celor ce inteleg si pot . Care este solutia alternativa pentru acesti alegatori , cum ar putea intelege , ca daca politicienii pe care ii tot aleg si realeg , sunt corupti , fura in tara asta ..ei vor primi tot mai putin ? Puterea lor vine din forta "bazinului lor electoral " activ . Cel mai numeros de 28 de ani incoace .
Răspunde