De același autor
Daca "Salonul agriculturii", cu animale si cu veterinari cu tot, s-a inchis cu un bilant pozitiv (numerosi vizitatori, interesati sa vada de unde vine si cum a fost hranit cel care le va livra biftecul), saptamana care urmeaza are o intensa coloratura sociala. Cercetatorii, profesorii, artistii si-au ales deja zilele de demisie colectiva sau de iesit in strada. Administratia contraataca in stilul Adrian Nastase ("Cercetatorii din SUA iau premii Nobel, cercetatorii din Franta manifesteaza"), butade la fel de prost primite ca glumele premierului roman.
Starea de spirit a cetatenilor o vor indica destul de curand alegerile regionale (21 si 28 martie) unde se prevede un mare numar de absenteisti - peste 40%. Am atins subiectul apropiatelor alegeri cu Joël Batteux, primarul (de 15 ani, dupa 3 mandate) al Saint-Nazaire-ului. El mi-a vorbit cu intelegere despre disperarea cetatenilor care vad ca nu sunt in stare sa influenteze viata politica si atunci stau acasa sau voteaza extremele. In aceasta parte a Frantei, extrema dreapta nu prea aduna voturi, extrema stanga pare sa fie insa in crestere. Social-democrat, Batteux va candida si el pe lista Consiliului Regional al Departamentului Loire Atlantique. Stanga este constant aleasa in orase (Nantes, Saint-Nazaire, Angers, Saumur etc.), iar satele voteaza pentru dreapta. O falie intre rural-urban pe care o recunoastem, dar cu sensul schimbat, pentru ca aici conservatorii sunt de dreapta (fireste), si progresistii de stanga. Ma intreb daca notiunile de "dreapta" si "stanga" se vor "normaliza" si la noi, pana la intrarea noastra in UE.
Competitie in spatiul european
Aici, ca si in alte locuri din "batrana Europa", sunt destui eurosceptici, iar la alegerile din iunie pentru Parlamentul European se asteapta un numar si mai mare de absenteisti. De ce? Oamenii sunt derutati de ceea ce face Europa azi, imi raspunde primarul Batteux, el insusi destul de rezervat la acest subiect. De ce esti rezervat fata de Europa, cand 20% din fondurile pe care le primesti pentru Saint-Nazaire sunt europene? este deseori intrebat. Batteux insa considera ca aceste fonduri acopera doar pagubele constructiei europene si este deranjat de politica dusa de Comisia Europeana, dupa parerea lui, foarte liberala, prea liberala. El ii acuza direct pe acei "ideologi europeni" care pun mare accent pe concurenta pentru competitia dintre santierele navale europene. E adevarat, recunoaste Batteux, ca performanta intreprinderilor este data de concurenta, numai ca uneori concurenta ameninta chiar viata intreprinderilor. In vorbele lui Batteux se poate recunoaste nelinistea orasului care vede in santierele poloneze (Gdansk) o amenintare directa. De pilda, spune primarul Batteux, jumatate din vasele militare au fost comandate in Saint-Nazaire si jumatate la santierul din Brest, care a transferat o parte din ele santierelor poloneze. Primarul Batteux crede ca muncitorii polonezi sau romani ar prefera sa fie angajati aici, in Saint-Nazaire, protejati de legea dreptului de munca francez, superioara celei din tarile lor. Nu stiu insa daca si pentru economia poloneza sau romaneasca este un avantaj migratia fortei de munca si absenta unei economii proprii. Tema delocalizarii intreprinderilor spre Estul cu o mana de lucru mai ieftina va fi tot mai "atacata" in urmatorii ani.
Sigur deocamdata este in Saint-Nazaire ca in ianuarie peste 700 de angajati ai santierului au fost trecuti in somaj, iar noile dispozitii legale micsoreaza perioadele de alocare a indemnizatiilor. O intreaga disputa se desfasoara intre dreapta, aflata la conducere, si stanga din opozitie care acuza guvernul ca scaderea cifrei somerilor se datoreaza nu cresterii locurilor de munca si disparitiei unora dintre ei de pe listele de ajutoare, pentru ca timpul lor a expirat si nu mai primesc nimic, desi nu au gasit intre timp un loc de munca.
Trebuie sa adaug insa ca, pentru cei cu venituri foarte mici (sub 700 euro/luna), exista ajutoare pentru locuinta, asa cum pentru varstnicii cu asigurare sociala exista posibilitatea de a primi masa gatita acasa si infirmiere de serviciu, trimise de municipalitate. O diferenta substantiala fata de ceea ce stiu ca se petrece cu batranii in Romania.
O putere maritima
Pana la aceasta sedere in Saint-Nazaire, nu interiorizasem, poate ca si alti romani, aspectul de tara maritima al Frantei. Nu e vorba doar de turism, agrement, arta culinara, ci de o economie cu probleme specifice. Le-am gasit explicate intr-o scrisoare publica pe care primarul, Joël Batteaux (ales pe liste de stanga), a adresat-o recent (11 februarie 2004) domnului Jacques Chirac, presedintele Republicii, la Palatul Elysée, 55-57 rue du Fabourg-Saint-Honoré, 75008, Paris (ales pe listele unei formatii de dreapta). Chirac venise la santierele navale din Saint-Nazaire, la 15 noiembrie 2003, din cauza unui eveniment dramatic: la vizitarea pachebotului "Queen Mary 2", proaspat terminat, s-a prabusit o pasarela care a provocat 15 decese. Atunci presedintele i-a lasat sa spere pe locuitorii din Saint-Nazaire ca, in caz de dificultati ulterioare, vor beneficia de solidaritatea guvernamentala. In lipsa unor dovezi concrete, primarul i-a adresat aceasta scrisoare, dand unele explicatii: "Constructia navala, si mai ales piata pacheboturilor, este o industrie ciclica, iar anii 2004 si 2005 se anunta foarte dificili, atat din cauza paritatii euro-dolar, cat si din cauza ca armatorii nu mai intentioneaza alte investitii si nu mai au comenzi numeroase. Ajutoarele europene vor fi insuficiente, iar dumpingul coreean este periculos".
Trebuie precizat ca industria pacheboturilor de lux a fost lovita la fel ca si industria aviatica de atentatul de la 11 septembrie. Disponibilizarile in cascada care se anunta risca sa demanteleze o intreprindere strategica de aceeasi valoare pentru Franta ca si Airbus-ul, considera primarul Batteaux: dupa aprecierea lui, cel mai performant si mai inovator santier naval european este cel de la Saint-Nazaire. Pentru a-l salva, el are o propunere concreta: un parteneriat stat-privat (cu compania Alstom) si o noua repartitie a constructiilor navale civile si militare, asa cum se pare ca exista in Germania si Italia.
Orasul ca reprezentare
Dar la ce poate folosi unui asemenea oras o Rezidenta pentru Scriitori Straini si Traducatori, care organizeaza colocvii literare, scoate reviste si carti bilingve? La aceasta intrebare a mea, primarul Batteux mi-a dezvoltat o intreaga teorie, pe care a construit-o dupa ce a devenit alesul unui oras banal, proaspat reconstruit, lipsit de traditie culturala si de personalitate.
E foarte grav ca un oras sa nu aiba o identitate, crede Joël Batteux, pentru ca esenta sa este legata de reprezentare. Orasele isi au propria lor reprezentare, care tine de marile lor constructii si evenimente culturale (imagini simbolice): noaptea de 1 ianuarie 2000 a permis, de pilda, o adevarata parada de reprezentari simbolice, virtuale. Inainte de a fi un loc de schimb, o piata, un forum, orasul este un fel de teatru si locuitorii lui sunt, pe rand, actori si spectatori. Cand sta pe terasa bistroului la o bere, cetateanul este spectator si judecator - al strazii, al celorlalti - in raport cu sine. Cand coboara pe trotuar, el alege daca vrea sa se piarda in masa anonima sau sa-si faca foarte vizibila identitatea; in functie de rolul dorit, el isi alege slujba, hainele etc. Dar fiecare doreste in esenta sa fie cunoscut, reperat. Excluderea sociala nu e doar o lipsa materiala, ci si o excludere de reprezentare. Teoria aceasta i-a permis primarului Batteux sa vada ca Saint-Nazaire-ul, lipsit de monumente, de manifestari culturale, cu o reprezentare fugitiva a pacheboturilor care, odata construite, dispareau pe oceanele lumii, era lipsit de identitate. Rezidenta pentru Scriitori a fost infiintata deci ca o realitate virtuala, ca un semn ca scriitorii sunt cunoscuti aici, ca activitatea literara se bucura de atentie. Textele lor nu au nici o legatura intre ele, afara de faptul ca au fost scrise aici. Iar in plus, atunci cand pleaca, duc cu ei o reprezentare simbolica a orasului. Fundatiile oraselor sunt in aceeasi masura materiale si simbolice. Si pentru ca toti artistii sunt vectori de reprezentare, cu cat aduci mai multi artisti sa lucreze in interiorul orasului, cu atat mai mult imaginea lui beneficiaza. De aceea exista si o rezidenta, chiar daca nu permanenta, pentru muzicieni, care stau cate 8-10 zile sa pregateasca, de obicei, concerte de camera. De aceea, el, primarul Batteux, a sustinut ca baza pentru submarine, care reprezenta un puternic traumatism pentru locuitorii oraselor, sa fie pastrata, asumata, "domesticita", impreuna cu reprezentarea trecutului, in scop cultural.
De altfel, distrugerea bazei, pe care o cereau mai ales locuitorii varstnici, martorii bombardamentelor, ar fi costat mai mult decat constructiile culturale, destul de costisitoare si ele. S-a ajuns la ideea ca sa fie pastrata in stare naturala (cenusie, greoaie, urata) pe dinafara si sa ramana conviviala in interior, traind prin evenimentele culturale - asa cum, acum o saptamana doar, a fost, datorita colocviului despre Cititorul ideal, cu participarea unui premiat Nobel.
Primarul Batteux crede ca politicienii adevarati, alesii care isi merita numele, au ceva in comun cu artistii: ei trebuie sa ghiceasca asteptarile oamenilor si sa propuna proiecte in care acestia sa se regaseasca.
Dar in acest moment, ambele categorii par in pierdere de public.
