De același autor
Cu mai mult noroc, PNL ar fi putut avea intre 2000 si 2004 chiar si un presedinte al Romaniei, daca "independentul" Mugur Isarescu ar fi rezistat presiunilor lui Emil Constantinescu si ale taranistilor sinucigasi si nu ar fi candidat contra "liberalului" Theodor Stolojan, pe acelasi segment de electorat. Intr-o asemenea situatie, la turul doi al ultimelor prezidentiale, electoratul roman nu ar mai fi trebuit sa opteze intre Ion Iliescu si C.V. Tudor. Marturii convingatoare, inclusiv din anturajul fostului presedinte, atesta efortul depus de Valeriu Stoica in vara lui 2000 pentru a-i convinge pe Stolojan si Isarescu sa candideze "in cuplu presedinte-prim-ministru", nu sa se sfasie reciproc. S-ar parea ca fusese stabilita o prima intelegere intre cei doi, se declansase si o campanie de presa intr-un cotidian important, dar a prevalat dorinta de revansa a lui Emil Constantinescu, care pierduse sprijinul PNL pentru propria sa alegere, dupa expertiza lucida a lui Valeriu Stoica.
Spun aceste lucruri acum, pentru ca ele nu mi-au fost evidente, din pacate, la vremea respectiva, ci doar mult prea tarziu, cand din redactia 22 a fost lansat apelul "pentru un singur candidat" in fata lui Ion Iliescu, dar si pentru ca sa subliniez ca, printre politicienii romani actuali, Valeriu Stoica este unul dintre putinii cu vedere de ansamblu. Or, se stie ca unui lider performant i se cere spirit vizionar, privire in perspectiva.
Paradoxal, Stoica, la fel ca si Nastase, a evoluat bine in perioada postdecembrista, a obtinut victorii pentru propriul partid, dar imaginea sa publica se situeaza sub reusite. Adrian Nastase, de pilda, stie sa vanda in strainatate o marfa greu exportabila: Romania. Circulatia romanilor fara viza in spatiul Schengen, ratata de guvernarea trecuta din stupida nepasare fata de nemultumirile Germaniei in cazul apatrizilor, si greu de gestionat (o dovedeste si recentul scandal al retelelor de cersetori din Franta, un fenomen care clocea de lunga vreme) va avea un indiscutabil efect benefic atat pentru mintile, cat si pentru starea materiala a cetatenilor romani.
Efortul pentru integrarea in NATO (desi semanat cu gafe de tot felul) nu poate nici el fi trecut cu vederea. Adrian Nastase pierde insa continuu in sondaje in ultima vreme, atat sub efectul inevitabilei uzuri la guvernare, cat si sub cel al optiunii pentru retelele sufocante ale clientelei de partid (vezi scandalul manualelor alternative unde, in locul reformei din invatamant, s-a optat pentru suporterii campaniei electorale PSD). Si nu sunt de neglijat nici efectele unei gresite strategii de imagine (aroganta, in primul rand).
Cu incontestabile merite fata de PNL, Valeriu Stoica nu putea fi incoltit de echipa Patriciu fara acumularea multor erori. Numarul insuficient al sustinatorilor lui - acelasi Paul Pacuraru, aceeasi Mona Musca s.a. - atesta deficiente in "lucrul cu oamenii", chiar daca nu se poate trece cu vederea ascendentul economic al rivalilor sai. Stie el Stolojan ce stie atunci cand refuza sa preia sefia partidului, intrucat nu este de acord cu schimbarea lui Stoica. El nu crede in mitul salvatorului si nici in oamenii care nu respecta regulile unei organizatii, spunand, cu referire directa la Patriciu: "Nu poti avea succes in afaceri si sa fii si un lider de partid in acelasi timp".
In aceeasi ordine de idei: nu poate fi exclusa o influenta a partidului de guvernamant in agitatia din PNL, cand se stie cat de dependenti de putere sunt oamenii de afaceri din Romania.
Istoria recenta a PNL arata ca acest partid a pendulat multa vreme intre Patriciu si Catarama, fiecare dintre ei uzand de puterea financiara pentru a dobandi audienta. Tot istoria recenta a PNL ne demonstreaza cat de eficace a fost Dinu Patriciu in a provoca disensiuni si rupturi in partid.
Dar nu-i poti cere cainelui sa devina pisica. Atunci cand l-ai invitat pe Dinu Patriciu alaturi de tine, ar fi firesc sa stii la ce sa te astepti. Ar mai fi de asemenea firesc sa stii ce inseamna sa maresti partidul cu tot felul de grupari ratate si de personalitati uzate moral. O greseala indiscutabila (care dateaza din timpul presedintiei lui Quintus) este faptul ca in PNL au fost adusi la gramada toti reprezentantii formatiilor liberale, plus grupuri disidente din alte partide; pe scena politica romaneasca, unde foiesc incompetentii, nu se declara niciodata faliment.
Exista in schimb cateva generatii de tineri care si-au dobandit notorietatea in alte domenii preponderent culturale, sprijinind ideile liberale. Si ei par doritori sa se implice in refacerea PNL - un proces in care se joaca soarta opozitiei la viitoarele alegeri.
E de vazut daca acest recent grup de sprijin (in care intra Stelian Tanase, Cristian Preda, Adrian Cioroianu si altii) va fi suficient de realist pentru a-si construi un lobby politic sau doar va mari colectia de scrisori si comunicate care se incruciseaza - de la presedinte la filiale, de la o grupare la alta, de la un grup de filiale la altul, de la un nou organism de onoare etc. - in formatiunea liberala.
Data fiind dispersia din partid la aceasta ora, sarcina nu e deloc usoara.
