De același autor
Democrația este sistemul în care oamenii își aleg conducătorii pe care îi merită, ca să-l parafrazez pe Joseph de Maistre. Dacă într-adevăr am fi un popor de fasciști, naționaliști, lipsiți de empatie față de soarta vecinilor noștri am merita tot ceea ce ar presupune președinția unui candidat pe care Ria Novosti îl declară aliniat intereselor Moscovei. Dacă am fi într-adevăr în scenariul „așa a vrut poporul”, s-ar cădea să facem experiența colectivă a ceea ce ar presupune anularea a 35 de ani de democrație. În secțiunea de comentarii a articolelor despre Georgescu, unii alegători strigă în litere capitale că s-a trezit poporul român și că nici un fel de manipulare nu-i poate face să-și schimbe opțiunea electorală „pentru că gândesc cu capul meu”. Ironia e că tocmai acest grup demografic, înspăimântător de mare, cade victimă imixtiunii experte a serviciilor secrete rusești în alegerile unui stat suveran, tocmai fiindcă este absolut convins că „gândește cu capul lui”. Până la urmă, în mod paradoxal, votul extremist se naște dintr-o încredere acordată excesiv bunului simț. A nu avea încredere în ce ne spune sistemul, a pretinde a gândi independent, este o condiție sine qua non a gândirii conspiraționiste, iar întoarcerea la normalitate și deci la bun simț este motorul declarat al votului conservator extremist.
Trump și acoliții lui precum maleficul Steve Banon, au fabricat în America un sistem impermeabil prin care își pot întemnița electoratul în bula lor: neîncrederea în fake news și în canalele media oficiale. Cum poți smulge un grup demografic unei sfere de influență dacă orice informație contrară dietei ei de știri, care flatează și formează un bun simț alternativ, va fi considerată aprioric falsă? E foarte cunoscută declarația lui Trump că dacă ar fi filmat omorând un om în plină stradă, electoratul lui îi va rămâne fidel. La ce ar folosi deci în cazul nostru o anchetă investigativă, care să urmărească ascensiunea meteorică a lui Georgescu pe social media? De ce să se mai ostenească vreun jurnalist să urmărească sursa fondurilor, tipul de mesaje amplificate și localizarea boților care au promovat mesajul lui către alegători, transformându-l dintr-un cvasi-necunoscut în câștigătorul primei runde? Dacă ipoteza atacului informatic al Rusiei ar fi de necontestat, documentată cu cifre și dovezi concrete, electoratul lui Georgescu este pregătit să-și închidă urechile ca vipera surdă din Evanghelii. Deja secțiunile de comentarii abundă în denunțări ale presei aservite și care, printr-un efect pervers, transformă orice critică la adresa candidatului cu iz fascist într-un motiv de a se simți confirmați în alegerea unui om care va curăța sistemul, inclusiv de canale de presă care nu emit lucruri care se aliniază cu bunul simț. Ce contează că în ultimii 35 de ani, nici un om politic, nici cei mai de tristă amintire, nu au refuzat să răspundă întrebărilor presei precum o face Georgescu? Dar nu, pentru electoratul său, candidatul mesianic nu tratează cu dispreț aprioric presa ca și portavoce dovedind că este gata să calce pe cei cărora le solicită votul, ci strivește ca un al doilea Sfânt Gheorghe hidra dezinformării.
Ce-i mai rămâne deci ca sursă de informare alegătorului cu opțiuni dezavuate de mediile tradiționale? Gândirea proprie, recursul la bunul simț individual, certitudinea faptului că face parte dintr-o mișcare, că părerile lui sunt împărtășite de un grup larg, care s-a coagulat în jurul unui simț comun împărtășit. Bunul simț este un concept bizar, pentru că este legat de conștiința individuală, ținând de „eu gândesc cu capul meu”, dar e în același timp ceva colectiv, adică liantul care face ca „poporul român s-a trezit” dintr-o dată, preferând un candidat obscur din cei 14 aliniați la linia de start. Georgescu nu a făcut campanie tradițională, nu a ieșit în piețe să cumpere mere pentru colegi, nu a îmbrățișat pensionari, nu a mângâiat cățeluși. În 11 zile a crescut de la 3% în sondaje la peste 20%, fenomen nemaivăzut în sociologia românească. Să se fi întâmplat acest lucru natural, să fi rezonat mesajul lui cu un filon naționalist, conspiraționist, religios larg răspândit în rândul electoratului român? E clar că mesajul lui a căzut pe un sol fertil, dar cum a ajuns el dintr-un anonim să fie auzit de atâția oameni? Este un lucru cunoscut că ascensunea politică a Dianei Șpșoacă a fost sprijinită de sume considerabile investite în promovarea articolelor despre ea, propagate în algoritm de boți localizați în Vietnam, să fie același scenariu? Costă bani grei și necesită un know-how avansat să împingi un mesaj către alegători, mai ales într-un timp atât de scurt.
Într-o analiză a succesului fulminant pe TikTok a lui Georgescu, profesorul de studii diplomatice, Corneliu Bjola de la Oxford, citat într-un articol de Magda Grădinaru pe spotmedia, spune că acesta se datorează atât unor tehnici de promovare în online, cât și prin rețele de socializare în offline, cu alte cuvinte, un adevărat atac hibrid, similar celui prin care Rusia a încercat să deturneze alegerile din Republica Moldova. În zonele rurale, l-au promovat „rețelele de rețele” constituite în jurul unor comunități religioase, iar același mecanism al recomandărilor din gură în gură a funcționat și în diaspora, a cărei coeziune socială este asigurată în mare parte prin biserici. Una din tehnicile folosite în online a fost astroturfing, adică o campanie coordonată prin boți care să creeze impresia unei mișcări grassroots. Numărul de comentarii artificial amplificate de boți dau impresia unei revoluții de masă, a unei adevărate deșteptări a poporului român, manufacturate de serviciile speciale rusești. (Evident că în discursul candidatului Georgescu, nu rușii l-au împins din anonimat în conștiința colectivă, ci însăși mâna lui Dumnezeu, confirmând salvarea noastră ca popor ales).
Bunul simț este busola internă a electoratului tăiat astfel de mediile tradiționale, el apare drept recursul intim la forul interior al conștiinței în alegeri care prezintă o dificultate morală. Gadamer îl definește după Vico ca fiind o formă a înțelepciunii practice, phronesis aristotelician. Însă bunul simț nu este natural, ci format artificial, reprezentând și o formă de identitate colectivă punând împreună înțelepciunea unei comunități. Mai important, bunul simț în filozofia lui Gadamer nu este neapărat rațional, ci prin natura sa conservatoare uneori se opune rațiunii și reprezintă influența societală. În cazul Georgescu, ca și în cazul Trump, bunul simț în aspectele lui atât colective cât și societale a fost reformat de experți în manipularea de masă, cu instrumentele care permit atât micro targetarea mesajelor, dar și crearea impresiei unei false coeziuni societale asupra unei chestiuni. În cazul de față, un Deus ex machina care a favorizat un candidat din 14.
Deși trăim realitatea interferențelor în alegeri prin tehnici de atac hibrid, încă e greu de dovedit că aceste ipoteze nu sunt de domeniul teoriei conspirației pe care ne dorim să o combatem. Deși scandalul Cambridge Analytica a expus cum se poate organiza la cerere o campanie de destabilizare a unor alegeri democratice, nicio publicație mainstream nu-și asumă sarcina unei anchete de investigație în succesul lui Georgescu. Deși în cazul primului mandat al lui Trump, ancheta lui Robert Mueller a demonstrat implicarea IRA, Internet Research Agency rusească în campania lui Trump și implicarea GRU în scandalul emailurilor lui Hillary Clinton, încă nu luăm suficient de în serios realitatea că trezirea poporului român de la care se reclamă electoratul Georgescu a fost orchestrată artificial.
Ce legătură are asta cu bunul simț? Am încercat să arăt că prin astroturfing și prin mobilizarea rețelelor de rețele cu precădere din mediul offline se poate manipula atât dimensiunea individuală, cât și cea colectivă a bunului simț. Însă în imaginarul electoratului Georgescu, acest slogan al „eu gândesc cu mintea mea” este foarte greu de atacat, pentru că bunul simț, chiar și așa artificial modificat, reține iluzia naturaleței. Probabil că se pot găsi dovezi concrete care să demonstreze mai clar interferența rusească în alegerile noastre, dar cum poți demonstra unui om că el sau ea nu gândește chiar cu mintea sa?
Mesajul lui Georgescu face să răsune armonios două forme de bun simț (înțelese aici și ca identitate colectivă într-un teren polarizat de culture wars), unul pre-existent (caracterizat de măritișul conservatorismului ortodox și al suveranismului, denunțat de Vasile Bănescu drept filetism, o eroare doctrinară) și o versiune modificată a acestuia care iese la iveală în urma Blitzkriegului informatic al rușilor. Conservatorismul coaliției pentru familie și bunul simț de la care se reclama era mai puțin virulent și triumfalist decât ce vedem că răsare acum în secțiunile de comentarii. Rezultatul votului în primul tur face ca cetățenii care au votat de protest, crezând că-și irosesc votul, să se uite în jur și să se recunoască legiune cu valori comune, mobilizată și gata de a pune în acțiune așa zisul plan de salvare al lui Dumnezeu pentru România. Dreapta conservatoare este marea câștigătoare a acestor alegeri, ea a luat conștiință de ea însăși într-un moment mult mai puternic decât cel al coaliției pentru familie.
Chiar dacă vom reuși să evităm o victorie a lui Georgescu și a autoritarismului de tip legionar pe care îl reprezintă, dreapta conservatoare este aici să rămână. Forța ei este convingerea că deține monopolul asupra bunului simț, cel mai aproape de natură simț comun din câte există. Bineînțeles, acest lucru apropie conservatorismul de alte mișcări politice care își arogă monopolul asupra omului natural, vezi Revoluția Franceză și bazele rousseauiste ale idealurilor omului nou. Mesajul lui Georgescu nu este mai periculos pentru spoiala de eleganță și nivel intelectual pe care și-o arogă, ci pentru că este mai aproape de ceea ce face să rezoneze coardele bunului simț, cel tradițional și cel artificial fabricat de ruși printr-o lovitură politică de excepție.
