Comunitati imaginare

In contextul integrarii tot mai probabile a Romaniei in Uniunea Europeana, am revenit aici dupa o absenta de doi ani, nerabdatoare sa vad schimbarile - bune sau rele - in plina desfasurare. La prima vedere, Bucurestiul mi s-a parut mai curat, cu mai putine haite de caini cutreierand strazile si harsaind trecatorii.

Occidentul e din ce in ce mai acasa in capitala. Totusi, cateva zile mai tarziu, parasind Clujul pentru alte regiuni mai familiare mie din nord, am inceput sa ma intreb cati dintre reprezentantii elitelor bucurestene isi cunosc si isi apreciaza cu adevarat tara si concetatenii lor.

Iesind din Cluj in drum spre Maramures m-am surprins reflectand la Romania si Uniunea Europeana. Ce fel de Europa este aceasta Europa imaginara, vazuta din perspectiva unor peisaje atat de minunate? (Daca si in ce fel Romania va beneficia de includerea in Uniunea Europeana, sau de includerea in NATO, e o alta problema. Dar nu e nici o indoiala ca Romania este si a fost intotdeauna parte a Europei, si asta in pofida discursurilor privind "revenirea in Europa".) Uitandu-ma in jur, am inceput sa ma intreb daca vorbim aceeasi limba, daca impartasim aceleasi repere. Oare conditiile formale ale acceptarii formulate in acquis corespund in vreun fel cu ceea ce sociologii inteleg prin date sau realitati empirice? Disjunctia dintre discurs si practica a constituit o tema constanta a cercetarilor mele in Romania, fie ca era vorba de viata satului, traditii si mentalitati, politica duplicitatii sub Ceausescu, relatiile de gen si practicile reproductive in schimbare, saracie etc. Mergand spre nord, aceasta sciziune s-a conturat mai puternic in gandurile mele despre mult-dorita intrare a Romaniei in UE. De-a lungul acestui drum fermecator, pitoresc de mi se rupea inima de frumusetea naturii, nu puteam sa nu ma intreb unde, in Europa pe care o cunosc, exista locuri asemanatoare. Sigur, n-am strabatut Europa in lung si-n lat. Dar am fost in sate din Franta, Austria, Germania si Italia, de exemplu, si ele nu se aseamana cu cele romanesti. La o privire superficiala intre ele exista similaritati, mai vizibile in zilele noastre decat fusesera in epoca anterioara.

Soselele principale sunt asfaltate. Acolo unde drumurile sunt stricate ele sunt in general reparate. Totusi, unde in alta parte din Europa Occidentala conduci masina nu numai printre TIR-uri, dar si printre carute trase de cai, turme de oi ori vaci? Cand am dat peste o zi de targ, oamenii erau adunati in mijlocul soselei, ignorand masinile care incercau sa-si faca drum. Inca o data, nu am putut sa nu imi pun intrebarea: despre care Europa vorbim cu totii? (Cu numai cateva luni in urma m-am dus cu niste prieteni romani la un targ saptamanal, in afara Parisului. Era multa lume, iar masinile erau parcate de o parte si de alta a soselei, oamenii nu stateau la povesti in mijlocul strazii.)

Exista, desigur, schimbari vizibile. Vad multe case noi, care se insiruie cu precadere de-a lungul strazilor principale. Unele dintre ele sunt "vile", construite in diverse stiluri arhitectonice.

Multe dintre aceste case noi nu au insa apa curenta, cu atat mai putin o baie. Daca faci un mic efort sa privesti mai de aproape, vei gasi un closet undeva in curte. Pentru multi occidentali, acesta e un soi de exotism al unor "timpuri trecute", o saracie cu iz de romantism chiar, insa nu e ceva tipic pentru viata de zi cu zi a satelor europene. Nu intamplator, casele care obtin aprobarea de a intra in "Reteaua turistica" au "conditii", cu alte cuvinte, au apa curenta si o baie "ca lumea". O prioritate de prim rang in Romania, care e valabila pentru mare parte din populatia zonelor rurale, este canalizarea, asa incat toate casele sa aiba apa curenta. E de la sine inteles ca in acest fel conditiile sanitare se vor imbunatati vizibil, la fel ca igiena personala. Mai putine femei vor suferi de dureroasa artrita cauzata de spalatul rufelor si al vaselor intr-o apa adesea rece ca gheata. O alta prioritate o constituie ameliorarea starii drumurilor secundare, ca sa nu mai vorbim de cele de rangul trei. Drumurile de pamant - pe care e greu sa razbati in iernile grele sau dupa o ploaie serioasa - reprezinta mai degraba regula decat exceptia. De exemplu, in comuna "mea" din Maramures - Ieud - se spune de mai bine de douazeci de ani ca soseaua principala care strabate Ieudul de la un capat la celalalt va fi asfaltata. Cu toate acestea, a ramas pavata doar pe jumatate. Mai sunt cam 6 kilometri nepavati care ilustreaza un registru larg, de la drum de pamant practicabil pana la drum periculos pentru orice tip de masini altele decat cele de teren. Nu e usor pentru turisti sa ajunga la Biserica din Deal, o biserica de lemn din 1364, o bijuterie a istoriei. Asemenea deficiente de infrastructura stimuleaza dezvoltarea locala a economiei sau a turismului? Nu prea cred. Ca si in Bucuresti, si in alte orase din Romania, produsele straine pot fi gasite in orice magazin local "mixt". Amestecul de Colgate, Ajax, Nivea si cartofi imi aminteste de inceputul anilor ’90 in Bucuresti, cand revistele literare sau de cultura stateau cuibarite printre produsele, pe atunci in plin avant, ale industriei pornografice.

Marfa straina, cel mai adesea foarte costisitoare, abunda in Romania si, in vreme ce beneficiez si eu de ea, ma intreb ce se alege de productia si produsele romanesti? In aceasta fosta Tara-granar, agricultura nu este o prioritate, cum ar fi trebuit sa fie.

Productia locala functioneaza, in general, doar pentru satisfacerea consumului local. Cu siguranta, economiile de subzistenta nu reprezinta modelul economiilor de piata, deci ele prezinta, fara indoiala, o anume atractie pentru competitorii agricoli occidentali aflati deja in Uniunea Europeana, pentru care nu constituie o concurenta. Din pacate, agricultura nu e un domeniu imbietor pentru expertii straini sau romani. Este insa o componenta esentiala a transformarii post-socialiste, iar a o ignora inseamna a perpetua o mostenire precum cea reprezentata de investitiile inadecvate, credite s.a.m.d. - care au contribuit deja la deteriorarea ei.

In mod clar, nu economia Romaniei este baza financiara a construirii de case noi in majoritatea satelor. (Construirea caselor noi in ariile suburbane infloritoare este o alta chestiune, ce priveste in principal elitele si proaspetii imbogatiti - "nouveaux riches".) Majoritatea acelora care o duc bine in zonele rurale lucreaza ca migranti, presteaza - mai mult sau mai putin legal - munci sezoniere in strainatate. (Certeze, Tara Oasului, este unul dintre cele mai faimoase exemple de profituri aduse de munca in strainatate.) Fara indoiala, munca in strainatate, nu o economie nationala sau locala in plin avant, este - in mod predominant - aceea care le permite oamenilor sa duca o viata cat de cat decenta. Din perspectiva analizei socio-economice, segmentarea pietei si migratia fortei de munca sunt subiecte de cercetare fascinante. Totusi, majoritatea cetatenilor romani nu intreprind macro- sau micro-cercetari; ei incearca sa se descurce in viata de zi cu zi. Si fac acest lucru cu mare greutate.

Astfel, in vreme ce observ imprejurimile si ascult vocile romanilor din zonele rurale si din micile orase, ma gandesc: este Bucurestiul atat de fixat pe tarile din Vest incat sa nu vada dincolo de propriile sale margini? Va include Europa Uniunii Europene si diferente de infrastructura atat de batatoare la ochi?

Din cate inteleg eu, parteneriatul in cadrul Uniunii Europene se bazeaza, in mare masura, pe dezvoltarea asemanarilor si a standardizarii, cu alte cuvinte, pe conformitatea cu anumite standarde. Si totusi, diferentele pe care le observ sunt atat de izbitoare incat nu pot sa nu-mi pun intrebarea: oare aceasta Europa a Uniunii Europene este aceeasi Europa in care ma aflu chiar acum?

*profesoara la UCLA