Proces politic la Kiev

Fostul premier ucrainean Iulia Timoşenko a fost condamnată pe 11 octombrie la 7 ani de închisoare pentru abuz în serviciu.

Procurorii au susţinut că Iulia Timoşenko nu avea autoritatea să negocieze un contract de livrare a gazelor naturale cu Rusia, semnat în 2009, acord considerat păgubos. Procesul a fost caracterizat de majoritatea observatorilor internaţionali ca fiind unul politic, dreptul la un proces corect nefiind respectat. Iulia Timoşenko nu a fost judecată în libertate, judecătorul ordonând încarcerarea sa pe 5 august, pentru sfidarea curţii.

Verdictul dat de tribunalul ucrainean pe 11 octombrie a fost şocant atât prin natura sa, cât şi prin lungimea sentinţei. Este greu de crezut că Iulia Timoşenko a negociat cu Federaţia Rusă fără mandat din partea propriului Cabinet şi, de asemenea, este greu de crezut că procesul nu a fost unul politic. Chiar dacă Iulia Timoşenko nu este o personalitatate politică imaculată, procesul în care a fost implicată poartă amprenta unei „justiţii selective“, al cărei ultim scop este consolidarea regimului actualului preşedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici.

Ipoteza unui proces politic nu poate fi trecută uşor cu vederea. Iulia Timoşenko este liderul principalei formaţiuni politice de opoziţie din Rada ucraineană, Blocul Iulia Timoşenko. Actualul preşedinte de la Kiev, Viktor Ianukovici, cunoaşte capacităţile organizatorice şi puterea de convingere ale fostului premier ucrainean, aceasta fiind imaginea Revoluţiei Portocalii, care l-a adus la putere pe Viktor Iuşcenko în 2004.

Viktor Ianukovici a fost acuzat de la preluarea mandatului de rivalii săi politici şi de societatea civilă de tendinţe autoritare. Sub conducerea lui Viktor Ianukovici, mai mulţi lideri politici, în afară de Iulia Timoşenko, au fost aduşi în faţa justiţiei – fostul preşedinte Leonid Kucima, fostul ministru al Economiei, Bogdan Danilişin, fostul prim adjunct al companiei energetice Naftogaz, Igor Didenko, fostul şef al vămii ucrainene Anatoli Makarenko şi ministrul interimar al Apărării, Valerii Ivaşcenko.

Toate aceste personalităţi ale vieţii publice ucrainene au fost trimise în faţa justiţiei în numele luptei împotriva corupţiei, dar procedurile penale la care au fost supuse ridică semne de întrebare. Chiar dacă asupra acestor personalităţi planează suspiciuni în ceea ce priveşte modul în care s-au comportat în timpul exercitării funcţiei, ele beneficiază totuşi de dreptul la un proces corect.

O altă pată asupra mandatului lui Viktor Ianukovici este încălcarea libertăţii de expresie, ONG-ul internaţional Reporteri fără frontiere acuzând administraţia de la Kiev de cenzură. Acuzaţia a fost întărită de mărturiile unor jurnalişti care susţin că a trebuit să-şi desfăşoare activitatea astfel încât să nu afecteze imaginea preşedintelui Ianukovici şi a premierului Azarov.

Verdictul din 11 octombrie va afecta relaţiile internaţionale ale Ucrainei. Mandatul lui Viktor Ianukovici s-a caracterizat printr-o apropiere faţă de Uniunea Europeană şi respingerea proiectelor geopolitice propuse de Moscova – aderarea la uniunea vamală Rusia-Belarus şi Uniunea Eurasiatică. Ianukovici doreşte apropierea de Occident, în special de Uniunea Europeană, pentru a obţine „recunoaştere politică, accesul elitei politice la băncile occidentale şi ridicarea vizelor, pentru a facilita libertate de mişcare a acestor elite în Europa“. Din nefericire pentru puterea de la Kiev, care ţinteşte acordarea statutului de stat asociat al UE, Ucraina se numără printre statele din vecinătatea estică care au întreprins cele mai puţine reforme, care să-i permită accesul la acest statut. În ciuda unei retorici proeuropene, Ucraina continuă să se comporte ca un stat postsovietic.

Reprezentanţii Uniunii Europene au avertizat în nenumărate rânduri puterea de la Kiev în legătură cu posibilele consecinţe ce vor decurge dacă Iulia Timoşenko va fi condamnată după un proces ce nu va îndeplini standardele unui stat de drept. Catherine Ashton, înaltul reprezentat al UE pentru politica externă şi de securitate, a avertizat Kievul că acest proces „va avea repercusiuni profunde asupra relaţiei bilaterale dintre UE şi Ucraina, inclusiv în ceea ce priveşte acordul de asociere“. Reacţia dură a Uniunii Europene este cauzată de încălcarea flagrantă de către Kiev a unui principiu european fundamental – supremaţia legii.

Paradoxal, condamnarea Iuliei Timoşenko nu avantajează Moscova, deşi fostul premier ucrainean se număra printre principalii adversari ai Kremlinului. Rezultatul acestui proces consolidează puterea lui Viktor Ianukovici, care, în ciuda faptului că se bazează pe voturile populaţiei rusofone din Ucraina, s-a îndepărtat constant de Moscova de la preluarea mandatului. Explicaţia pentru acest comportament rezidă în dorinţa lui Viktor Ianukovici de a salvgarda suveranitatea Ucrainei şi de a proteja sursele puterii elitei politice ucrainene de controlul Rusiei, control ce ar putea fi dobândit dacă Kievul acceptă să se alăture proiectelor geopolitice ale Kremlinului.

Procesul Iuliei Timoşenko şi celelalte acţiuni întreprinse de puterea de la Kiev scot în evidenţă tendinţele autoritare ale regimului lui Viktor Ianukovici. Subminarea opoziţiei, închiderea rivalilor politici, cenzura şi centralizarea puterii indică faptul că Ucraina se îndreaptă într-o direcţie greşită, ce nu are legătură cu democraţia şi domnia legii. Parcursul european al Ucrainei ar putea fi compromis, dacă decizia curţii în cazul Iuliei Timoşenko rămâne definitivă. Recentul acord de liber schimb încheiat între UE şi Ucraina ar putea fi suspendat de către Bruxelles. Relaţiile ruso-ucrainene se vor degrada în continuare, iar, în această iarnă, Kremlinul ar putea din nou apela la o criză a gazelor pentru a forţa mâna Kievului în relaţiile bilaterale. //