Toamna patriarhului

Sau de ce Biserica Ortodoxă Română a devenit ținta protestelor din noiembrie 2015

Este pentru prima oară în istoria României când Biserica Ortodoxă a devenit ținta unor proteste de masă. Protestarii au urcat Dealul Mitropoliei și au scandat împotrivat BOR și a patriarhului Daniel. Nici măcar în timpul Revoluției sau imediat după, BOR nu a fost ținta unor astfel de proteste – deși, din punct de vedere instituțional, biserica a cooperat cu regimul comunist și, spre deosebire de alte biserici creștine din Europa Centrală și de Est, nu s-a constituit într-un pol de contestare a regimului comunist. Această evoluție trebuie privită ca fiind una fără precedent în istoria României moderne și manifestarea clară a existenței unui clivaj secular/religios în cadrul societății românești.

Contrar unor încercări de a pune protestele pe seama unor erori de comunicare din partea reprezentanților Bisericii Ortodoxe, în frunte cu patriarhul Daniel, sau a unei „conspirații“ împotriva bisericii venite din afară sau interior, cauzele acestora sunt profunde și trebuie căutate în modul în care BOR s-a raportat la societatea românească în ultimii 25 de ani.

Percepția unei lipse de empatie publică în prima săptămână de după incendiul de la clubul Colectiv din partea BOR, blamarea victimelor de către „blogosfera ortodoxă“ (faimoasele postări despre „ritualuri sataniste“ la concertele rock) și erorile de comunicare ale patriarhului Daniel au fost într-adevăr factori în răbufnirile anticlericale ale protestatarilor.

La toate acestea se adaugă revelația recentă că patriarhul beneficia în mod regulat de antemergător în trafic, informație comunicată în urma scandalului morții polițistului Bogdan Gigină, în timpul utilizării ilegale de vicepremierul Gabriel Oprea a unei coloane oficiale, fapt care a transferat o parte din antipatia publică dinspre ministrul de Interne către patriarh.

Un alt moment cheie pentru relația societate-biserică a fost gestul cardinalului Ioan Robu de a îngenunchia și a se ruga pentru cei morți și răniți în fața clubului Colectiv. Acest gest a contrastat cu atitudinea distantă a BOR, care a declarat că:

O slujbă de pomenire se oficiază în biserică la Sfânta Liturghie, la casa familiei în necaz, la mormântul celui care a trecut la Domnul sau la o troiţă... Dacă unul dintre cei prezenţi acolo ar fi mers 50 de metri la prima biserică, un preot ar fi venit şi acolo. Acolo nu putea să vină un preot neinvitat. Biserica se duce la enoriaşii care suferă, nu la manifestaţia de stradă.

Deși această poziție pare să fie justificată teologic și dogmatic, momentul pentru asemenea justificări a fost prost ales.

Atitudinea distantă față de șocul și durerea resimțite de societate în urma incendiului de la Colectiv, coroborată cu scandalul coloanei oficiale au reprezent factorii care au activat o reacție de respingere față de clerul ortodox. Cauzele profunde ale răbufnirilor anticlericale ale protestatarilor sunt însă altele.

Prima dintre aceste cauze este asocierea dintre politic și BOR. În România, unde încrederea în instituțiile democratice (parlament, guvern, partide politice) este scăzută, biserica reprezintă o sursă de legitimitate majoră pentru oamenii politici, fie că se află în campanii electorale, fie când guvernează.

În schimbul legitimării simbolice în fața cetățenilor, Biserica Ortodoxă Română a obținut acces la resursele publice și la un statut simbolic preferențial, în raport cu celelalte biserici și culte recunoscute de stat. A se vedea aici alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru Catedrala Mântuirii Neamului și faptul că, la ceremoniile oficiale, reprezentanții BOR sunt prezenți alături de politicieni (e drept că, în astfel de situații, sunt invitați și reprezentanții altor culte, dar BOR are practic întâietate).

Tot în schimbul acestei legitimări simbolice, politicul face concesii legislative pe teme sociale de interes pentru Biserica Ortodoxă și societatea civilă din jurul ei: la 25 de ani de la căderea comunismului, în școlile din România nu se predă educația sexuală, iar în manualele de biologie nu este menționată direct teoria evoluției.

În anumite situații, relația dintre politic și biserică este una care depășește nu doar cadrul democratic, dar și pe cel legal. Uneori, în campaniile electorale, mai ales în mediul rural, biserica este locul unde mita electorală ajunge să fie distribuită de candidat către alegători, bineînțeles având complicitatea preotului din localitatea respectivă. Nu cunosc cazul vreunui preot care să fi fost pedepsit pentru facilitarea oferirii de mită electorală, fie de autoritățile statului, fie de BOR.

Asocierea dintre biserică și elita politică a fost una dintre cauzele protestelor de la Patriarhie. Antipatia protestarilor față de elita politică s-a transferat asupra bisericii, aceasta fiind percepută ca o entitate care facilitează corupția și „căpușează“ societatea românească.

Predarea religiei în școli și includerea acesteia în trunchiul comun reprezintă poate cea mai mare concesie făcută bisericii în România de către stat. Deși teoretic legea garantează tuturor bisericilor și cultelor predarea educației religioase în școli, Biserica Ortodoxă Română este principalul beneficiar al acestei reglementări, în virtutea faptului că 86% dintre cetățenii români se declară creștin-ortodocși. Modul în care educația religioasă este predată în școli a stârnit și stârnește o serie de controverse: de la manuale de religie cu un vădit conținut discriminator și care promovează teama în rândul elevilor până la comportamentul „profesorilor“ de religie față de elevi sau părinți.

Rolul orelor de educație religioasă în școli nu trebuie subestimat în dezvoltarea și evoluția clivajului secular/religios în România. O bună parte a celor prezenți la protestele din Piața Universității și care au strigat împotriva patriarhului sau a bisericii sunt persoane care au beneficiat pe durata întregului ciclu de învățământ preuniversitar de educație religioasă.

În noiembrie 2014, Curtea Constituțională a României a decis că, deși „ora de religie“ face parte din trunchiul comun, elevii nu pot fi considerați înscriși ex oficio la aceste ore, ci trebuie ca părinții, tutorele sau, în cazul în care sunt majori, ei înșiși să ceară în scris acest lucru. BOR și Ministerul Educației au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a goli de conținut decizia CCR. Elevi și părinți au fost supuși la presiuni sau șicane pentru a se înscrie la orele de religie. Aceste abuzuri nu au făcut altceva decât să sădească „semințele“ contestării poziției Bisericii Ortodoxe Române în societate.

A treia cauză majoră a clivajului secular/religios din România e reprezentată de finanțarea și bogăția bisericii, în raport cu restul societății. Atât la protestele din noiembrie 2015, dar și înainte lor, unul dintre sloganele cu care biserica era taxată a fost „Vrem spitale, nu catedrale!“, iar în spațiul public au fost puse în contrast numărul mare de biserici (18.000) cu cele ale școlilor și spitalelor, 4.000 de școli, respectiv 425 de spitale. Aceste sloganuri și comparații (în mare parte lipsite de obiect) reflectă, pe de o parte, frustrarea populară față de accesul preferențial al BOR la resursele publice și, pe de altă parte, nemulțumirea față de prioritățile statului (nevoia de legitimare simbolică), în raport cu nevoile societății (finanțarea serviciilor de bază).

O altă sursă majoră de frustrare față de BOR ține de afișarea nonșalantă a bogăției acesteia și a ierarhilor săi, în raport cu restul societății. Între 2008-2014, societatea românească s-a confruntat cu o criză economică majoră, dublată de un program de austeritate, de pe urma cărora cu greu și-a revenit. Opulența bisericii și a ierarhilor săi nu putea, în acest context economic și social dificil, decât să sporească antipatia față de aceștia în anumite sectoare ale societății. O altă sursă majoră de frustrări față de BOR o reprezintă condiționarea serviciilor religioase (botez, nunți, înmormântări, pomeniri) de taxe neoficiale, în unele cazuri exorbitante în raport cu veniturile credincioșilor.

În loc de concluzii:

– Intensitatea clivajului secular/religios în România este greu de evaluat în momentul de față, în absența unor cercetări sociologice riguroase.

– Direcția în care va evolua acest clivaj după protestele din noiembrie 2015 este greu de anticipat.

– Apariția și dezvoltarea unui clivaj religios/secular reprezintă o evoluție socio-politică normală. Separația bisericii de stat reprezintă unul dintre fundamentele politice ale modernității.

Articol preluat din civitaspolitics.org

Foto credit: Bogdan Budeș, Hotnews & Mediafax