De același autor
Multi comentatori, la fel ca si marea majoritate a opiniei publice care este la curent cu subiectul, sunt revoltati de pretentiile fostului sef al Securitatii statului, un om care in Orizonturi rosii isi recunoaste o parte (nu stim cat de consistenta proportional) din delictele savarsite in numele functiei detinute si al ordinelor lui Ceausescu. Din alte surse, au mai aparut si alte incriminari grave la adresa unui exponent de frunte al politiei politice. Multe dintre aceste surse provin chiar din anturajul aparatului de represiune asa-zis comunist, fostii tovarasi de drum simtindu-se profund revoltati in legatura cu un om care a tradat cauza pe care ei insisi au servit-o pana la capat. (Chiar si dupa ce acel "capat" a disparut in mod oficial.) O alta categorie de acuze vine din partea cealalta, din partea celor ce au suferit de pe urma tortionarilor si carora li se pare profund nedrept ca un fost sef al celor ce i-au maltratat fizic si moral, distrugandu-le viata lor si a familiilor lor, sa fie reabilitat si reinvestit cu toate onorurile si averile obtinute cine stie cum. Acest ultim aspect este reclamat chiar si de cei ce nu au avut nici un fel de relatii pro sau contra cu Securitatea: o avere estimata la peste doua milioane de dolari nu putea sa provina, in mod logic, dintr-un salariu, nici chiar dintr-un salariu de general locotenent de Securitate.
Concluzia vine pur pe cale speculativa: averea aceea nu putea sa-si aiba originea decat din rapt, din jefuirea materiala a celor ce au fost furati de libertate, de demnitate, de multe ori chiar de viata. Si, in sfarsit, cei revoltati de reabilitarea lui Pacepa invoca si faptul ca un militar - un general! - atunci cand dezerteaza, nu poate fi iertat sub nici un chip de tradarea juramantului depus fata de patrie. Mai mult, Pacepa n-a fugit pentru a-si pierde pur si simplu urma, el a deconspirat o multime de secrete de cea mai mare insemnatate, inclusiv lista ofiterilor de informatii aflati in misiune. Deregland intregul spionaj romanesc, dar si corpul diplomatic implicat, fugarul s-a pus in slujba dusmanilor declarati sau nu ai Romaniei. Cum sa-i redai unui asemenea tradator si sperjur gradul de general - se intreaba si intreaba aceiasi - lui, care a dezertat de pe campul de lupta, care a renuntat de bunavoie la demnitati si avere (o avere a carei provenienta ridica atatea semne de intrebare)? Pe baza carui drept moral?
Spre deosebire de alte subiecte, discutate in contradictoriu intr-un an electoral, cazul Pacepa este tratat cam cu aceleasi argumente de exponentii diferitelor formatiuni politice, ale societatii civile si chiar si de catre Presedintie.
Aspectul juridic
Daca parerile atat de convergente nu vin numai din partea opiniei publice, ci si din partea unor personalitati publice, cauzele sunt atat de ordin emotional - chiar daca sentimentele sunt, de multe ori, exprimate in urma unor motivatii cu totul diferite -, cat si retoric, insa aspectul juridic este pur si simplu ignorat.
Dupa fuga (dezertarea) sa, Pacepa a fost condamnat la moarte in contumacie, a fost degradat si i s-a confiscat averea. Dupa mai mult de 20 de ani, procesul a fost rejudecat si Curtea Suprema de Justitie a casat vechea sentinta. Hotararea este definitiva si irevocabila. Pe cale de consecinta, Pacepa ar trebui sa se afle in situatia juridica de dinaintea procesului care l-a condamnat. El n-a fost gratiat, el a fost considerat nevinovat. Asadar, avem din nou un general locotenent Pacepa, proprietar al unei averi care nu se mai afla in stare de confiscare.
În caz ca se respecta legea, atunci nu mai este loc de discutii daca este cazul sa i se inapoieze lui Pacepa averea, daca poate primi inapoi gradul cineva care a dezertat, daca bogatia acumulata intr-un mod mai mult decat dubios poate fi retrocedata ori nu.
Aspectul practic si de fond
Dupa toate acestea, repunerea in drepturi, adica executarea ultimei sentinte nu este respectata. O masiva campanie de presa arata "vointa poporului", precum si… numarul de costume care s-au gasit in apartamentul petentului. Numai ca, daca se argumenteaza cu "vointa poporului", atunci aceasta este situata deasupra si, in cazul nostru, in pofida legii. Nici macar scuza iresponsabila ca bunurile de valoare au disparut, intre timp, nu face cinste unui stat de drept: bunurile acelea au trecut in custodia statului, iar acesta trebuie sa dea socoteala pentru ele.
Din pacate, dezbaterea nu e strict teoretica, ci implica ample consecinte de fond: in Romania hotararile judecatoresti - bune sau rele - nu sunt respectate. Asta se vede pe toate nivelele societatii. De pilda, in sport. Mai tineti minte cum am transformat o mare nedreptate, anularea medaliei de aur a Andreei Raducan, la Olimpiada din Australia, intr-o adevarata isterie de masa? Insusi atat de calculatul Ion Tiriac a protestat la forurile olimpice. Rezultatul: fiindca a contestat legea, Tiriac a pierdut postul pe care l-ar fi putut obtine la alegerile acelui for. Sau protestul - cerut de opinia publica din tara - impotriva prestatiei, considerata rauvoitoare, a arbitrilor la ultima campanie de calificare pentru turneul final al Campionatului European de Fotbal. Plata: presedintele FRF, cel care a facut oficial acel protest, a fost sanctionat de UEFA. De unde se vede ca tocmeala cu justitia (civila, penala, sportiva, culturala, dar si morala) a devenit o practica larg uzitata in Romania. Numai ca organismele Uniunii Europene, spre care declaram ca tindem, nu agreeaza targuiala nici cu legile, nici cu conventiile acceptate si adoptate. UE ne reproseaza nu lipsa legilor, ci modul cum sunt ele gestionate. Ideea indelung incetatenita "Luam o hotarare, dar pe urma mai vedem noi si daca, si cand, si cum o aplicam" nu poate duce decat la haos.
Cazul Pacepa a facut valuri intrucat contine o doza emotionala mai mare decat spetele obisnuite. Aspectul paradoxal este dat de faptul ca aproape toata lumea, in frunte cu majoritatea oficialilor de azi, este de acord cu o sentinta data de un tribunal militar ceausist si contesta efectele hotararii unei curti reprezentand actuala putere
judecatoreasca. Nici discutiile daca Pacepa a tradat (o oranduire criminala, in care a jucat si el un rol important) sau este un erou n-au nici o relevanta in fata unei hotarari definitive si irevocabile. Ele pot, cel mult, constitui subiecte de emisiuni televizate cu accentul pe etica si pe istoria contemporana.
Solutia
Cazul Pacepa prezinta numeroase semne de intrebare, la fel cum si intreaga noastra istorie recenta ramane plina de enigme nerezolvate, mascate, distorsionate.
Întrebarile de bun-simt ar trebui sistematizate si in privinta spetei discutate aici, iar justitia ar trebui sa decida daca a fost vorba despre tradare sau despre eroism si, in functie de verdict, sa mentina sau nu gradul de general locotenent, pe care Pacepa, conform ultimei sentinte, la ora asta il are. Si mai evident este ca averea pusa in discutie ar putea fi si ea obiectul unor investigatii. (Ma indoiesc sincer ca exista vointa politica de a afla originea acelor bunuri, mai ales ca ele ar putea scoate la iveala si alte averi ascunse in cutia Pandorei.)
Dar, pana atunci, fara a discuta meritele sau delictele lui Pacepa, pana nu se sesizeaza justitia pentru dezertare si pentru provenienta averii, legea trebuie sa fie egala si pentru el. Indiferent de sentimentele pe care le starneste.
