Cum stam, de fapt

La paisprezece ani de la revolutie, cred ca se poate spune cam ce s-a intamplat in Romania. Din punct de vedere politic, se poate sustine fara teama de a gresi ca nu exista ideologii, exista doar interese. Dupa un episod de agitatie ideologica, incheiat cam prin 1999, atunci cand falimentul Conventiei Democratice a devenit clar pentru toata lumea, atat pentru partizanii ei militanti, cat si pentru oamenii de afaceri care mizasera pe ea, oamenii nostri politici au inteles ca ideologia politica este doar haina pe care o schimbi, pentru a te adaposti mai bine - fie de frig, fie de caldura. In momentul de fata, clasa noastra politica este sudata: fiecare stie ce se poate astepta de la colegul-sau-de-partid din alte partide si toti au inteles ca singurul lucru care conteaza este influenta, exprimata prin banii de care poti dispune. In Romania, sectorul privat nu functioneaza fara a parazita statul. Din acest motiv, banii vin, in mod esential, de la buget (fie sub forma de datorii, fie sub forma de subventii, fie sub forma de credite preferentiale, fie sub forma de privilegii, fie sub forma de arendare clientelara etc.), iar banii privati sunt facuti rentabili numai prin investitii de stat. In ultima instanta, toti banii care au facut marile averi de la noi au fost initial produsi ca bani publici.

Asa stand lucrurile, e firesc ca toata dezbaterea politica sa se reduca, in fond, la stabilirea cui ii revine dreptul de a imparti banii (sau functiile de care depinde alocarea lor). Iar toata disputa politica, pe cale de consecinta, nu poate avea alt continut decat negocierea felului in care sunt impartite pozitiile prin care se pot drena banii de la buget. Un astfel de sistem este esentialmente non-politic, deoarece nu se bazeaza pe negocieri publice intre parteneri egali, ci pe o relatie clientelara intre parteneri a caror pozitie reciproca este determinata de gradul de participare la impartirea prazii. Toata miza fiind tratarea bunurilor publice ca prada, orice elita sociala, politica ori profesionala, indiferent de modul in care a fost recrutata, se va comporta in raport cu impartirea lor ca o - elita de prada.

In ciuda faptului ca stabilirea persoanelor care vor face parte din elitele de prada se face prin alegeri formal libere, un astfel de sistem nu poate ajunge la constituirea unui spirit democratic, deoarece inlocuieste notiunile de bine comun si ban public cu ideea de impartire a prazii in folosul clientelei. Desi procedural se desfasoara democratic, alegerile nu sunt in fond libere, deoarece oferta electorala este formata numai din membrii elitelor de prada, iar votul este influentat de raporturile de clientela in care aceste elite de prada au impins majoritatea populatiei. Ca sa intreprinzi ceva, legile nu iti sunt de ajuns: iti trebuie o protectie personala, de sus. Chiar si pentru a supravietui, iti trebuie bunavointa elitelor de prada. Fie ca abia traiesti, fie ca te imbogatesti, acordul elitelor de prada este obligatoriu. In aceste conditii, statul de drept nu este decat o fatada. Cultura comportamentelor feudale si nedemocratice a colonizat aproape complet institutiile moderne ale statului de drept. Romania nu mai este o tara in curs de modernizare, ci una in curs de feudalizare a tuturor structurilor sale inca moderne.

Cum se realizeaza acest lucru? E suficient sa privim la exemplul oferit de orasul Constanta, unde marele baron local Mazare, ales liber de concetatenii sai in functia de primar, a reusit sa se substituie integral elementului politic, care era PSD (Mazare a candidat initial ca independent), realizand o totala cartelizare a tuturor afacerilor din oras, pe baza ideii ca el este arbitrul impartirii prazii, iar celorlalti factori de decizie din administratie si din lumea afacerilor li se aloca portiuni determinate din aceasta prada, pe care, apoi, au dreptul sa o exploateze discretionar (dar cu aprobarea sa). Toate functiile sociale ale economiei constantene au fost cartelate si arondate clientilor. Astfel incat, in acest moment, orasul Constanta sub domnia primarului Mazare a ajuns un oras complet ingenunchiat, unde cetatenilor simpli le revine rolul pasiv de a alege, din patru in patru ani, intre cativa membri ai elitei de prada, iar membrilor elitei de prada le revine dreptul activ de a dispune de prada publica - dupa plac, in raport cu cetatenii, dupa voia marelui sef, in raport cu regulile de care depinde tot acest aranjament.

Cam asta este, dincolo de fatada democratica, realitatea romaneasca de azi. Iar daca noi, cetatenii, nu ne scuturam din amorteala, cum e Constanta azi sub Mazare, asa va arata maine toata tara, sub domnia elitelor noastre de prada. Din pacate, pentru a putea face fata aceste provocari bine puse la punct, avem la dispozitie o cunoastere de care nu stim sa dispunem si o forta pe care nu stim cum s-o exploatam. Desi stim ca avem puterea celor fara de putere, nu posedam din ea decat constiinta felului in care am fost lipsiti de ea.