De același autor
Mie imi spune. Imi spune, pentru ca, in foarte desele si lungile drumuri pe care le-am facut de-a lungul anilor in tara, aceasta parere ca cetatenii Romaniei nu stiu ce inseamna integrarea Romaniei in Uniunea Europeana a fost foarte des, daca nu de cele mai multe ori, infirmata. Aceasta orientare pro-Vest, pro-Europa vine dintr-o traire de apartenenta la niste valori comune. Costurile economice ale integrarii, modernizarea economiei, functionarea ei si cum va fi compatibila, acestea sunt alte probleme, care nu tin direct de ancorarea in sistemul de valori al romanilor. Procentul populatiei care sustine integrarea europeana este mare, intr-adevar, dar eu nu as fi de acord ca acest procent mare se datoreaza faptului ca oamenii nu stiu. Oamenii stiu anumite lucruri foarte bine. Poate nu stiu lucruri de principiu in sfera dreptului european, a dreptului comunitar, ce inseamna "acquis", ce inseamna structuri compatibile etc., dar, de pilda, populatia stie foarte bine ce inseamna programele de asistenta financiara nerambursabila din partea Uniunii Europene, interesul pentru un program care nu functioneaza inca, dar care va fi curand o realitate, programul SAPARD etc.
Diferenta dintre aspiratii si realitate
De ce a scazut in tarile candidate procentul celor care doresc aderarea la UE poate fi o intrebare. Pentru ca distanta dintre aspiratii si realitate a fost probabil mai mare! Eu cred ca, in ceea ce ne priveste, la momentul premergator aderarii - consumandu-se deci procesul de pregatire, incluzand si costurile acestuia -, am convingerea ca, tinand cont de experientele noastre anterioare, de tineretul care are relatii foarte multe, de intensificarea mobilitatii fortei de munca, toate acestea vor determina o consolidare a mentalitatii de apartenenta la o Uniune Europeana largita puternica, intr-un proces care incepe, intr-adevar, sa fie dificil politic, dar si pe alte planuri, datorita globalizarii.
Eu raman increzatoare ca, la momentul aderarii, comportamentul populatiei din Romania va fi altul decat cel actual din unele tari candidate, care au sansa accesului intr-o structura europeana poate mai devreme decat Romania.
Ma gandeam ca este riscant ca o populatie marcata atat de puternic de saracie sa vada in Uniunea Europeana un fel de paradis in care toate problemele se vor rezolva.
Este foarte clar ca saracia se combate prin modernizare si prin performanta economica, adica prin economie de piata functionala. Acest sistem economic si modernizarea economiei nationale se realizeaza pentru societatea romaneasca, in primul rand. Ca acest proces al modernizarii se suprapune sau se confunda cu cel de pregatire pentru aderare este un alt adevar. Nu facem de fapt pregatirea pentru aderare in sine si modernizarea economiei in sine. Le facem ca impreuna acesti doi vectori sa duca in final la o economie de piata care sa asigure un inalt grad de eficienta si de competitivitate, permitand deci diminuarea saraciei si cresterea bunastarii. Saracie va exista intotdeauna si dupa ce vom fi in UE, o parte a populatiei va ramane saraca, dar exista politicile sociale care incearca sa contracareze fenomenul. Deci dezvoltarea economica, reforma economica sunt pasi spre modernizare si care aduc si Romania la un nivel de performanta comparabila cu a altor tari. Romania a fost a treia tara care a depus cererea de aderare la UE si a patra dupa rezultatele evaluarii de circa 6.000 de pagini de catre Comisia Europeana in anul 1996. Cu alte cuvinte, Romania a fost a patra tara intre cele 12 tari candidate din punct de vedere al performantelor in procesul de pregatire pentru aderare. Ca ulterior s-a dezvoltat o foarfeca intre dezvoltarea unor tari candidate si Romania, datorita unor optiuni politice de care electoratul nu este vinovat, este real. Dar, intr-o analiza economica onesta, anii '97-'99 ne arata foarte clar cum decalajul Romaniei fata de celelalte tari candidate s-a marit prin regresul cunoscut, de scadere cu 17% a PIB, echivaland cu aproximativ 4 miliarde de dolari.
In anul 2001 s-a reusit sa se recupereze circa un miliard din aceasta pierdere, deci ne mai trebuie catava vreme sa ajungem la nivelurile de atunci. Si aceasta constituie o explicatie pentru saracie, pentru lipsa de resurse financiare pentru modernizare. Sigur ca pot fi invocate ritmul reformei, alti factori pe care putem sa-i analizam. Dar, judecand strict efectul politicii economice din perioada '97-'98, trebuie sa recunoastem ca au fost pagubiti cetatenii Romaniei fie ca si consumatori, fie ca beneficiari de investitie, prin lipsa crearii de locuri de munca, prin venituri mai mici din cauza pierderii de circa 4 miliarde de dolari.
UE isi perfectioneaza incontinuu structurile
Ati fost recent la Bruxelles? Ce se afla acum pe agenda?
La momentul actual, Bruxelles-ul are de raspuns la cateva probleme. In primul rand, sunt costurile extinderii Uniunii in anul 2004, respectiv pachetul financiar care a fost prezentat de Comisia Europeana Parlamentului European, parte din el fiind contestat de autoritati ale statelor membre. Pachetul financiar este esential pentru realizarea extinderii. Nu numai suma este in discutie, daca sunt necesare 40 de miliarde sau 33 miliarde, ca suma este prea mare sau prea mica, ci si problema asigurarii acelor tipuri de modificari pe care pachetul financiar le introduce in domeniul agriculturii, in domeniul securitatii nucleare, in domeniul transformarii instrumentelor de preaderare, ce se va intampla cu alte mecanisme care acum sunt folosite in sprijinul tarilor candidate.
A doua problema este legata de reforma institutionala a UE! Uniunea se confrunta cu doua categorii de probleme: managementul institutional si problemele de implicare in procesul de decizie a cetatenilor. De aici, dezbaterea despre viitorul Europei inceputa cu doua presedintii anterioare. Exista si probleme politice: Tratatul de la Nisa nu este inca ratificat. Exista un an electoral pentru unele state membre, introducerea monedei euro, privita initial numai ca proiect economic, dar iata ca acum pare un proiect politic reusit, pregatit timp de 10 ani. Cu toate acestea, apar noi factori politici, apare un nou context international. Deci, si Comisia incearca sa-si faca o agenda de lucru pe anul 2002, care este publica si care intr-adevar se concentreaza pe negocieri, pe pregatirea extinderii.
Ce discutii ati avut legate de Romania?
Aceleasi discutii pe care le au si celelalte tari candidate: pregatirea Consiliului de Asociere; apoi continuarea negocierilor; pregatirea documentelor strategice, asistenta financiara, Comitetele de monitorizare. Stiu ca presa este foarte mult interesata numai de negocieri, dar negocierile nu sunt decat etapa finala a unui proces care, in tara, inseamna transformare in plan legislativ, in plan institutional si al asigurarii resurselor financiare necesare transpunerii legislatiei comunitare; apoi consultarile tehnice; discutiile la nivel de coordonatori nationali pe programele comunitare de mare importanta din tarile candidate; lucruri practice sau punctuale care se ivesc, legate de capacitatea administrativa. Este un dialog permanent. La Bucuresti sau la Bruxelles, dialogul este continuu.
Spuneti-mi, s-au incheiat totusi cateva capitole de negociere. Domeniile care privesc aceste capitole incheiate functioneaza european?
Cred ca formularea intrebarii - iertati-ma - nu este corecta. Inchiderea unui capitol nu coincide cu momentul in care intr-o tara ceva functioneaza european. Inchiderea provizorie a unui capitol se realizeaza dupa indeplinirea unor cerinte de adoptare semnificativa a legislatiei din domeniul respectiv a unei constructii institutionale suficiente si a unor tendinte din domeniul respectiv. Acquis-ul comunitar se modifica si de la o perioada la alta. Nimeni nu poate considera, nici macar statele membre, care sigur ca functioneaza european, ca nu mai este nimic de facut! Este loc de flexibilitate si de imbunatatire a propriilor structuri. Cu atat mai mult in tarile candidate. Nici una din tarile candidate nu functioneaza la standarde europene in nici unul din domenii. O spune d-l Verheugen, n-o spun eu!
UE are ca principii, ca fundament aceasta perfectionare continua a structurilor, a legislatiei in beneficiul cetatenilor. Nu cred ca exista un punct terminus pentru acest proces. Chiar tarile membre isi imbunatatesc permanent structurile. Cred ca tocmai aceasta miscare sociala care determina permanent factorul politic si clasa politica - vorbesc de Europa acum, nu de clasa politica din Romania - sa-si adapteze si sa gaseasca solutii, este un lucru firesc, care, de fapt, duce la progres.
Aderarea la UE si problema coruptiei
Cum colaborati cu ministrii din Cabinet, pentru a coordona planurile de integrare cu ceea ce se intampla pe teren?
In primul rand, Ministerul Integrarii Europene asigura coordonarea actiunilor de pregatire in asa fel incat ele sa fie coerente in baza Acordului de Asociere, obiectivele celor 21 de strategii si politici sectoriale aprobate de Bruxelles pentru fiecare domeniu, programele pe care Comisia Europeana le solicita guvernelor tarilor candidate (cum sunt: Programul National pentru Pregatirea Aderarii, Planul de Armonizare Legislativa, Programul Economic de Preaderare, Programul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, Strategia de Mediu si altele).
Programul National de Pregatire a Aderarii iti arata cum evolueaza in perioada urmatoare pe termen lung fiecare sector. Apoi Programul Economic de Preaderare dezvolta secventa economica, celelalte strategii detaliaza obiectivele pentru agricultura, mediu, industrie etc. Undeva trebuie sa se realizeze de fapt aceasta corelare, in asa fel incat "cadrul" sa fie respectat. Este in responsabilitatea ministerelor de linie sa patrunda in profunzimea problemelor, in domeniul respectiv. MIE asigura, impreuna cu celelalte ministere, coerenta Programului de Pregatire a Aderarii in consens cu programul de guvernare si cu angajamentele Romaniei.
In al doilea rand, impreuna cu colegii din ministere, in delegatiile sectoriale pregatim negocierile si documentele de pozitie. Avem trei compartimente sau trei tipuri de activitati: elaborarea documentelor si strategiilor pe baza carora se asigura asistenta financiara, armonizarea legislativa si negocierile.
In fiecare minister exista un Departament pentru integrare europeana, avand sarcina armonizarii si elaborarii documentelor pentru domeniul respectiv. Dupa aceea, vine Comisia Europeana sau alte structuri comunitare, care analizeaza aceste documente si ne transmit observatiile lor. Pe baza acestora, se elaboreaza un Raport de tara, la sfarsitul fiecarui an, care evalueaza progresele inregistrate de fiecare tara. Dar nu nivelul de indicatori (cu exceptia inflatiei sau deficitelor bugetare ca si criterii de convergenta) este evaluat la Comisia Europeana, ci tendintele pe care tarile candidate le inregistreaza in fiecare domeniu si in ansamblu.
Legat de tendinta unei tari ca indicator valabil: recent, d-l Puscas semnala problema coruptiei din Romania vizavi de discutiile cu Uniunea Europeana, atragand atentia asupra faptului ca problemele de la Banca Romana de Scont nu sunt de natura sa puna la pamant sistemul financiar. Comisia Europeana este interesata de felul in care guvernantii vor rezolva aceasta problema?
Dar nu Guvernul rezolva problema BRS-ului.
Este vorba de o tendinta.
Nu guvernantii rezolva problema unei banci. Este vorba de justitie, de Banca Nationala... Cu responsabilitatile de supraveghere bancara si prudentiala. Coruptia nu este o problema si pot sa va arat fisele de tara pentru celelalte tari candidate cum apar in Raportul pentru anul 2001. Cred ca, la un moment dat, cu maximum de responsabilitate pe care o implica, vom reusi sa vedem lucrurile obiectiv si vom renunta la a le considera exclusive pentru Romania. Nu este adevarat ca numai in Romania exista copii ai strazii, ca numai in Romania exista tigani, ca numai in Romania exista coruptie! Acestea sunt probleme comune tarilor candidate si nu numai!
Daca gradul de coruptie...
Cine masoara gradul de coruptie?
...este un pic mai mare in Romania decat in alte tari si cu pericolul de a atinge functionarea administratiei?
In toate tarile atinge institutiile si administratiile. Comisia Europeana a fost demisa in 1999 pentru acte de coruptie si este institutia cea mai democratica si reprezentativa pentru aceasta parte a lumii. Sigur, coruptia este un fenomen care cred ca face foarte mult rau oricarei tari. In Romania, problema coruptiei se alatura altor probleme, cum ar fi saracia, mentalitatile inertiale sau patologia sociala. Sunt fenomene negative care nu se regasesc insa numai in societatea romaneasca.
Se vorbeste de copiii institutionalizati in Romania. E intr-adevar foarte rau si grav ca au fost tratati asa. Dar exista 350.000 de copii in institutiile din Bulgaria, mii de copii in institutiile din alte tari! Si cu coruptia este la fel. Si cu drogurile. N-au existat mijloace de control suficient de severe si poate nici suficienta preocupare. Fenomenul trebuie stopat, dar el nu va putea fi stopat instantaneu.
Vorbeam de o directie.
Exact. Este tendinta prin care se dovedeste ca institutiile statului isi fac datoria, in care cetatenii trebuie sa se implice pentru a trai intr-un mediu sanatos.
Presa va ajuta sa transmiteti corect mesajele dinspre UE?
Cred ca uneori gradul de concentrare pe mesaje negative este mare si in domeniul integrarii europene. Chiar pot sa va spun ca uneori sunt mahnita ca se cauta spectaculosul. Or, in acest proces nu avem nimic spectaculos. Este vorba de tehnicitatea pe care Comisia Europeana o impune. Este tehnic, este plictisitor, e greu de patruns. Dar, pe de alta parte, eu nu cred ca in procesul acesta de pregatire al integrarii, care a inceput in anii '90, nu exista lucruri care pot fi evidentiate pozitiv. Si intotdeauna sau de foarte multe ori, stirile au o incarcatura negativa care poate chiar sa-l deruteze pe cetatean. Cand citesti un titlu: "UE blocheaza fondurile pentru Romania"...
Si totusi, cetatenii vor cu nemiluita in UE.
Pentru ca eu cred ca aici este o problema de credibilitate a presei.
UE - un paradis?
Revin la parerea ca romanii cred ca UE e un paradis.
Nu stiu daca e paradis! Dar nici ceva de care sa ne temem. De exemplu, oamenii doresc sa se duca sa munceasca. Nu-i sperie sa se duca la cules de capsuni, care este o munca grea.
Ca sa castige bani.
Castiga bani. Deci, ceea ce noi ar trebui sa facem in Romania este sa cream o asemenea economie si o asemenea structura economica care sa permita castiguri care intr-adevar sa-l motiveze pe om. De aceea spun ca eu nu cred ca oamenii sunt speriati de UE si nici la cules de capsuni nu cred ca vad paradisul.
Nu, dar il vad in suma de bani pe care o primesc.
E firesc, pentru ca banii sunt putini. In Romania veniturile sunt foarte scazute, nevoile sunt mari si vin dupa o perioada foarte lunga de frustrari. Mie nu mi-au placut niciodata oamenii care au spus: "In Romania oamenii nu vor sa munceasca". Ba da, oamenii vor sa munceasca, dar vor si o compensatie pe masura muncii lor. E firesc sa vrei mai multi bani. Cred ca e treaba sindicatelor sa militeze pentru performanta si calitate, pentru conditii de munca mai bune, nu numai pentru salarii foarte mari. Inca o data spun: nu cred ca cetatenii Romaniei sunt inspaimantati de conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca traind aici, in tara, la standardele pe care Uniunea le cere. Sigur, sunt si grupuri care spun: ce ne trebuie noua Uniune Europeana?; ce ne trebuie NATO? Este un scepticism exagerat! UE s-a dovedit a fi o structura care asigura performanta, stabilitate, toleranta, solidaritate.
Negocieri la capitolul "Agricultura"
Capitolul "Agricultura" se anunta foarte greu si, recent, chiar in politica Uniunii Europene au intervenit niste modificari.
N-au intervenit inca.
E vorba de subventiile care vor fi mai mici la tarile candidate, fapt care a nemultumit.
A nemultumit mult pentru ca tratamentul egal este unul din principiile pe care functioneaza de fapt UE.
Sigur ca sunt dificultati, au fost intotdeauna la negocierile pentru agricultura si la actualele tari membre. Negocierea acestui capitol este prioritatea presedintiei spaniole. Noi am transmis documentul de pozitie la sfarsitul anului 2001. La ultima mea vizita la Bruxelles, cand am semnat Acordul anual, am discutat si aceasta problema. Documentul este in analiza la Directia Generala pentru Agricultura. Sigur ca procesul acesta de elaborare a unei pozitii comune necesita si la Comisia Europeana o anumita perioada de timp. Sunt convinsa ca in discutiile dintre Directia Generala pentru Agricultura si Directia Generala pentru Extindere, pe baza rezultatelor sau a evaluarii documentului nostru de pozitie, se va gasi solutia cea mai buna pentru deschiderea acestui capitol. Deschiderea negocierilor este un pas care se realizeaza cand ai asimilat suficienta legislatie si ai o constructie institutionala corespunzatoare. Negocierile continua apoi. Pe o perioada mai lunga sau mai scurta. Au fost state, astazi membre ale UE, care au negociat foarte mult capitolul pentru agricultura.
Raportul pentru 2001 arata progrese semnificative.
Dificultatea negocierii capitolului vine si din faptul ca politica agricola comuna nu este inca definitivata. Sunt tari foarte interesate de dezbaterea despre politica agricola comuna, cum este Franta si nu numai. Nu cred ca trebuie sa privim numai capitolul "Agricultura" fara sa vedem legaturile cu celelalte domenii. Spre exemplu, "Pescuitul" care este capitol distinct si care este inchis. Sau dezvoltarea rurala, pentru ca acum accentul in politicile comunitare se pune pe dezvoltarea rurala si mai putin pe agricultura.
Cum sa explici taranilor ca ei va trebui sa fie mai putini?
Nu, nu cred ca trebuie sa explicam taranilor ca ei trebuie sa fie mai putini. Trebuie sa le explicam taranilor ca nu activitatea agricola devine exclusiva si ca incet-incet si mediul rural trece dinspre o activitate agricola spre activitati industriale si de servicii. Important este mesajul pozitiv catre ei, in sensul ca prin dezvoltare rurala acolo vor fi dezvoltate activitati, trecand de la statutul de simplu taran intr-o alta categorie, ei continuand sa traiasca acolo. Important este ca, prin politicile economice, sociale, celelalte tipuri de politici sectoriale, sa dezvoltam mediul rural incat sa dispara si diferentele cu mediul urban si indeletnicirile sa se diversifice, pentru ca e clar ca dintr-o activitate de servicii sau industriala poti sa castigi mult mai bine decat castigi numai din activitatea de agricultor, de cultivator de cereale!
Ce se va intampla cu subventiile?
In primul rand, cum s-a ajuns la acel 25, 30 si 35% ca subventie directa? S-a luat plafonul financiar stabilit la Berlin in 1999 pentru extinderea cu sase tari. In anul 2002-2003 nu au avut loc extinderi, deci fondurile au fost anulate. Pachetul financiar este calculat pentru perioada 2004-2006. S-a considerat ca, in tarile candidate, structura agricola este inca deficitara. Suprafetele sunt mici, performantele sunt mici, productivitatea este redusa. Deci, trebuie gasite formulele de asociere in asa fel incat pe suprafete mai mari sa poti sa asiguri competitivitate comparabila cu cea din tarile membre. Formula de plati directe mari nu ar contribui la consolidarea unor suprafete agricole puternice. Suprafata, si nu productia este de fapt criteriul care s-a luat in seama la atribuirea platilor directe de 25, 30 si 35%. Tarile candidate s-au simtit nedreptatite, in virtutea principiului nediscriminarii, si nu doresc sa fie tratate ca tari de categoria a doua. Deci, pornind de la situatia reala in agricultura tarilor candidate, este nevoie de o perioada de tranzitie mai lunga pana in anul 2013, cand se va putea beneficia de plata integrala.
Faptul ca s-au schimbat regulile jocului in timpul negocierilor a nemultumit.
Dar exista asigurarile Comisiei ca aceasta masura a fost luata cu scopul de a favoriza niste procese economice, care se produc, dar pentru care timpul a fost prea scurt pentru a le finaliza.
Interviu realizat de Rodica Palade
