De același autor
În România, o majoritate parlamentară covârșitoare este în favoarea modificării Constituției în așa fel încât Articolul 48, alineatul 1, care în prezent spune că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi“, să precizeze că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat și o femeie“. Unul dintre motivele invocate de Coaliția pentru Familie pornește de la faptul că mariajul dintre un bărbat și o femeie este „o instituție fundamentală a societății“, care „asigură continuitatea poporului român“. În plus, „familia este locul în care valorile și tradițiile românești sunt transferate noilor generații, iar tradițiile și valorile românești au, la baza lor, familia întemeiată pe căsătoria între un bărbat și o femeie“.
Faptul că instituția familiei stă la baza transferului valorilor românești și a tradițiilor de la o generație la alta poate fi o stare de fapt. Dar propunerea nu vizează chestiuni de fapt, ci privește Constituția. Conceptul potrivit căruia anumite valori, tradiții, idealuri sunt esențiale pentru identitatea unei comunități și ele ar trebui să-și găsească expresie politică prin intermediul statului este cunoscut sub numele de comunitarism. Filosoful Michael Sandel a descris exact acest concept, explicând că acesta are loc atunci „când oamenii își concep propria identitate... ca fiind definită într-o oarecare măsură de comunitatea din care fac parte. Pentru ei, comunitatea descrie nu doar drepturile pe care le au ca cetățeni, ci și însăși ființa lor“. Comunitarismul folosește structurile politice ale statului pentru definirea şi afirmarea identității colective. Acest fenomen nu este deloc nou în viața politică românească. Originile sale pot fi regăsite în dezbaterile intelectuale ale anilor ’30, când Cioran dorea o Românie care să fie „o cultură totală, nu doar exprimând geniul rasei, ci și pe cel al sacrului baldachin atotcuprinzător care stă la baza comunității organice“.
În 1859, John Stuart Mill a publicat una dintre marile opere ale filosofiei politice, On Liberty, şi această carte a devenit faimoasă deoarece problemele care îl preocupau pe Mill acum 150 de ani sunt încă relevante și în epoca noastră. La baza ideologiei liberaliste stă conceptul de libertate umană. Liberalismul consideră că oamenii nu ar trebui să fie constrânși de către stat, de către alte persoane, de convențiile sociale sau de orice altceva, atât timp cât acțiunile lor nu afectează pe nimeni decât pe ei înșiși.
Mill a dorit să stabilească un principiu ce putea fi folosit pentru a determina și evalua în ce condiții un act al statului poate fi considerat ca restrângând în mod nelegitim libertățile poporului și în ce condiții aceste restrângeri pot fi justificate; în On Liberty el a propus un principiu simplu: „Singurul scop pentru care omenirea ar putea avea, fie individual, fie în mod colectiv, mandatul de a interfera cu libertatea de acțiune a oricăruia dintre membrii săi este siguranța personală. Singurul scop pentru care puterea poate fi, de drept, exercitată asupra oricărui membru al unei comunități civilizate împotriva voinței sale este de a împiedica vătămarea altora“.
Principiul lui Mill îl aduce în conflict direct cu cei care doresc ca valorile, tradițiile, idealurile care sunt esențiale pentru identitatea unei comunități să fie integrate în structurile politice ale comunității respective. Dacă încorporarea valorilor comunitare restrânge aria de acțiune a unor oameni, deși acei oameni nu aduc prejudicii nimănui, atunci, pentru Mill, restricțiile respective sunt incompatibile cu noțiunea de libertate. Liberalismul este incompatibil cu încorporarea valorilor comunitare în structurile politice ale statului.
Mill nu găsește nicio justificare pentru prevenirea unor acțiuni determinate de faptul că marea majoritate a oamenilor nu doresc să permită anumite tipuri de comportament, că vor să impună sancțiuni legale privind persoanele diferite de restul majorității sau să le discrimineze. Poate că celor mai mulți oameni nu le place felul în care cineva trăiește; poate sunt șocați sau ofensați, poate consideră anumite acțiuni ca imorale sau simt că un anumit grup subminează valorile împărtășite de comunitatea lor. Astfel, și ideea de căsătorie între persoane de același sex poate fi considerată imorală, șocantă și la fel de dăunătoare pentru țesătura comunității. Pentru Mill, însă, nimic din toate acestea nu e relevant. Recunoașterea căsătoriei între persoane de același sex ca o formă legitimă de căsătorie nu provoacă daune nimănui și refuzul de a o recunoaște va restrânge gama de opțiuni disponibile pentru bărbații și femeile care se află în astfel de relații.
Aici ajungem la esența conceptului lui Mill, ideea de daună/prejudiciu. Un adept al comunitarismului va susține pur și simplu că o căsătorie gay provoacă daune, aduce prejudicii comunității. Ce ar putea fi mai dăunător pentru viața spirituală a României decât recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex? Deci, pentru a proteja România de acest tip de prejudiciu s-a propus modificarea Constituției.
Dar conceptul de daună/prejudiciu nu este atât de simplu pe cât par a crede unii comunitariști. O mulțime de acțiuni pe care oamenii le fac lezează pe altcineva. De fiecare dată când Lionel Messi înscrie un gol, el îl lezează pe Cristiano Ronaldo. Ronaldo vrea să fie cel mai bun fotbalist din lume și, ori de câte ori Messi înscrie, titlul său este amenințat. În ciuda prejudiciului pe care Messi i-l aduce lui Ronaldo, nimeni nu vrea ca statul să-l oprească de a mai juca fotbal. Deci conceptul de prejudiciu se dovedește ceva mai complicat decât pare la prima vedere.
Marea contribuție a lui Mill la filosofia politică a fost definiția tipurilor de daună/prejudiciu ce ar trebui să preocupe un stat și a celor ce nu privesc statul. Conceptul său era foarte simplu. Mill considera că oricine are dreptul să devină persoana care dorește să fie. Singurul tip de daună/prejudiciu de care care statul ar trebui să se preocupe este să nu împiedice oamenii să devină ceea ce doresc să fie. Messi ar putea să îl lezeze pe Ronaldo de fiecare dată când înscrie un gol, dar el nu face nimic pentru a-l împiedica pe acesta să marcheze mai multe goluri în meciul următor și să arate că este mai bun decât Messi. Pentru Ronaldo e mai greu acum să-și atingă scopul, dar nu imposibil - trebuie doar să facă mai mult efort.
Dacă cineva împiedică pe altcineva să realizeze viața pe care și-o dorește - atât timp cât o astfel de viață nu lezează pe nimeni altcineva -, atunci îi aduce daune/prejudicii acelei persoane. Dacă Messi l-ar lovi pe Ronaldo cu un ciocan, l-ar împiedica să realizeze genul de viață la care aspiră. L-ar împiedica să mai joace fotbal. În concepția lui Mill, acesta ar fi un prejudiciu real, genul de prejudiciu pe care statul trebuie să îl prevină sau să îl pedepsească. Dacă Messi înscrie 40 de goluri, Ronaldo își poate încă realiza visele - e nevoie doar să înscrie 41 de goluri! Conceptul de prejudiciu/daună al lui Mill explică foarte clar de ce statul ar trebui să îl oprească pe Messi de la a-l lovi pe Ronaldo cu un ciocan, dar nu de la a înscrie goluri pentru Barcelona.
Comunitariștii par a avea o preocupare generală în a demonstra că disidenții și nonconformiștii provoacă prejudicii. Ei ar trebui să explice modul în care acțiunile disidenților și nonconformiștilor îi împiedică pe restul membrilor comunității să își actualizeze concepțiile despre modul în care vor să își trăiască viața. Dacă nu pot face acest lucru, atunci nu le rămâne decât să accepte că acțiunile și comportamentele pe care vor să le interzică sunt, în sensul filosofic clar și impecabil al argumentației lui Mill, cu totul inofensive.
Căsătoria între persoane de același sex este deci, din punctul de vedere al lui Mill, absolut inofensivă. Nu oprește pe nimeni de la a trăi creștinește. Creștinii își pot vedea netulburați de viața lor, respectând aceleași valori și idealuri ca și până acum. Dar efectul propunerii de a modifica Constituția, de a schimba definiția conceptului de familie de la uniune „între soţi“ la cea „între un bărbat și o femeie“ va dăuna și va aduce prejudicii clare cuplurilor homosexuale. Va împiedica statul să recunoască aceste uniuni ca forme legitime de căsătorie și astfel va refuza cuplurilor de același sex drepturile de care se bucură cuplurile heterosexuale căsătorite.
Există un conflict vechi între comunitariștii care încearcă să își introducă valorile în structurile politice ale unei comunități și liberalii care cred că rolul statului este de a garanta libertatea, nu doar pentru unii cetățeni, ci pentru toți cetățenii. Comunitarismul și liberalismul sunt întotdeauna susceptibile de a fi în conflict, de vreme ce comunitarismul urmărește să diminueze libertatea celor care nu împărtășesc toate valorile comunității.
Un eventual referendum pentru schimbarea Constituției în sensul redefinirii familiei va fi, în mod inevitabil, o confruntare între libertate și includerea în Constituție a unei prevederi care afectează un grup de oameni ale căror acțiuni nu provoacă nici un rău nimănui. Pentru Mill, alegerea ar fi foarte simplă. Ar alege libertatea. Ar vota împotriva modificării propuse.
* IAN BROWNE este scriitor și filosof britanic care locuiește în prezent în București. Licențiat în Filosofie al Universității Cambridge, cu studii postdoctorale la Universitatea St. Andrews, e coautor al volumului recent apărut Orwell, intelectualul anti-intelectual. Contribuie în mod regulat cu articole și eseuri la jurnale și reviste academice din România.
