De același autor
Luna viitoare, vor fi organizate alegeri prezidențiale în Federația Rusă. Comisia Electorală Centrală (CEC) a anunțat că, în urma consultărilor cu Ministerul Apărării și GSB, a decis că alegerile se vor organiza și în regiunile ocupate ale Ucrainei - Donețk, Luhansk, Herson și Zaporijia, chiar dacă acestea se află sub efectele legii marțiale. Pentru prima dată, scrutinul se va desfășura pe parcursul a trei zile ( 15-18 martie 2024).
În condiții de cenzură, propagandă agresivă, măsuri represive extreme și după eliminarea tuturor opozanților reali, se așteaptă ca rezultatele să fie doar o mimare a legitimității unui nou mandat pentru Vladimir Putin, care se află la putere de 24 de ani. În vârstă de 71 de ani, Vladimir Putin ar trebui să rămână președintele F. Ruse până în 2030.
Absolut toți experții ruși independenți, precum și cei din Occident avansează drept sigură menținerea în funcția supremă a lui Vladimir Putin. Singurele necunoscute ale jocului politic legat de alegeri sunt dacă regimul va permite înscrierea unui candidat cu mesaj antirăzboi și scorul care va fi înscris în dreptul lui Putin-Boris Nadejdin. CEC a anunțat că va informa asupra deciziei cu privire la înregistrarea candidaturii lui Nadejdin la 5 februarie 2024. Până la ora închiderii ediției, CEC nu a făcut publice rezultatele analizei posibilei candidaturi a lui Nadejdin, dar șeful staffului acestuia a anunțat că au fost identificate 15% nereguli, iar pentru a permite înregistrarea candidaturii sunt admise maximum 5% nereguli.
Până în prezent, Comisia Electorală a înregistrat în cursa electorală încă 3 candidați, în afară de Vladimir Putin.
Într-un anumit fel, modul în care regimul a aranjat scrutinul din 2024 pare să reproducă scenarii folosite anterior. În aparență, funcția de președinte este disputată de candidaturile tradiționale ale unor deputați din „opoziția sistemică”- Leonid Sluțki (susținut de naționaliștii din Partidul Liberal Democrat din Rusia și care l-a înlocuit în competiție pe defunctul Jirinovski), Nicolai Haritonov (reprezentant al Partidului Comuniștilor din Rusia, care l-a înlocuit pe cel care a candidat la toate scrutinele post 1991- Ziuganov), Vladislav Davankov (Partidul Oamenii Noi) și de V. Putin (care e candidat independent, dar pentru care și-au anunțat sprijinul partidele Rusia Unită, Rusia Dreaptă, Partidul Pensionarilor și Partidul Cauzei). Toți cei patru candidați susțin războiul din Ucraina. Candidații deputați nu au strâns semnături, pentru că legislația nu prevede această obligație.
Singurul posibil candidat care ar fi putut să creeze angoase regimului este Boris Nadejdin, care se opune războiului din Ucraina și care este susținut de Partidul Inițiativa Civică al lui Andrei Neceaev. Partidul nu a fost lichidat, cum se obișnuiește în Rusia cu opoziția reală. În plus, Inițiativa a susținut la alegerile prezidențiale din 2018 candidatura Xeniei Sobciak, un candidat-spoiler introdus în cursă pentru a diviza mișcarea din jurul lui Navalnîi. Mai mult, Nadejdin și-a creat un site de campanie, care nu a fost închis și a reușit să strângă aproximativ 900.000 de dolari pentru a-i cheltui în campanie.
Boris Nadejdin și-a anunțat intenția de a candida în iulie anul trecut și este singura voce cu mesaj de opoziție care ar putea fi lăsată să intre în cursa electorală. Este un politician vechi. A fost deputat în Duma la începutul anilor 2000 și amic al lui Boris Nemtov, opozant care a fost asasinat în 2015. A lucrat împreună cu Navalnîi, iar fostul magnat al petrolului, actualmente în opoziție - Mihail Hodorkovski, îl susține, la fel ca și Iulia Navalnaia. Practic opoziția reală și-a îndemnat electoratul să voteze singurul candidat care nu reproduce întocmai discursul lui Putin. Nadejdin a lucrat și cu Serghei Kirienko, actual adjunct al administrației prezidențiale din Rusia. Este de 30 de ani în politică.
Cel mai probabil, a fost parte din strategia Kremlinului de a demonstra că la alegeri s-au exprimat și voci critice, dar acestea trebuia exprimate de candidați confortabili sau acceptabili pentru Putin.
S-a speculat chiar că introducerea lui Nadejdin în procesul electoral ar putea fi cu scopul de a discredita pozițiile antirăzboi. Planurile consilierilor politici ai lui Putin par însă să se fi schimbat în ultimele zile, după ce au văzut că Nadejdin poate să obțină suport popular doar pentru că nu susține războiul.
Sute de mii de ruși au stat la cozi pe ger (uneori, chiar la -40 de grade) pentru a semna în listele pentru susținerea candidaturii lui Nadejdin. Oamenii sunt disperați și ar vota orice candidat care are o opinie diferită de cea a regimului, chiar dacă asupra lui Nadejdin există suspiciuni serioase că ar fi pus să facă jocul Kremlinului. Nadejdin a fost lăsat să apară la posturile TV, nu a fost victima niciunei acțiuni represive. Nu a fost însă invitat de televiziuni, după ce a declarat că nu susține războiul. Alți opozanți ai regimului se află în închisoare în F. Rusă sau au emigrat. Într-o dictatură, în care oamenii plătesc amenzi sau pot să ajungă în închisoare pentru distribuirea unor imagini pe rețelele de socializare, Nadejdin nu a pățit nimic.
Nadejdin a declarat deschis că „operațiunea militară specială” (sintagma permisă de legislația rusă pentru a desemnat războiul din Ucraina) a fost „o greșeală fatală” care a dus la izolarea Rusiei și la căderea acesteia în autoritarism. Cu privire la granițele Ucrainei, a susținut că acestea trebuie stabilite în urma unor îndelungate negocieri internaționale. Nu a menționat deloc Crimeea, Donețk, Luhansk, Herson și Zaporijia, regiunile ocupate/anexate de Federația Rusă. În limitele legale ale legislației ruse actuale, nu ar putea însă milita pentru retrocedarea teritoriilor Ucrainei. Din agenda lui Nadejdin lipsesc ideile concrete, politicile prin care ar putea realiza dezideratele anunțate.
Boris Nadejdin spune despre sine că este un patriot: „Nu sunt liberal. Sunt un patriot rus. Vreau ca Rusia să fie măreață, dar nu în sensul în care se gândește Putin... aruncând rachete Kinjal și Iskander .Vreau să fie măreață în sensul că vreau să fie o țară liberă și pașnică, pe care oricine să vrea să o viziteze și în care oamenii să trăiască fericiți”. Promisiunile lui Nadejdin pot fi rezumate astfel: încheierea războiului (care ar fi prima decizie după preluarea mandatului), eliberarea deținuților politici, renunțarea la discursul oficial și la propaganda care condamnă minoritățile sexuale, un fel de amnistie pentru Vladimir Putin și Dmitri Medvedev (potrivit prevederilor din legislația în vigoare).
La sfârșitul lunii ianuarie, Nadejdin a depus la Comisia Electorală cutiile cu 105.000 de semnături (minimul pentru a putea candida este de 100.000). După cum a declarat chiar el, de fapt 200.000 de ruși au semnat pentru a-l susține. Nu a strâns semnături din regiunile anexate ale Ucrainei și nu a declarat nimic cu privire la statutul acestora. În plus, a menționat deschis că nu îl critică pe Putin personal. Chiar în aceeași zi, posturile TV pro-Kremlin au început să prezinte imagini cu diverși angajați ai Comisiei Electorale care spuneau că au găsit nereguli în listele lui Nadejdin. Soloviov, figura centrală a propagandei Kremlinului de la TV, a vorbit pentru prima dată despre Nadejdin ca posibil candidat la prezidențiale abia la 30 ianuarie, susținând că este candidatul suporterilor lui Navalnîi și Hodorkovski, precum și al serviciilor secrete ucrainene. Până la 2 februarie, 60 de tipografii au refuzat să tipărească publicațiile de campanie ale lui Nadejdin. Pe străzile orașelor din Rusia și în regiunile ocupate ale Ucrainei, se văd deja bannere cu mesaje de susținere pentru Putin.
În ultimele zile, strategii electorali ai Kremlinului au avut de ales între două opțiuni: să îl lase pe Nadejdin să candideze sau să fie scos din joc de Comisia Electorală Centrală. În prima variantă, regimul spera să obțină mai multe rezultate favorabile: o relegitimare a prezenței lui Putin și asigurări pentru grupul de putere din jurul acestuia că încă este capabil să controleze Rusia (în contextul complicat al războiului și al problemelor economice), discreditarea ideii că pozițiile antirăzboi ar putea să coalizeze mișcări de opoziție. Pentru această primă variantă, scenariul creditat de cea mai mare parte a analiștilor ruși independenți este că Nadejdin va fi linșat mediatic de propagandiști și că va obține un rezultat irelevant (în condițiile în care numărătoarea voturilor este controlată de putere și nu există observatori independenți).
Potrivit unui sondaj publicat de Boris Nadejdin, Putin ar obține 79,2%, iar Nadejdin ar fi pe locul II cu 10,4%. Centrul Levada, singurul institut de sondare a opiniei din Rusia care poate fi cât de cât creditat, l-a cotat pe Nadejdin la un scor de 1% și pe Putin la 51% pentru întrebarea „numiți câțiva politicieni în care aveți încredere”.
Dacă Nadejdin ar reuși să treacă de un rezultat rușinos cu discursul antirăzboi, ar exista oarecare șanse pentru crearea unei mișcări masive de contestare a invadării Ucrainei. În prezent, din cauza măsurilor represive extreme, protestele mamelor și soțiilor soldaților trimiși pe front rămân marginale.
În scenariul al doilea, Kremlinul va mima procesul electoral, după modelul dictatorilor din Asia Centrală. Nadejdin a anunțat și un plan B, în situația în care nu i se va înregistra candidatura: susținătorii săi vor solicita permisiunea autorităților pentru a organiza proteste în 150 de orașe ale Rusiei.
Până la urmă, simplul fapt că rușii au îndurat temperaturi extreme și au fost dispuși să riște susținând un candidat cu mesaj antirăzboi este o formă de protest față de regimul Putin. //
