De același autor
La 21 septembrie 2022, Vladimir Putin a decretat „mobilizarea parțială” în Federația Rusă cu scopul de a lărgi efectivele armatei ruse, care lupta pe frontul din Ucraina. La 29 septembrie, Vladimir Putin a semnat acorduri pentru anexarea a patru regiuni din Ucraina (republicile separatiste și nerecunoscute Donețk și Lugansk, precum și părți din regiunile Zaporojie și Herson), după organizarea unor „referendumuri” fraudate. În acest context, Putin a repetat și amenințările cu folosirea armamentului nuclear.
În replică, Volodimir Zelenski a semnat alături de Ruslan Stefanciuk, președintele Radei Supreme, și de Denis Smihal, premierul Ucrainei, cererea pentru aderarea la NATO.
„Mobilizarea parțială” a fost, în scurt timp, deslușită de către experții ruși și occidentali independenți ca fiind în realitate una „totală”. Pe rețelele de socializare au apărut informații și videouri din care reieșea că eforturile comisarilor militari erau abuzuri menite să atingă numărul de mobilizați solicitat de la centru, fără a ține cont de lipsa experienței militare, de vârsta și de starea de sănătate (au primit ordine de prezentare la comisariatele militare chiar și bărbați cu invalidități și boli cronice).
În paralel, zeci sau sute de mii de bărbați ruși ce aveau vârsta necesară pentru mobilizare au luat cu asalt granițele aeriene și terestre ale F. Ruse. S-au format cozi de zeci de kilometri, oamenii au gătit pe câmp, au dormit în corturi improvizate și au pedalat sau au mers disperați pe jos până la granițele F. Ruse cu Georgia și Kazahstan. Până când autoritățile au deschis comisariate militare chiar în apropierea locurilor de trecere a frontierelor.
Goana după soldați noi a determinat regimul să analizeze inclusiv posibilitatea înrolării celor care trăiesc în republicile separatiste și nerecunoscute din Georgia (Abhazia și Osetia de Sud) și în Crimeea. Presa aservită puterii a publicat chiar știri ce includeau aluzii cu privire la recrutarea ucrainenilor care trăiesc în regiunile pe care Rusia ar urma să le anexeze.
Mobilizarea decretată de Putin a fost utilizată pentru a testa la nivel intern disponibilitatea rușilor de a contesta în stradă regimul politic într-un moment critic pentru viața oamenilor de rând. Mobilizarea decretată de Putin este o cacealma care se desfășoară după specificul rusesc, în care nimeni nu știe sigur dacă și când va fi înrolat (studenții au fost, se pare, scutiți; antreprenorii încearcă să își salveze angajații și afacerile; dar au primit citații inclusiv femei, pentru că sunt medici). Este încă un mecanism represiv pe care regimul politic îl aplică propriilor cetățeni.
Protestele nu au fost numeroase, mobilizarea cea mai importantă și care a atras cel mai mult atenția presei ruse independente și pe a celei internaționale a fost în regiunile din Estul Îndepărtat și Caucazul de Nord.
Aceste regiuni au fost preferate pentru înrolare încă de la declanșarea conflictului, pentru a nu stârni proteste în orașe precum Moscova sau Sankt Petersburg. Încă dinainte de 21 septembrie, autoritățile au fost acuzate de etnocid, organizații ale societății civile publicând statistici din care reiese că minoritarii din Buriatia, Tuva au fost trimiși prioritar pe front.
Dar majoritatea rușilor a preferat să încerce să rezolve problema înrolării pe cont propriu. De menționat faptul că o parte importantă a populației susține războiul Rusiei împotriva Ucrainei, dar nu susține înrolarea proprie sau a rudelor apropiate.
Decretul cu privire la mobilizare a avut și rolul de a distrage atenția opiniei publice internaționale și a decidenților occidentali de la situația dezastruoasă în care se află armata rusă pe frontul din Ucraina, după înfrângerile din regiunea Harkiv. În afară de ucraineni, întregul mapamond s-a alarmat. Decretul lui Putin, la fel ca noile anexări, ar fi trebuit, în egală măsură, să afecteze moralul armatei ucrainene.
Dar chiar a doua zi după ce Putin a semnat acordurile pentru anexarea republicilor fantomatice din Donetk și Lugansk și a unor regiuni din Zaporojie și Herson, armata ucraineană a cucerit Limanul, care este de o importanță strategică pentru avansul ucrainenilor în Donețk, dar și un punct important pentru aprovizionare al rușilor. Trebuie notat și faptul că, în ultimele săptămâni, ucrainenii au înregistrat mici avansuri în Herson.
Putin speră ca prin trimiterea pe front în 1-3 luni a unor noi trupe să prelungească războiul până când Occidentul, confruntat cu propriile probleme economice, va renunța să mai sprijine Ucraina. pe de altă parte, cei 300 de mii de soldați ruși se vor confrunta cu probleme logistice majore (lipsa hranei, a echipamentului militar și condițiile climatice) și vor fi ușor decimați de armata ucraineană. Aceasta a reușit într-un timp-record să treacă de la utilizarea tehnicii militare sovietice la armamentul de ultimă generație și să apere granițele NATO. În plus, are cea mai recentă și complexă experiență într-un teatru de operațiuni, aspect care o recomandă în mod serios pentru aderarea la NATO... în cel mai optimist și probabil scenariu în care reușește să împingă forțele ruse dincolo de granițele Ucrainei. //
