De același autor
Vladimir Putin ar fi obținut 87.31% voturi după numărarea a 99.7% procese verbale. Prezența la urne pe teritoriul Rusiei ar fi fost de 74.22%, potrivit datelor comunicate luni, 18 martie, de Comisia Electorală Centrală.
Evenimentele din ultimele zile din Federația Rusă pot fi catalogate mai degrabă ca un proces de eternizare a lui Putin în funcția de președinte. Așa-zisele alegeri s-au desfășurat fără competiție politică reală, în absența observatorilor internaționali, în contextul unor măsuri represive extreme și în teritorii care nu aparțin Federației Ruse, dar care sunt controlate militar de aceasta (regiunile ocupate/anexate ale Ucrainei, zone care au conflicte înghețate).
Era ușor de intuit că interesul electoratului pentru scrutin avea să fie scăzut, din mai multe motive. Faptul că Putin va rămâne în funcția de președinte este un lucru cunoscut, de care nimeni nu se îndoiește. Opoziția reală a fost eliminată fizic, e în închisori sau în exil. Populația susține indirect regimul prin pasivitate și dezinteres față de politică. Regimul a cultivat intens diverse acțiuni pentru neutralizarea politică a populației și acestea riscau să se întoarcă împotriva lui Putin cu prilejul alegerilor sub forma unei participări reduse.
În acest context, politehnologii Kremlinului au creat diverse instrumente pentru a spori numărul participanților:
pentru prima dată după 1991, scrutinul s-a desfășurat pe parcursul a trei zile;
în regiunile ocupate/anexate ale Ucrainei, s-a votat sub amenințarea directă cu arma, cu câteva săptămâni înainte;
sistemul de vot electronic, folosit de Putin însuși, a fost catalogat de specialiștii în procese electorale, precum și de vocile critice la adresa regimului drept un instrument de fraudare;
mobilizarea extremă a „electoratului captiv” reprezentat de funcționarii publici și alte persoane care lucrează în instituțiile finanțate de la bugetul de stat.
Nu a existat nici cea mai mică îndoială că Vladimir Putin va fi din nou declarat drept câștigător al scrutinului, singurele necunoscute au fost cifrele care vor fi făcute public cu privire la prezența la vot și numărul de voturi acumulate de președintele în funcție. Mass-media independentă de limba rusă a publicat cu aproximativ două săptămâni înainte de scrutin informația potrivit căreia Kremlinul ar fi fixat ca rată de participare 80%. La alegerile prezidențiale din 2018, prezența la urne raportată de Comisia Electorală a fost de 67,5% și lui Putin i-au fost atribuite 76,7% voturi.
În plus, în procesul de reconfirmare a lui Putin au fost incluși alți trei candidați fără șanse, toți, membri ai Dumei și ai partidelor ce reprezintă „opoziția sistemică” (care exista doar pentru a mima pluralismul în Dumă). Cu câteva săptămâni în urmă, Kremlinul a renunțat chiar și la planul de a discredita poziția antirăzboi printr-un rezultat slab, după ce rușii au stat la cozi la -40 de grade Celsius pentru a susține candidatura lui Boris Nadejdin (singura figură politică ce anunțase că vrea să candideze cu o platformă antirăzboi). Formal, Putin are trei contracandidați. Leonid Slutki (Partidul Liberal Democrat din Rusia, care după 1991 l-a avut drept unic candidat pe Vladimir Jirinovski, decedat în 2022), Nicolai Haritonov (75 de ani, candidat al Partidului Comuniștilor din Federația Rusă), Vladislav Davankov (41 de ani, Partidul Oamenilor Noi). Primii doi au anunțat că îl susțin pe Putin. Davankov este singurul care a anunțat că susține negocieri pentru pace cu Ucraina și eliminarea cenzurii, dar este perceput ca un proiect al serviciilor secrete rusești. Toți trei se află pe listele de sancțiuni internaționale pentru poziții pro-război.
Putin este populația Rusiei. Putin este Rusia
Care este însă scopul acestor false alegeri prezidențiale? În contextul în care „operațiunea militară specială” a eșuat în privința celui mai important obiectiv - ocuparea Kievului și înlocuirea regimului politic de la Kiev, iar războiul se prelungește prea mult, Putin are nevoie să demonstreze că populația Rusiei îl susține, că la nivel simbolic Putin = populația Rusiei și că Putin este Rusia. În același timp, alegerile aveau menirea de a demonstra că Putin este unica opțiune politică și că nu exista alternativă.
Alegerile sunt și un instrument de propagandă la nivel internațional. Este de așteptat ca propagandiștii să construiască un narativ împotriva Ucrainei - unde autoritățile nu pot să organizeze alegeri din cauza războiului – dar cu necesitatea de a impune legea marțială. Narativul ar putea avea aderență la grupările politice de extremă stângă și dreaptă din UE și în diverse zone ale globului.
O altă Rusie, care nu îl susține pe Putin
Cea mai importantă parte a opoziției ruse reale (cea din închisorile Rusiei sau din exil) a anunțat că va susține inițiativa Полдень против Путина (Prânz împotriva lui Putin, n.n.), care presupunea prezența la secțiile de votare a susținătorilor lui Alexei Navalnîi, la ora locală 12.00. Recomandarea era să voteze orice candidat în afară de Putin, să își anuleze votul, să scrie Navalnîi pe buletin sau doar să stea la coadă. Inițiativa a avut două obiective: să demonstreze tuturor celor care nu îl susțin pe Putin că nu sunt singuri - un protest pașnic, să arate că opoziția liberală nu a dispărut odată cu Alexei Navalnîi și să atragă atenția mass-mediei internaționale/ Occidentului.
În același timp, Iulia Navalnaia și alți opozanți, intelectuali ruși, au solicitat public Occidentului să nu recunoască alegerile.
Voci împotriva lui Putin
Maxim Reznik, politician de opoziție și fost deputat local de Sankt Petersburg, inițiator al acțiunii Prânz împotriva lui Putin, susținea că „dacă protestul are succes, va schimba Rusia însăși, va schimba populația și atitudinea acesteia”. „Lumea nu va vorbi despre cât de popular este Putin, va discuta despre cât de nepopular este. Putem deja să vedem impresia pe care au făcut-o asupra politicienilor occidentali cozile de la înmormântarea lui Navalnîi”, a adăugat el.
Leonid Volkov, opozant, fost președinte al Fondului pentru Lupta Împotriva Corupției, creat de Navalnîi: „Tot ce lucrează pentru consolidarea (opoziției) este bun. Am văzut oameni care au stat la cozi pentru Nadejdin sau la cimitir pentru Navalnîi. 8 milioane de oameni au urmărit transmisiunea înmormântării lui Navalnîi. (...) Ideea din spatele acestui protest este ca majoritatea să vadă/să realizeze că ea însăși există. (...) Nimeni nu plănuiește să îl învingă pe Putin cu un astfel de vot... Acest protest ar putea schimba atmosfera politică din Rusia, sentimentele politice ale celor care i se opun lui Putin. Acum se simt marginalizați, vânați - ca o pradă aflată pe moarte. Dar ei vor vedea că există în Rusia și că sunt mulți. Principalul obiectiv al protestului este să schimbe narativul”.
Mihail Hodorkovski, politician și membru al Comitetului Rus antirăzboi: „Cel mai important lucru este ca oamenii să se vadă. Ca în rândurile către mormântul lui Alexei Navalnîi, ca în rândurile pentru a semna pentru Nadejdin. Principala vulnerabilitate a regimurilor autoritare este că nu organizează alegeri corecte. Și atât timp cât oamenii cred că majoritatea susține regimul, acesta rămâne la putere. Când această credință dispare, totul se transformă într-o singură zi. Există exemplul lui Ceaușescu, care a fost împușcat după un miting pe care l-a convocat în propriul său sprijin”.
Experții care au monitorizat în trecut sistemul electoral din Federația Rusă au susținut că demersul opoziției va fi puțin numeros, în primul rând din motive de organizare a secțiilor de votare, majoritatea sunt mici (40% dintre acestea au arondați maximum 1.000 de electori). În al doilea rând, toți cei care au stat la cozi riscă să ajungă victimele măsurilor represive. La 14 martie 2024, procuratura din Moscova a anunțat că participarea la inițiativa Полдень против Путина poate fi sancționată penal pentru obstrucționarea liberei exercitări a drepturilor electorale. Câteva zeci de persoane au fost arestate în ultima zi a alegerilor.
Totuși, imaginile cu rușii care riscă să aibă dosare penale și chiar să ajungă în închisori pentru că s-au încolonat tăcuți în fața secțiilor de votare din Ecaterinburg, Perm, Kazan, Nijni Novgorod, Novosibirsk, Moscova și Sankt Petersburg au făcut înconjurul lumii. La fel s-a întâmplat și cu cozile numeroase din foarte multe capitale ale lumii.
„Putin nu este Rusia. Rusia nu este Putin...”
Acestea sunt două propoziții din mesajul pe care Iulia Navalnaia l-a adresat opoziției și celor care au protestat față de Viktor Orbán la Budapesta, pentru a argumenta că „Ungaria liberă și democratică are susținători. Zeci de milioane de concetățeni ai mei, care doresc să trăiască într-o Rusie liberă și democratică”.
Acțiunea din 17 martie 2024 a arătat că opoziția rusă liberală nu a murit odată cu Navalnîi și că are susținere atât din partea rușilor (care trăiesc în condiții represive extreme în Rusia), cât și a diasporei.
Iulia Navalnaia a apărut, pe 17 martie la ora 12.00, în fața ambasadei Federației Ruse din Berlin și a anunțat din nou că va continua lupta împotriva regimului Putin. Prin mesajele și acțiunile din ultimele săptămâni a arătat că are potențial să își înlocuiască soțul ca lider al opoziției. //
