Republica Moldova, între Uniunea Europeană și Uniunea Euroasiatică

Republica Moldova, cu un guvern proeuropean din 2009, a devenit în discursul oficialilor europeni „modelul de succes“ al Parteneriatului Estic. Însă, pentru Moscova, un eventual succes al Chișinăului în procesul de integrare europeană ar crea un precedent periculos pentru alte foste republici sovietice, tentate s-o apuce spre Vest, în dauna integrării în fantomatica Uniune Euroasiatică.

La 10 iunie 2013, Evgheni Șevciuk, liderul de la Tiraspol, a promulgat Legea cu privire la frontiera de stat, stabilind granița ne­recunoscutei Republici Moldovenești Nis­tre­ne (RMN) într-o zonă ca­re, potrivit Acordului mol­do-rus din 1992, se afla sub administrația Chi­și­nă­ului. Legea a venit în con­textul în care media de la Chișinău au prezentat o așa-zisă alternativă la in­tegrarea europeană a Re­publicii Moldova, aderarea la Uniunea Eurasiatică (or­ganizație care se pre­co­ni­zea­ză a fi creată în anul 2015). Principalul promotor ide­o­logic al euroasianismului, na­ționalistul rus Aleksandr Dughin, a fost invitat la Chi­șinău pentru a dezbate la talk-show-uri „avantajele“ integrării spi­ri­tuale pra­vo­slavnice a moldovenilor în Uni­unea Eu­roasiatică și „dezavantajele“ in­tegrării în organizațiile occidentale.

Decizia autorităților de la Tiraspol a fost par­țial ignorată de guvernul de la Chi­și­nău, care a caracterizat-o drept „pro­vo­care“ și, ca urmare, nu a încercat să dis­cute subiectul cu Șevciuk.

Subiectul a fost însă speculat în disputele politice interne de către opoziția coagulată în jurul PCRM și PL (Mihai Ghimpu), care a solicitat organizarea unei ședințe a par­lamentului în care să fie audiați ministrul Apărării, Vitalie Marinuță, și cel al Re­in­tegrării, Eugen Carpov. Desfășurate cu uși­le închise, dezbaterile parlamentului au mar­cat un nou episod din războiul politic in­tern de la Chișinău. În prima zi a dez­baterilor, PCRM și PL au cerut demisia mi­nistrului Apărării, după ce presa a spe­cu­lat o declarație a acestuia, potrivit căreia Re­publica Moldova ar putea riposta armat unor atacuri venite din Tran­snistria. Ședința s-a în­cheiat a doua zi cu adop­ta­rea de către majoritatea for­mată din deputații AIE (Ali­anța pentru Integrare Eu­ropeană) și PCRM a unei declarații care menționează că „decizia transnistreană de a trasa o graniță de stat subminează procesul de reglementare a conflictului“.

Reprezentanții OSCE, SUA și UE au con­damnat acțiunile Tiraspolului și au în­dem­nat cele două părți „să lucreze într-un spirit constructiv, în cadrul negocierilor în format 5+2 şi să găsească o so­lu­ționare pașnică“. Rusia a transmis, la 18 iunie 2013, prin vocea lui Grigori Karasin, adjunctul ministrului rus de Externe, că situația generată de decizia lui Evgheni Șevciuk este „studiată cu atenție“.

Decizia Tiraspolului pare nejustificată, la o primă observație, pentru că autoritățile de la Chișinău nu au luat măsuri care să lezeze interesele Transnistriei. Explicația poate fi însă găsită în cadrul mai larg al relațiilor internaționale din regiune – în proiectele integraționiste ale celor doi mari actori, UE și Federația Rusă, și în triungiul relațiilor UE – Republica Mol­dova – Rusia.

În ultimii ani, Bruxelles și Moscova au ini­țiat fiecare proiecte integraționiste pentru spațiul „gri“, caracterizat de politicile ex­terne multivectoriale ale fostelor republici sovietice. UE a creat în 2009 Parteneriatul Estic (PE), o formă de cooperare cu șase sta­te din spațiul ex-sovietic. Iar în cam­pa­nia electorală din 2012, Vladimir Putin a anunțat că în 2015 Federația Rusă va crea Uniunea Eurasiatică. În vreme ce UE a acționat concret prin acordarea de asis­tență financiară, în special pentru demo­cratizare, Rusia a mizat mai mult pe o re­torică care „să meargă la sufletul“ nos­talgicilor URSS sau care să reaprindă spiritul pravoslavnic.

Procesul de transformare internă a Re­pu­blicii Moldova, după modelul european, descrie un stat care s-a grăbit să adopte legislația europeană, dar care are serioase carențe în implementare. În plus, pers­pec­tivele europene ale Moldovei au fost peri­clitate de trei crize politice interne, dintre care ultima și cea mai gravă s-a încheiat recent cu instalarea unui nou guvern la 30 mai. Testul cheie al Alianței pentru In­te­grare Europeană III va fi summit-ul PE de la Vilnius în noiembrie 2013, unde ur­mează să fie parafat Acordul de Asociere și se așteaptă o decizie favorabilă privind liberalizarea regimului de vize cu UE.

În contextul ultimei crize politice, Rusia a lansat invitații în Uniunea Euroasiatică prin Dmitri Rogozin, reprezentantul spe­cial al președintelui Rusiei în conflictul din Transnistria. Crearea guvernului con­dus de Iurie Leancă, care pare decis să trea­că de testul de la Vilnius, a determinat Moscova să utilizeze cel mai eficient ins­trument de presiune asupra Chișinăului, regimul separatist de la Tiraspol.

Republica Moldova, cu un guvern pro­european din 2009, a devenit în discursul oficialilor europeni „modelul de succes“ al PE. Însă, pentru Moscova, un eventual succes al Chișinăului în procesul de in­te­grare europeană ar crea un precedent pe­riculos pentru alte foste republici so­vie­tice, tentate s-o apuce spre Vest, în dauna integrării în fantomatica Uniune Euro­asia­tică.

* Ileana Racheru este doctorandă la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.