De același autor
Campania electorală pentru turul I al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova s-a caracterizat deopotrivă prin apatie și perpetuarea unor practici negative, deja tradiționale în spațiul ex-sovietic. Apatia este explicabilă prin teama alegătorilor de COVID-19, interacțiunea directă redusă a competitorilor cu alegătorii, prezența tradițională mai slabă în turul I, dar și refuzul președintelui în funcție, Igor Dodon, de a se confrunta în dezbateri cu oricare dintre cei 7 contracandidați. Campania a fost, de asemenea, marcată de acțiuni de dezinformare, atacuri la adresa societății civile și a candidaților de opoziție, dezvăluiri ale presei, acțiuni și decizii partizane ale unor instituții (din sfera justiției, supravegherii și monitorizării proceselor electorale). În timpul procesului de votare s-au înregistrat tentative de fraudare, în special prin transportarea organizată și mituirea alegătorilor din Transnistria.
Rezultatele primului tur au oferit mai multe surprize: participarea sporită a diasporei occidentale și victoria Maiei Sandu, candidata Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), care a obținut 36,16%. Igor Dodon s-a plasat pe locul II, cu 32,61% din sufragii. Într-unul dintre puținele sondaje de opinie credibile făcute publice în octombrie 2020 de către Institutul de Politici Publice (IPP) de la Chișinău, Maia Sandu era creditată cu 19,7%, plasându-se pe locul II, după Igor Dodon – 23,2%.
O altă surpriză a fost scorul obținut de Renato Usatâi – 16,35%, candidat al Partidului Nostru, un politician populist, cu trecut obscur. În sondajul IPP, Usatâi era creditat cu puțin peste 10% din intențiile de vot.
Andrei Năstase – 3,46%, candidatul Partidului Platforma DA, a reconfirmat înfrângerea de la alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului din 2019, precum și prognosticurile din sondajele de opinie. Rezultate modeste au avut cei doi candidați unioniști (Octavian Țîcu și Dorin Chirtoacă), care au obținut împreună puțin peste 3%, arătând astfel că nu sunt reprezentativi pentru cei 33% moldoveni (care fi dispuși să susțină unirea Republicii Moldova cu România, potrivit sondajelor de opinie realizate de IPP).
Contextul în care s-au desfășurat campania electorală și votul propriu-zis în primul tur ne arată că regimul politic de la Chișinău nu s-a distanțat de practicile de fraudare –transportarea alegătorilor și cumpărare de voturi, utilizare a resurselor administrative sau de media cu scopul de a obține avantaje pentru președintele în funcție. Igor Dodon și o parte însemnată a clasei politice (care a fost lăsată moștenire de regimul construit de oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc) par dispuși să utilizeze orice mijloace pentru a obține un al doilea mandat. Acesta este esențial, în primul rând, pentru autoconservarea personală în fața unei reforme reale a sistemului de justiție și, în mod secundar, pentru perpetuarea schemelor obscure de afaceri, spălare de bani, jefuire a statului. În ultimul an, presa și rețelele de socializare din Republica Moldova au arătat un video din care reiese că Igor Dodon ar fi primit din partea lui Plahotniuc o pungă cu bani pentru plata salariilor celor care munceau pentru PSRM (Partidul Socialiștilor din R. Moldova), principalul partid prorus, care susține candidatura lui Dodon la alegerile din 2020). De curând au apărut informații publice potrivit cărora Dodon s-ar fi consultat cu ofițeri ai serviciilor de informații din Federația Rusă cu privire la activități pe care le desfășura în calitate de președinte al R. Moldova. Cu toate astea, Dodon nu se poate lăuda cu rezultate în relația cu Moscova, cu excepția celor câteva zeci de vizite în Rusia, un statut precar de observator pentru R. Moldova în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice, organizarea în 2018 a Congresului Mondial al Familiilor la Chișinău și ratarea unui acord de împrumut ce avea condiții împovărătoare pentru Moldova. Mașinăria de fraudare a regimului politic este enormă. Dimensiunea fraudelor depinde și de cât de dispus este Dodon să riște apariția unor proteste masive (după modelul celor din Belarus, Kîrgîzstan). Într‑un astfel de scenariu, Igor Dodon nu s-ar putea baza pe capabilități represive și pe loialitatea structurilor de forță și securitate.
Nu e deloc clar că voturile lui Usatâi se vor transfera în turul doi către Dodon. Usatâi s-ar discredita în fața propriilor alegători dacă le-ar recomanda deschis să îl voteze pe Dodon, pe care l-a atacat dur în cursul campaniei. De altfel, Dodon și Usatâi sunt de mai mulți ani în competiție pentru electoratul de stânga, prorus. Potrivit sondajului IPP publicat în octombrie 2020, doar 2% dintre respondenți au declarat că l-ar vota pe Igor Dodon în situația în care persoana pe care au susținut-o în turul I nu va fi competitor în turul II. Rezultatul slab obținut de Andrei Năstase arată că Platforma DA are nevoie de un rebranding major și rapid în perspectiva parlamentarelor din 2021. Altfel, riscă să dispară.
O posibilă victorie a Maiei Sandu depinde de mobilizarea populației pentru a participa la scrutin. În turul I, diaspora occidentală a oferit un exemplu. Emoțiile stârnite de oamenii care au așteptat la cozi, pe ploaie și frig pentru a vota la Berlin, Londra, Parma, Frankfurt i-ar putea mobiliza și pe cei care locuiesc în Moldova. //
