De același autor
Odata cu constituirea aliantei PNL-PD, demersurile opozitiei au fost mai articulate, deranjand mai mult PDSR. Pe plan extern, cartile nu i-au mai iesit. Conjunctura internationala nu i-a mai fost favorabila. Disputele dintre Statele Unite si nucleul dur al Uniunii Europene in probleme precum Curtea Penala Internationala sau campania militara din Irak au aruncat Romania la mijloc, facand aproape inutila dibacia diplomatica. Si impunand si un cost economic, care s-a vazut in scaderea bunavointei politice a Uniunii Europene.Din punct de vedere economic, bilantul anului 2003 a fost chiar negativ, in ciuda aparentelor ca lucrurile merg bine, intrucat statisticile au aratat in continuare crestere economica relativ sustinuta si inflatie in scadere. Bubele din economie - existenta unui sector neperformant inca masiv si coplesitor, indisciplina financiara, o crestere economic bazata intr-o prea mare masura pe arierate, o inflatie coborata exclusiv prin mijloace monetare si nu prin restructurarea economiei - au spart, chiar catre sfarsitul anului. Deficitul de cont curent extern, care masoara cu cat o tara traieste peste plapuma proprie, a ajuns la 6,5% echivalent PIB, mult peste limita convenita cu FMI (4,8% echivalent PIB) si, mult mai important, in depasire sensibila a cotei, considerata de alerta pe plan international, de 6% echivalent PIB.
Noroc pentru guvernarea PDSR ca FMI apucase sa decida ca Bucurestiul s-a achitat de angajamentele luate in cadrul acordului stand-by, dand astfel un gir international cabinetului Nastase care a putut sa-si treaca in cont ducerea pana la capat a primului acord semnat de Romania cu FMI in perioada postdecembrista.
Confirmand insa fara echivoc ca girul FMI are importanta, pentru investitori si institutiile internationale, doar atunci cand nu este acordat, dar ca nu reprezinta vreun pasaport atunci cand este acordat, Uniunea Europeana, care da o mai mare atentie criteriilor calitative, fara a se prosterna precum FMI in fata cifrelor macroeconomice, n-a prea tinut cont de certificatul institutiei financiare de la Washington si nu a atribuit Romaniei mult ravnitul statut de economie de piata functionala. Este cel mai mare esec al guvernarii pedeseriste, pentru ca dobandirea acestui statut fusese, nu numai declarat dar si practic, principalul obiectiv al anului 2003. Obiectiv pentru care PDSR a sacrificat o parte din audienta electorala, angajandu-se in privatizari de reusita indoielnica, dar implicand disponibilizari masive.
Esecul in dobandirea statutului de economie de piata functionala are si o alta semnificatie descurajanta pentru PDSR. S-a dovedit ca nu totul poate fi obtinut prin demersuri politice si operatiuni de imagine: mai trebuie si reforma economica reala! S-a obtinut statutul de economie de piata din partea SUA, pe seama sprijinirii, inclusiv cu efective militare, a campaniilor americane din Afganistan si Irak. In cazul Uniunii Europene n-a tinut, caci aceasta, in eventualitatea ca ne va primi, n-are nevoie numai de cantareti in strunele sale politice, ci si de convergenta economica reala a noilor veniti cu structurile in care acestia intra.
In sfarsit, BERD (Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare) - institutie ale carei aprecieri, prin specificul acesteia, nu sunt ghidate de politica, ci reprezinta aproape suta la suta judecati economice - a pus punctul pe i in ce priveste evolutiile in plan economic din Romania in 2003. Nici expertii BERD nu s-au lasat cumva impresionati de cifrele din tabloul macroeconomic, considerand ca, pe drumul reformelor, Romania "a ramas intepenita pe scala tranzitiei". Aceleasi eterne probleme ce ar trebui solutionate si care nici macar nu au fost frontal atacate sunt mentionate si in Raportul BERD, ca si in Raportul de tara al Comisiei Uniunii Europene: mediul de afaceri neprietenos, coruptia, intruziunea politicului in justitie, concurenta neloiala prin tolerarea pentru unii a neplatii obligatiilor la bugetele publice.
Nu se poate spune ca guvernul Nastase nu a intreprins unele masuri in 2003 in directia corectarii acestor vesnic evocate si principale probleme care confrunta economia si societatea romaneasca. Au fost stabilite reglementari in privinta incompatibilitatilor si conflictului de interese, precum si cu privire la reorganizarea necesara a justitiei. S-au intreprins eforturi pe linia privatizarii, inclusiv adoptandu-se masuri curajoase (precum stergeri de datorii) pentru marirea atractivitatii intreprinderilor scoase la privatizare. Intr-o prea mare masura, insa, apare ca ceea ce se face este facut nu din convingere pentru schimbare, ci la presiune externa si pentru imagine. Si acest lucru se vede mereu mai clar! Si asta deranjeaza! Nu numai pe cei de pe aici, care oricum nu avem ce face, dar si pe cei din strainatate pusi sa monitorizeze situatia, care, in atatea cazuri, nu sunt cumva monumente de competenta si moralitate, dar se simt poate tocmai de aceea frustrati cand vad ca cineva incearca sa-i traga pe sfoara. Nu poate ramane neobservat ca nici un mare corupt nu a fost depistat de lupta impotriva coruptiei, ca prevederea constitutionala "nimeni nu este mai presus de lege" continua sa fie doar un slogan pentru justitia romana, ca plata impozitelor este pe mai departe obligatorie numai pentru unii, ca atatea intreprinderi de stat consuma energie fara sa o si achite, ca atatea licitatii sunt montate si atatea privatizari nu urmaresc doar competitivizarea activitatii, ca atator societati de stat dar si private cu acoperire clientelara li se permite sa nu-si plateasca darile catre bugetele publice, ca in general alocarile din banul public sunt intr-o prea mare masura decise de relatiile clientelare, si nu de criteriile de piata.
