Aceeasi Marie, cu alta palarie!

D-l Vosganian, in calitate de ministru al Economiei (mai nou si al Finantelor), a anuntat ca, in urma masurilor luate in de altfel scurta perioada de cand a preluat pa­rohia energiei, s-a ajuns sa nu mai existe in piata asa-numitii "baieti destepti", in legatura cu care, dupa ce i-a numit in acest mod presedintele Basescu, s-au scris mii de pagini in presa si s-au comentat sute de ore pe ecranele televizoarelor. Singurul amendament admis de d-l ministru la continutul acestui anunt a fost ca, evident, nu s-a putut face nimic referitor la contractele in derulare incheiate de "baietii destepti", dintre care unele expira prin 2014! In rest - a spus d-l Vosganian -, tranzactionarea energiei electrice a fost pusa definitiv la vedere pe bursa, urmand a nu se mai avea de-a face cu tranzactii netransparente si contracte con­fi­dentiale. Un pret al pietei ar urma sa se for­meze pe bursa, in legatura cu care n-ar mai putea nimeni sa zica nimic!

Dincolo de exceptia cu contractele in derulare - care, dupa cum s-a putut constata, nu cumuleaza deloc cuantumuri ne­sem­nificative din piata globala a energiei electrice si care, evident, vor distorsiona oricum, pana in 2014, piata, oricat ar trece totul de acum incolo pe bursa - ramane insa problema de fond. Care anume ener­gie urmeaza sa fie vanduta pe bursa? Si deci despre pretul carei energii va putea fi vorba ca s-ar forma transparent prin fap­tul ca tranzactiile au loc in bursa?

Raspunsul la aceste inbtrebari este cru­cial, tinand cont de situatia concreta de pe piata energiei electrice. Pe piata nu exista in prezent decat un unic proprietar in sectorul determinant al productiei - sta­tul -, iar unitatile sale producatoare livrea­­za la costuri net discrepante, dar nu din motive doar tehnologice, ci, inainte de toate, din motive naturale. Nu se pot com­pa­ra costurile de productie din hidrocentrale (unde se exploateaza de altminteri un monopol natural) cu costurile de pro­duc­tie din termocentrale, indiferent cat de performante tehnologic ar fi acestea din urma, mai ales ca, in functie de amplasament, unele pot folosi resurse din imedia­ta apropiere (cu costuri de transport derizorii), in timp ce altele, din aceleasi mo­tive, trebuie sa apeleze la resurse interne sau din exterior, cu costuri de transport severe. In schimb, in sistem este nevoie si de energia produsa ieftin, si de cea produsa scump! Cam ce fel de concurenta poate exista in aceste conditii?! Evident, nici una!

 Cu toate acestea,  UE a impus Roma­niei liberalizarea pietei de electricitate, desi nu existau nici un fel de conditii si pre­mise in acest sens. Nu intamplator, aplicarea liberalizarii a dus la un dezastru in sistem. Concret, producatorii au scos la vanzare libera pe piata parti din pro­duc­tia lor. Pentru producatorii care produc scump, totul a fost o fictiune, caci, de la sine inteles, nici un cumparator nu a fost interesat. Si astfel, toata liberalizarea a in­­semnat de fapt orientarea clientilor catre partile scoase la vanzare libera de catre pro­ducatorii ce produc ieftin (indeosebi Hidroelectrica si Nuclearelectrica). De fapt, intermediarii (asa-numitii "baieii des­tepti") au confiscat aceste parti scoase la vanzare libera din energia produsa ieftin si le-au vandut unor consumatori mari, facand in cativa ani profituri aiuritoare. Con­sumatorilor mici - grosul reprezentan­du-l consumatorii casnici - li s-a lasat sa cumpere ce mai ramane in sistem, oricum toata energia produsa scump! Ca ur­mare, liberalizarea a adus pentru aces­tia o permanenta si inexorabila scumpire: pentru ca, in mod obiectiv, privata de aportul unei parti mereu mai mari din energia produsa ieftin (respectiv cea data la vanzare libera), energia ramasa la dis­po­zitia consumatorului casnic a avut un pret mediu mereu mai ridicat.

Cu ce se va schimba situatia daca intermediarii vor tranzactiona energia pe bursa, si nu ca pana acum prin contracte di­recte? Pe fond, cu absolut nimic, daca obiectul tranzactiilor il va constitui tot ener­gia produsa ieftin. Privata de energia produsa ieftin, populatia va plati mereu mai scump kilowatul/ora, indiferent daca ener­gia produsa ieftin aflata la vanzare libera va fi tranzactionata prin bursa sau prin contracte directe si indiferent daca in sis­tem vor fi sau nu "baieti destepti".

Desigur, consumatorii mari, ca orice achizitor en gros, mai ales daca se aprovizioneaza in regim continuu, si nu in varf de sarcina, trebuie sa beneficieze de un pret mai mic. Dar, un pret mai mic decat cel platit de consumatorii casnici, si nu prin a le rapi acestora accesul la energia produsa ieftin. Cel mai mic pret mediu din sistem si, prin implicatie, cel mai mic pret pentru consumatorii mari se poate obtine prin preluarea in sistem a intregii cantitati de energie produsa ieftin, punandu-se ca­pat practicii de a "rezerva" parti din aceas­ta pentru vanzare libera. Asa-numita liberalizare a pietei, pentru care nu exista de fapt conditii si premise, trebuie sa inceteze, pentru ca reprezinta un jaf cu acte in regula pe seama populatiei.

Este o imposibilitate economica de a negocia in bursa un produs, chiar daca omogen, care, din motive naturale, este ob­tinut in anumite cantitati la costuri sub 10 dolari (din surse hidro), dar in alte con­ditii la costuri de 40-70 de dolari (din surse termo). Iar a pune in bursa sa se tran­zac­tioneze doar energia produsa ieftin este nu numai distorsionant din punct de vedere economic, dar si absolut dez­gus­ta­tor din punct de vedere moral si social.