De același autor
Sindicatele par a folosi prilejul intocmirii strategiei postaderare, ce se creioneaza in cadrul unei Comisii special intrunite in acest scop, pentru a inscrie intre prioritatile perioadei urmatoare revenirea la impunerea progresiva pe venit si deci abandonarea impozitarii in cota unica.
Realitatea politica marcata de dispute si infruntari pare sa creeze un context favorabil pentru cererea sindicatelor. PNL, artizanul cotei unice si singurul mohican politic in sustinerea nedezmintita a acesteia, pare sa piarda, in conditiile politice date, teren masiv si, la orice alegeri, anticipate sau la termen, va fi scos probabil din formulele de guvernare. Deocamdata, doar indecizia PSD si teama acestuia din urma de o infruntare directa cu electoratul mai tin PNL la guvernare. PD, chiar daca eventual castigator dupa anticipate sau dupa alegeri la termen, va trebui sa faca aliante pentru a fi la guvernare si nu este exclus ca unul din subiectele de compromis sa fie reintoarcerea la o forma de impozitare in trepte a veniturilor, indeosebi a celor din munca, la care se refera de fapt sindicatele, si nu la cele din capital (profiturile). PSD, care este acum si care pare a ramane in urma unor alegeri piesa centrala a formarii unei majoritati pentru sustinerea parlamentara a unui guvern functional, are in vedere pentru electoratul sau o revenire la impozitarea in trepte a veniturilor, chiar daca acest lucru se va face intr-o forma care sa nu se indeparteze prea mult de situatia impozitarii actuale.
Asa ca solicitarile sindicatelor pot avea sanse de a se regasi in realitatea de dupa alegeri, chiar daca intoarcerea la impozitarea in trepte a veniturilor nu va reusi sa ajunga inscrisa printre coordonatele strategiei postaderare.
Argumentele sindicatelor sunt simple si clare. Prin aplicarea cotei unice, s-a adancit decalajul dintre veniturile mari ale grupului restrans de persoane cu salarii de peste 1.000 de lei si, respectiv, veniturile mici ale celor cu salarii sub 600 de lei, care reprezinta, din pacate, 94% din totalul salariatilor din Romania. Gratie cotei unice, cresterea salariala din primul grup a fost de peste 600 de lei, in timp ce la cei cu venituri mici cresterea a fost de numai 4,5 lei. Acestea sunt calculele facute de sindicate. D-l Mocanu, de la CNSRL Fratia, aduce in atentie si un alt argument, de natura macroeconomica. Banii substantial in plus de care au ajuns sa beneficieze brusc cei cu venituri si asa mari au indus la acestia un anumit tip de consum din import, care a generat de fapt deficitul de cont curent al tarii, care in mod clar a ajuns sa constituie acum cea mai grava problema a Romaniei.
Replica, asteptata de altfel din partea patronatelor, a fost pana acum nefundamentata si neconvingatoare. Din pacate, patronatele, cel putin la nivel public, au ales sa scoata la inaintare Consiliul National al IMM-urilor, probabil in ideea ca reprezentantii micilor patroni se vor bucura de o mai mare trecere decat cei ai "oligarhilor" atat de huliti in ultima vreme. Pledoaria IMM-urilor a fost insa pe masura reprezentarii acestora: cam subtirica! Argumentul 1: cota unica ar fi marit castigurile din salarii. Nimeni nu neaga acest lucru, problema este cu totul alta: ca a facut-o foarte mult pentru cei putini si foarte putin pentru cei multi. Argumentul 2: eliminarea cotei unice ar putea duce la disponibilizarea angajatilor cu salarii mari. Sa fim seriosi! De disponibilizari nu acestia sunt primii afectati, iar in perioada actuala de concurenta sporita, tocmai de specialisti se cam duce lipsa si nu de acestia s-ar dispensa inainte de orice patronii! Argumentul 3: aceeasi eliminare a cotei unice ar putea trimite in faliment multe firme. Concurenta straina, si nu revenirea la impozitarea in trepte va fi cauza principala a falimentelor!
Iar argumentul ca introducerea cotei unice a scos "la suprafata" 400.000 de locuri de munca pana atunci necontabilizate reprezinta pur si simplu delir. Ca in Romania s-au creat realmente in plus in ultimii ani 400.000 locuri de munca nu este chiar clar si cu atat mai putin este clar daca ar fi vorba de locuri de munca aflate pe rol si doar oficializate in urma introducerii cotei unice sau de locuri de munca nou create, odata cu cresterea economica obtinuta si care a fost generata in mare parte de investitiile straine. Daca perpetuarea cotei unice convine patronilor, inclusiv deci investitorilor straini, faptul se datoreaza insa reducerii odata cu introducerea acesteia a procentului de impozitare a profiturilor, si nu scaderii impozitului propriu-zis pe salarii. Partea impozitului propriu-zis in totalul darilor legate de forta de munca era derizorie si inainte, in raport cu cea privind contributiile sociale. Si evitarea platii contributiilor sociale, si nu a impozitului pe venit era cauza evaziunii fiscale in domeniul impozitarii salariilor. Scoaterea la suprafata spre impozitare a unui loc de munca necontabilizat produce de fapt efecte inverse celor pretinse: pentru plata unor impozite propriu-zise mai mici (gratie cotei unice), dar care nu reprezinta mare lucru in totalul darilor, s-ar plati contributii sociale mai ridicate, care reprezinta grosul acestor dari. Tocmai acest fapt face ca doar reducerea semnificativa a contributiilor sociale sa aiba darul de a scoate economic la suprafata locurile de munca necontabilizate. A atribui acest dar cotei unice inseamna a-i conferi virtuti pe care nici nu le poate avea.
