De același autor
Reactia consemnata de la Standard & Poor's s-ar putea spune ca descrie concis dar destul de cuprinzator consecintele concrete pentru Romania ale continutului raportului de tara pe acest an al Comisiei de la Bruxelles al Uniunii Europene, care vorbeste despre Romania ca o economie de piata functionala nu ca un fapt, ci doar conditionat, daca progresele inregistrate pana acum vor continua in mod decisiv.
Neacordarea statutului de economie de piata functionala va insemna, in primul rand, privatizari la preturi inca si mai scazute decat pana acum. Si daca, in cazul unor gauri negre mai mari sau mai mici care mai exista in portofoliul APAPS si pentru care institutia intentioneaza sa deruleze un program-blitz de privatizare, faptul nu are o prea mare importanta, caci macar de s-ar scapa de balastul pe care il reprezinta aceste intreprinderi, in cazul celor doua perle ale Coroanei - BCR si PETROM - a caror privatizare nu este inca finalizata, ca si in cazul unitatilor ce vor fi supuse privatizarii din sectorul energetic, faptul conteaza, si inca in mod sever!
In al doilea rand, neacordarea statutului de economie de piata functionala va insemna, daca nu o deteriorare, oricum nu o imbunatatire a conditiilor de acces pe pietele internationale de capital, ceea ce va semnifica mentinerea actualelor costuri, inca relativ ridicate, ale creditelor contractate sau ale emisiunilor de titluri.
In sfarsit, absenta in continuare a respectivului statut va perpetua situatia, la care facea referire Standard & Poor's, privind capacitatea Romaniei de a atrage investitii straine, ceea ce va ingreuna pe mai departe demarajul real, in eficienta si competitivitate, al economiei romanesti, de care este conditionata nemijlocit nu numai aderarea in sine la Uniunea Europeana, dar si abilitatea de a rezista concurentei acerbe de pe o piata unica fara bariere si fara protectii nationale.
S-ar putea sa existe consecinte si pe plan politic si electoral. Este posibil ca, neacordand statutul de economie de piata functionala, Comisia Uniunii Europene sa fi avut in vedere, dincolo de neindeplinirea de catre Romania a unor criterii si norme economice, si ideea de a mentine autoritatile de la Bucuresti in "priza reformelor", temperandu-le elanurile populiste pentru anul electoral 2004. Dar, pentru populatia din Romania si, implicit, pentru popularitatea Uniunii Europene in randurile acesteia, efectul nu va fi catusi de putin pozitiv. Nu este deloc profitabil sa desfizi modul in care populatia vede lucrurile. Pentru populatie, reformele cerute de Uniunea Europeana inseamna disponibilizari, inchideri de fabrici, cresteri fabuloase de tarife la electricitate si caldura, privatizari pe mai nimic si, nu in ultimul rand, scoaterea din joc a capitalului romanesc din singurele sectoare profitabile (banci si petrol). Guvernul Nastase insusi a avut grija ca tot ceea ce a intreprins in ultimul timp in aceste directii - de la disponibilizarile din Brasov la privatizarea BCR sau PETROM - sa fie prezentat ca exigente ale dobandirii din partea Uniunii Europene a statutului de economie de piata functionala, conditie a aderarii.
Or, daca acum vine Uniunea Europeana si-ti spune ca, desi ai facut toate aceste lucruri, tot nu esti pregatit, populatia nu poate avea alta reactie decat "ia mai da-i dracului cu Uniunea lor Europeana cu tot!". In loc de o mobilizare, se obtine de fapt demoralizare si respingere. Desigur, mobilizarea populatiei romanesti pentru aderare nu este treaba Uniunii Europene, dar nu putem avea din partea populatiei vreo pretentie de adeziune neconditionata, in masura in care mesajele concrete sunt deocamdata doar vesti proaste! Partidul Democrat a cerut demisia guvernului Nastase pentru ca nu a reusit sa obtina pentru Romania statutul de economie de piata functionala, mefiindu-se de ceea ce ar fi insemnat daca se acorda acest statut in conditiile in care si asa guvernul Nastase, chiar neobtinandu-l, incearca sa prezinte situatia ca un succes. Comisia Uniunii Europene, prin pozitia adoptata, pare sa se fi abtinut de a-i da un cec electoral actualului partid de guvernamant, dar a sfarsit prin a-i face, indirect si in ultima analiza, un cadou d-lui Vadim Tudor si partidului sau.