Avertisment 2004: o noua clasa politica!

In mod obiectiv, noul guvern nu putea fi decat unul de coalitie. Avand in vedere aritmetica parlamentara, numai printr-o coalitie de forte politice se putea forma cat de cat o majoritate in Legislativ pe care sa se sprijine guvernul. Cat va fi de durabila, aceasta ramane de vazut! In orice caz, in conditiile unui guvern de coalitie, programul de guvernare nu putea fi decat intr-o anumita legatura cu programele electorale ale fortelor politice componente.
Daca au cumva angoase din aceasta cauza, fortele politice participante n-ar trebui sa fie cumva suparate. Probabil, nimeni nu se va inghesui sa le ceara socoteala pentru neindeplinirea programelor lor electorale, caci nu prea s-a votat pe programe! Cei ce au votat cu PSD au facut-o in ideea ca vor mai primi ceva pomeni. Cei ce au votat cu Alianta PNL-PD au facut-o, in cea mai mare parte, impotriva PSD, spre a nu mai vedea fetele celor care au confiscat, din pacate, partidul, precum si in speranta ca se va mai rupe ceva din increngaturile clientelare pe care acest partid-stat le tesuse in jurul principalelor articulatii economice ale tarii.
Iar cat priveste agenda, guvernul va avea de facut oricum mai mult decat poate sa duca! Transpunerea in practica a acquis-ului comunitar si a altor angajamente convenite in cadrul negocierilor de aderare - caci, sa fie clar, pana acum cam doar s-a negociat! - ridica atatea probleme, unele dramatice si in majoritate oricum deosebit de constrangatoare in raport cu cutumele de pana acum, incat guvernul va fi supraincarcat, daca nu coplesit.
Marea problema este ca, daca aderarea la UE are certe costuri si beneficii, atat cronologia cat si viteza acestora nu joaca favorabil. Costurile vin mai repede si vor fi mult mai tangibile pentru firme si pentru oameni, in timp ce beneficiile se vor releva pe termen lung si vor aparea mult mai difuz pana sa fie concret resimtite.
Aceasta dinamica a costurilor si beneficiilor va influenta soarta guvernului si a partidelor de la putere si din opozitie. De acum se admite sociologic, chiar daca se respinge politic, ca exista "doua Romanii" si clivajul net al votului din recentele alegeri a dovedit clar acest lucru. PSD a mizat pe "Romania rurala", anchilozata intr-un trecut tern, greoi, fara miscare si fara perspective. PSD a incurajat conservatorismul acestei Romanii, dorinta celor care o populeaza de a avea un stat-parinte, sensibilitatea lor la dovezi de grija din partea acestuia. Alianta PNL-PD s-a bazat pe "cea de-a doua Romanie", partea dinamica a oraselor, aflata intr-o schimbare vizibila, care, chiar daca nu doreste liberalismul, este animata de spiritul liberal de independenta si de actiune. Aceasta lume nu vrea pomeni, ci libertate de miscare si lipsa de piedici pentru a face bani din munca si din afaceri. Din 2008-2010, PSD - daca nu se schimba - va avea bazin electoral inchis si in continua restrangere. Alianta PNL-PD, daca va trece examenul fara lupte interne si fara esecuri in guvernare, are perspective de consolidare intr-un bazin electoral in crestere. In anii de pana atunci insa, situatia va fi incurcata. Marii pierzatori ai aderarii vor fi din "prima Romanie". Aceasta se va restrange. Trei milioane de lucratori agricoli vor fi obligati sa abandoneze agricultura. Nimeni nu stie unde se vor duce. Incercarea disperata va fi de a li se gasi ocupatii alternative tot in mediul rural, caci mediul urban nu prea are ce ocupatii sa le ofere. Aceste incercari s-ar putea sa fie esecuri sau reusite. Nimeni nu poate sti. Cei ce vor reusi vor fi alti oameni, care vor fi iesit din lumea pe care au populat-o anterior. Nereusitele pot fi tot atatea marginalizari sociale si mai pronuntate. Rata reusitelor si nereusitelor va reaseza bazinele electorale. Asa cum au fost reasezate bazinele electorale in acele zone rurale din care atatia au plecat sa-si caute norocul la munca in strainatate.
Sa nu confundam insa pierzatorii cu platitorii aderarii! Celor din "prima Romanie" nu prea exista ce sa li se ia! Ei n-au din ce sa plateasca! Vor fi eventual esecuri umane. Asa ca, de platit, costurile aderarii vor fi platite de "cea de-a doua Romanie", adica tocmai de cei ce au votat Alianta PNL-PD, schimbarea si viitorul! Tot acestia vor fi si marii beneficiari ai aderarii la UE¸ dar, pana sa ajunga sa traga avantajele, vor fi cei ce vor acoperi costurile aderarii, prin efectele cresterilor de preturi, prin consecintele preluarii cheltuielilor de mediu, de calitate a produselor si de protectie a consumatorului, prin suportarea disponibilizarilor rezultand din slaba capacitate concurentiala a firmelor romanesti la impactul cu mult mai competitivele companii straine. Riscul ca foarte repede cei ce au votat Alianta PNL-PD sa se supere pe cei pe care i-au votat este foarte mare, desi acestia s-ar putea sa nu fi avut nici o vina.
Daca are rabdare, PSD ar putea, in principiu, sa aiba, nu peste mult timp, din nou sanse. Dar pentru ultima data si numai daca se reformeaza! In esenta, daca nu se reformeaza, sansele care vor mai aparea o data, vor fi insa degeaba, caci, pierdute in contextul dat din cauza neschimbarii, nu vor mai aparea apoi niciodata. Foarte probabil este ca anumite forte din PSD, simtind ca lucrurile se precipita, sa se fi agatat de ideea prezentei la guvernare ca unica solutie spre a se evita o ruptura in partid. De fapt, sciziunile in PSD nu sunt excluse.
Alianta PNL-PD, in schimb, este obligata sa guverneze, cu sau fara alegeri anticipate. Si daca n-o va face cu aplomb si determinare, va pierde, pentru ca nemultumirile votantilor ei actuali din cauza costurilor aderarii ar putea sa o pulverizeze, pana cand, apoi, in 4-5 ani, bazinul electoral sa i se fi largit asigurator. Daca scapa 2-3 ani, are porti deschise pentru viitor. In orice caz, in 4-5 ani, "alte Romanii" vor vota si va fi nevoie sa aiba pe altcineva cui sa-i acorde votul: o alta clasa politica!