De același autor
Preocuparea fata de aceste cifre este de inteles: slabiciunea cresterii productiei industriale si lancezeala exporturilor (ca unul din factorii adancirii deficitului comercial) avertizeaza ca nu mai exista de unde sa se genereze cresterea economica prevazuta, mai ales ca, din cauza secetei, productia agricola va consemna dari inapoi.
Ceilalti doi factori ai cresterii economice produc de asemenea ingrijorari. Investitiile au cresteri insuficiente pentru a impinge singure economia inainte, iar componenta lor externa a scazut dramatic fata de perioada corespunzatoare a anului trecut. Consumul intern pare ca merge tacticos inainte, dar, in masura in care productia interna nu tine deloc pasul, totul se transforma intr-un factor negativ, inainte de toate intr-o destabilizare a conturilor externe. Caci tot ceea ce a reprezentat neputinta a economiei interne in a face fata cresterii cererii ca urmare, pe de o parte, a sporirii salariilor (peste ridicarea productivitatii muncii) si, pe de alta parte, a majorarii creditului neguvernamental (banii imprumutati din piata nu de catre stat, ci de catre economia reala) s-a convertit intr-o suplimentare masiva si periculoasa a importurilor. Acestea au ajuns la aproape 11 miliarde de dolari la jumatatea anului, cu peste 40% mai mult decat la jumatatea anului trecut, ceea ce explica deficitul comercial amenintator. Premierul a spus ca situatia va fi analizata si ca se vor lua masurile necesare pentru ca deficitul extern sa se inscrie in parametrii asiguratori proiectati, adica sub cotele de alerta.
Ce masuri ar putea fi insa luate in acest sens este greu de intrevazut. Toate masurile posibile si cu impact sunt sever constrangatoare economic si social si vor compromite multe din tintele propuse de guvern pentru acest an. Neluarea insa a unor astfel de masuri ar pune in pericol nu numai mentinerea cerintelor de echilibru reclamate de FMI pentru consfintirea ducerii pana la capat a acordului cu Romania, dar si obtinerea, din partea Comisiei Uniunii Europene, a statutului pentru Romania de tara cu o economie de piata functionala.
Devalorizarea monedei nationale, pentru ieftinirea si deci stimularea exporturilor, si pentru, dimpotriva, scumpirea si deci descurajarea importurilor, ar putea, prin impactul inflationist, sa compromita atingerea tintei de inflatie pe acest an. Blocarea cresterilor de salarii pentru inhibarea consumului si deci a apelului la importuri este masura probabil cea mai evitata intr-o perioada cu numai un an pana la alegeri. Iar cresterea dobanzilor ajunge in cele din urma sa afecteze cresterea economica, dupa ce insa strica socotelile in finantarea deficitului bugetar, chestiune in care autoritatile in materie au contat pe o scadere si nu o crestere a dobanzilor si, deci, a notei de plata in rambursarea datoriei publice (imprumuturile luate anterior de pe piata pentru a efectua cheltuieli peste veniturile curente). In plus, din nefericire pentru guvern, marile importuri ale anului nu au fost inca facute, acestora venindu-le randul abia in a doua parte a anului. Este vorba, pe de o parte, de uzualele importuri energetice (petrol si gaze naturale) pentru iarna, iar, pe de alta parte, de importurile neuzuale legate de seceta, reprezentand atat grau, cat si petrol si gaze naturale pentru functionarea termocentralelor in timpul verii si toamnei (in conditiile inchiderii centralei nuclearo-electrice de la Cernavoda si a aportului injumatatit in sistem al hidrocentralelor).
Realitatea este ca nimic din evolutiile recente ale economiei nu poate produce vreo surpriza. “Derapajele” - cum le numeste jargonul FMI - erau previzibile. Nu era foarte sigur in ce directie se vor produce. O economie nerestructurata, cu povara unui sector neperformant inca masiv si coplesitor, nu se poate incadra intr-o grila stramta de macrostabilitate, cum doreste FMI, decat pasager. Marile ecuatii economice sunt de fapt foarte simple. Ineficienta de la baza, nerestructurata, a economiei trebuie sa iasa pe undeva la suprafata. Si, dupa o anumita perioada, buba oricum sparge.
Perioada guvernarii pedeseriste nu face exceptie. Somajul n-a fost lasat sa creasca, ba s-a prezentat ca o mare realizare ca acesta a scazut. Inflatia a fost stransa de gat ca niciodata pentru a prezenta economiei romanesti o noua fata in strainatate. Sectorul neperformant, neavand cum sa supravietuiasca fara inflatie, a gasit o fisura prin care si-a strecurat supravietuirea, o fisura in sistemul fiscal si politic romanesc: arieratul sau neplata obligatiilor financiare la stat, neplata posibila pentru ca este tolerata politic. Cel mai grav in legatura cu arieratele este faptul ca anumite fabrici functioneaza, chiar raporteaza crestere economica, dar totul este fals si nesanatos, intorcandu-se impotriva nu peste mult timp. Dezechilibrele produse de arierate pot sta ascunse un timp, dupa care ajung fie in buget, fie in conturile externe, daca intreprinderile care practica tehnica supravietuirii prin arierate au beneficiat de finantari externe prin generozitatea politica a guvernului. Si cand conturile externe se destabilizeaza este grav de tot. Este cel mai periculos dezechilibru. Aici nu este cale de intors. Romania abia a scapat acum patru ani de a intra in incetare de plati externe. Si este o falsa impresie ca nu poate ajunge din nou acolo. Dovada este ca foarte putin au fost destinse politicile restrictive si, sub aburii statisticilor care ar fi vestit, vezi Doamne, ca s-a intrat in zodia cresterii economice, in economie s-au si scapat caii. E bine sa nu zici hop, pana nu treci parleazul!
