De același autor
Celebra anecdota cu batranica ajutata sa treaca strada, desi nu avea vreo intentie, nu isi gaseste probabil o alta expresie mai adecvata in realitatea imediata decat incredibila decizie a autoritatilor de a aloca taranilor ajutoarele (subventiile) prin card(!). Nu exista vreo facilitate asociata folosirii cardului in zonele rurale. Nu exista pentru ca nu s-ar justifica (prin recuperare) investitia. Asa ca taranii, dupa ce au primit cardul, se vor tot duce pana la oras sa-si foloseasca minunea. Pana una-alta, avand in vedere ca subventiile inca n-au inceput sa fie distribuite, taranii se tot duc la oras sa verifice daca le-au intrat banii. Si, cu fiecare introducere a cardului in aparat, sunt, evident, taxati! Daca mai adaugam cheltuielile cu transportul de la sat la oras si de la oras inapoi la sat, probabil taranilor nu le mai ramane nimic din ceea ce eventual li se va da.
Modernizare? Chiar daca o modernizare cu de-a sila?! Nu! Doar umilire si jecmaneala! Umilire, pentru ca niste oameni fara absolut nici o alternativa sunt jigniti, intr-o bataie de joc incalificabila, impunandu-li-se sa foloseasca un instrument care, oricat de modern ar fi, mai mult ii incurca in momentul de fata, facandu-le viata si mai grea decat o au! Jecmaneala, pentru ca, din acest montaj hidos, niste "baieti destepti" castiga bani buni! Sunt "baietii destepti" din banci, din sectorul emisiunilor de carduri si, bineinteles, cei din administratia publica si agricola care capata ceva si ei de buzunar din faptul ca le-au pus pe tava emitatorilor de carduri si bancilor un asemenea cadou platit de bietii tarani!
Cardurile au ajuns in Romania o sfidare la adresa oamenilor de rand. Cardurile pentru tarani constituie doar ultima dintre expresiile acestei sfidari. Cea anterioara - despre care se credea ca reprezinta summum de absurditate - a constituit-o acordarea prin card a ajutoarelor de somaj si a salariilor in mari intreprinderi si institutii, ceea ce i-a obligat pe beneficiari sa stea la cozi la bancomate pentru a-si procura numerarul cu care de fapt se descurca in viata de zi cu zi din Romania. Bancile erau insa fericite ca incaseaza comisioane in plus din vehicularea cardurilor. Companiile de carduri erau fericite ca emiteau mai multe. Intreprinderile si institutiile erau fericite ca nu mai era necesar sa umble cu sacii de bani pentru plata salariilor. Conducatorii acestor intreprinderi si institutii erau fericiti ca, probabil, luau niscai comisioane frumusele pentru a da comenzi de mii de carduri intr-un loc, si nu in altul! Numai bietii salariati si someri erau nefericiti pentru ca, din putinul pe care il incasau, trebuia sa mai plateasca si cardul, si lantul de comisioane licite si ilicite mentionate.
Ca a fost vorba doar de o mutare a aglomerarii de numerar de la oficiile de plata a drepturilor banesti la bancomate a dovedit-o faptul ca prin inmultirea cardurilor nu a scazut nevoia de numerar in economia nationala. Or, tocmai inlocuirea acestuia ar fi scopul cardurilor. Altfel, ele constituie doar o tichie de margaritar pe capul chelului!
Pentru cetateni, daca nu se poate folosi cardul la absolut orice plata (asa cum pot folosi banii gheata), atunci acesta devine chiar o povara, prin nevoia de a-i transforma inscrisul electronic in bani lichizi, operatiune care nu poate fi facuta oriunde, care reclama timp si te expune la agresiuni si furturi. Nemaivorbind de faptul ca te mai pot fura si cei care detin "cheile electronice" ale cardului sau cei care reusesc sa ajunga, tot pe cai electronice, la aceste chei. Si, daca tot nu te protejeaza de furturi, care, dimpotriva, se intetesc, atunci unde este beneficiul?! Si sa nu uitam ca plata prin card dureaza mai mult decat una in numerar, fara a mai pune la socoteala ca, daca se intampla vreo incurcatura cu cardul, atunci alergi de-ti sar ochii, pe timpul tau, pe banii tai!
Nu prea se tine cont de toate acestea, preferandu-se ca reticenta romanilor sa fie pusa pe seama eternului si imbecilului argument al mentalitatii lor inapoiate. Si atunci, cei care afirma ca vor binele romanilor au decis sa li-l si impuna! Cu de-a sila! Constrangeri administrative si chiar legislative sunt adoptate pentru a determina folosirea cardurilor.
Din pacate, plata subventiilor agricole prin card arata ca impunerea cardurilor dupa preceptul "daca voi nu ma vreti, eu va vreau!" continua! Ni se spune ca piata se extinde. Nu se precizeaza insa cati dintre utilizatorii de carduri au ajuns in aceasta postura fara voia lor si cati din proprie convingere.
Nimeni nu analizeaza efectele. Cu ce costuri si cu ce beneficii se extinde piata nu se invredniceste nimeni sa identifice. Si, eventual, sa calculeze! Se merge doar pe ideea ca, din cauza inapoierii lor, romanii nu sunt in stare sa-si vada propriul bine. Dar, lasa, le bagam noi binele pe gat! Ei n-o au p-asta cu electronica, dar ii fortam sa o aiba! De parca a fost nevoie sa-i forteze cineva pe romani s-o aiba p-asta cu electronica in materie de telefoane mobile?! Au realizat rapid avantajele certe ale telefoniei mobile si piata a explodat pur si simplu!
