De același autor
Faptul ca, in urma privatizarilor, capitalul public - singurul care, prin dimensiune, putea conta in lupta de concurenta pe plan intern si international - a fost scos din scena principala, cea a axei majore a economiei (productia de petrol, distributiile de gaze si electricitate, productia de otel si ciment, telefonia fixa, sistemul bancar), precum si expansiunea devenita extrem de articulata in ultima vreme a capitalului strain in Romania ridica, in mod firesc, intrebarea: ce sanse mai poate avea in asemenea conditii capitalul autohton in economia din Romania?!
Pentru partizanii fara nuante ai globalizarii, intrebarea poate nici nu se pune: daca tot traim in globalizare, ce mai conteaza daca intr-un anumit spatiu avem de a face cu capital izvorat din acest spatiu sau, dimpotriva, din afara acestuia?! Sa ne multumim cu faptul ca acest spatiu este luat in considerare de capitalul de aiurea, care, de fapt si la urma urmei, n-are patrie. Mai mult, in cazul romanesc in sine, ar fi tocmai bine ca privatizarile, chiar indiferent de modul in care au fost facute, au scos din joc capitalul public, in masura in care statul s-a dovedit un administrator execrabil, prin incompetenta si clientelismul celor pusi sa indeplineasca aceasta functie de administrare..jpg)
Pentru ca problema genereaza multiple controverse de ordin principial si teoretic, reclamand o discutie mai larga din acest punct de vedere, ne vom rezuma aici a arata ca, practic, in nici una din tarile de succes, care pot fi luate drept model, nu au fost abandonate pozitiile capitalului autohton in sectoarele majore ale economiei, nici chiar in cele mai "liberale" dintre aceste tari! Este utila mentiunea expresa ca acolo unde capitalul privat autohton nu a avut forta competitionala necesara, au fost prezervate pozitiile capitalului public. Nu este vorba aici de "pozitii in general" - capitalul strain fiind prezent peste tot -, ci de "pozitiile de control". Nu exista vreun exemplu de tara dezvoltata - din America de Nord, Europa de Vest sau Asia - in care capitalul autohton (daca nu cel privat, atunci cel public) sa nu detina controlul in majoritatea sectoarelor de forta ale economiei proprii (de la sectorul energetic la sectorul bancar). Si pentru a sublinia semnificatia faptului merita a adauga ca aceasta este situatia indeosebi in tarile unde se propovaduieste globalizarea si libertatea de miscare a capitalului, procese proiectate mai degraba de aplicat altora, intrucat oricum sunt neaplicate in cazul propriu.
O justificare pentru intrebarea cu privire la soarta si sansele capitalului autohton in situatia concreta din Romania deci exista. Dar faptul poate prezenta interes si in sine, dincolo de eventuale ideologizari si interpretari polemice ale fenomenului globalizarii si consecintelor sale.
In ultimii ani, problema a capatat si un interes practic. Este un fapt ca segmentul consistent si crucial din economie preluat de capitalul strain este format din sectoarele cu cea mai mare profitabilitate si, in orice caz, de profitabilitate sigura, sectoare care nu au probleme de clienti, caci acestia oricum exista, si nici probleme de valorificare a unor oportunitati de piata, caci acestea sunt aproape implicite pentru sectoarele respective. Capitalului autohton i-au ramas in mod obiectiv segmente de rangul doi din punctul de vedere al profitabilitatii, unde in orice caz profiturile se scot greu si cu eforturi investitionale comparativ mari. Sunt, ca atare, previzibile sansele capitalului autohton, care si asa sta prost la capitolul resurse de investitii si care va trebui, tot in mod obiectiv, sa infrunte pe toate segmentele noua concurenta a capitalului strain, mult mai performant si mult mai inzestrat cu resurse financiare. Acesta din urma, dupa ce a ocupat pozitii hotaratoare in axa majora a economiei, va "rontai" treptat in dreapta si-n stanga acestei axe, in cautarea amplasamentelor de profit cele mai favorabile.
Admitand ca statul roman, dupa ce aproape incredibil si-a lichidat mai toate pozitiile din segmentul vital al economiei, isi va lua in sfarsit seama si, constatand traseul periclitant spre extinctie pe care a apucat-o capitalul autohton, va incerca, in ceasul al 12-lea, sa faca ceva, ramane o tulburatoare intrebare daca mai poate face ceva! Probabil ca, in conditiile actualelor reguli internationale care interzic de principiu favorizarea capitalului national in fata celui strain, nu ar mai putea face mare lucru. Deocamdata insa, ceea ce face accentueaza mai degraba dezarticularea capitalului autohton in fata celui strain prin sprijinirea destul de substantiala a firmelor din clientela politica a partidelor la guvernare, ceea ce va determina ca, daca se va mai mentine un filon de capital autohton in economia din Romania, acesta sa fie constituit de impletitura politico-clientelara ce traieste pe seama banului public, in timp ce firmele patronilor onesti, fara forta financiara si fara sustinere politica, vor merge, cu o viteza inca neprecizabila, spre extinctie.
