De același autor
O vizita, s-ar putea spune de afaceri, a presedintelui Putin in Austria - de afaceri, pentru ca, in afara unor scurte intrevederi politice, in rest intalnirile au fost toate dedicate incheierii unor intelegeri si proiecte economice - a adus, printre altele, semnarea unui acord intre Gazprom si OMV privind distributia si stocarea de gaze in Europa. Gazprom va prelua participatii in cadrul Hub-ului Central-European de gaze de la Baumgarten, unul din cele trei importante centre de distributie si stocaj al gazelor naturale din Europa, detinut de OMV. De asemenea, Gazprom, impreuna cu alte doua grupuri austriece RAG si Wingas, vor construi un depozit subteran de stocare a gazelor cu o capacitate de 42 miliarde m.c. Alte numeroase acorduri intre firme rusesti si austriece au fost puse pe picioare in domeniile constructiei de masini si afacerilor imobiliare..jpg)
Vizita n-a putut trece neobservata in Europa si in lume. Semnificatiile politice au tinut capul de afis. Climatul general al vizitei si momentul ei au contrastat net cu esecul evident al summit-ului UE-Rusia, ce se desfasurase cu numai cateva zile inainte. Comentatorii occidentali n-au ezitat sa puna totul pe seama unei incercari a Moscovei de a diviza Europa, exploatand diferentierile de pozitie intre statele membre ale UE in momentul de fata, inclusiv in problema divergentelor pe care unele din ele le au in prezent cu Rusia.
La Bucuresti, vizita, implicatiiile ei politice si rezultatele ei economice ar trebui sa prezinte un acut interes. Si aceasta indeosebi prin conotatiile economice. Caci vizita concretizeaza, fructifica si, intr-un fel, oficializeaza relatiile stranse ruso-austriece, asupra carora au atras luarea aminte de mult o serie de fapte.
De pilda, n-a putut scapa atentiei faptul ca, anul trecut, conflictul ruso-ucrainean privind tranzitarea livrarilor de gaze catre Europa s-a incheiat cu constituirea unei companii RusUkrEnergo, ce a capatat agreere sa importe pentru Ucraina gazele provenind de la Gazprom si care avea doi finantatori (daca nu si proprietari): Gazprombank si Raiffeisen Bank. In general, amploarea si agresivitatea expansiunii companiilor austriece in Centrul si Estul Europei, cu o sustinere financiara masiva, inclusiv multe fonduri lichide, a putut ridica intrebari daca firme austriece sunt sau se ofera sa fie folosite ca vectori ai fabuloaselor resurse financiare rusesti. Ar fi vorba de o interesanta si reciproc avantajoasa logodna in care firmele rusesti pun la dispozitie fonduri, iar firmele austriece credibilitatea sau, si mai si, paravanul impotriva resentimentelor de tip antirusesc atat de pregnante in zona.
Pentru Romania, semnalele de atentie sunt tardive. Deja firmele austriece au preluat pozitiile dominante in petrol, gaze, constructii si sectorul bancar. Noua cooperare Gazprom-OMV nu vine decat sa consfinteasca ceea ce se conturase de mult.
Autoritatile de la Bucuresti pot dormi insa linistite. Oricum nu mai este nimic de facut, ceea ce era de facut a fost de mult. Nu s-a luat aminte cum trebuia la ce trebuia, ba chiar s-a actionat invers decat ar fi fost poate necesar.
Sectorul energetic este campionul aiurelilor. Intr-o incercare neproductiva de a nu ne "lega" de Rusia, s-a umblat dupa cai verzi pe pereti precum proiectele Nabucco sau Constanta-Triest, aflate in vorbarie de vreo 10-15 ani, dar care s-ar parea ca nu vor fi realizate niciodata, pentru ca au impotrivirea neta a Rusiei si nesustinerea financiara a marilor companii petroliere americane. Pe aceeasi linie, distributiile de gaze au fost date exclusiv unor companii occidentale, in loc de a se oferi macar una din acestea Gazprom-ului, caci gazul care circula in zona este tot de la Gazprom. Rezultatul este pe potriva. Romania este in afara oricarui traseu al petrolului si gazului din Caspica. Si, mai rau, are interdictie de a importa gaz de la Gazprom. Agreate in Romania pentru acest import sunt companii rusesti sau ruso-germane, care incaseaza pentru intermedierea unor hartii comisioane colosale. Astfel ca Romania plateste cel mai scump din Europa gazele ce vin din Rusia, cu toate ca este mai aproape de sursa pe traseu decat toate tarile occidentale.
Romania nu s-a uitat la ce se intampla in jur si in Europa. N-a luat aminte la politica Germaniei de cooperare stransa cu Rusia in domeniul energetic si parca n-a vazut ca atat Austria, cat si Ungaria au urmat Germania indeaproape. Rezultatul: proiectul unor depozite de gaze in Romania este in aer, in timp ce prind viata depozitele de acest gen in Ungaria si Austria.
Lovitura finala si definitiva si-a dat-o Romania singura in jocul cartii sale energetice, concesionandu-si catre OMV putinele resurse de petrol si gaze pe care i le lasase Dumnezeu. Si, atentie, sa nu privim prin prisma OMV-ului de acum, care poate ajunge o divizie Gazprom! De fapt, nu este vorba aici de OMV in sine. Putinele resurse de petrol si gaze lasate de Dumnezeu romanilor nu trebuiau date in concesiune nimanui. Acestea trebuiau sa ramana in exploatarea statului roman. Nu erau suficiente, dar ofereau o parghie de manevra pentru statul roman, intr-o perioada extrem de complicata din punct de vedere energetic. Constituiau aceste resurse un factor de securitate nationala! Ar fi de intrebat pe cei ce au luat pe bombeu securitatea nationala a Romaniei ce tara de pe continentul european - in perioada actuala, cand fiecare nu stie ce sa mai inventeze ca sa depinda mai putin de importurile de gaze - si-ar fi vandut altora resursele proprii?! Si inca o intrebare la fel de tulburatoare: daca tot am ajuns energetic la mana Rusiei, inca si mai tare decat eram, de ce n-am facut tot ce am facut direct in relatii cu Rusia?! Poate era mai putin costisitor!
