Componenta straina a datoriei externe

Ilie Serbanescu 17.07.2008

De același autor

Un aspect neuzual (si prin aceasta in­te­resant), dar despre care nu se prea vor­bes­te (ba chiar deloc) al datoriei externe ce trece in contul Romaniei este ca, de fapt, grosul acesteia apartine unor entitati care sunt intr-adevar persoane juridice ro­ma­nesti si actioneaza in principal in Ro­ma­nia, dar care nu sunt catusi de putin romanesti nici prin proprietate, nici prin de­cizie. Este vorba de companii si banci filiale sau sucursale ale unor multina­tio­na­le, cu sedii in tari occidentale sau chiar in alte tari, ori de firme infiintate sau contro­la­te de capitalul strain in Romania. In prin­ci­piu, ar trebui sa existe date precise in do­meniu, dar sunt pazite probabil cu gri­ja, pentru a nu se mai turna gaz peste foc intr-un domeniu care va deveni, cu si­gu­ranta, mereu mai sensibil.

Dar, din date indirecte, reiese ca pro­ble­ma este groasa de tot. Exceptand com­po­nenta publica, datoria externa a Roma­niei, deci cea privata, este cam de 50 de miliarde de euro. Din aceasta, 20 de mi­liar­de de euro (aproximativ 40%) este ban­cara. Mai precis, a unor banci straine, care au adus bani in Romania, in majo­ri­ta­te de la societatile lor mama, spre a fi va­lorificati aici, prin imprumutare, ceea ce explica de altfel explozia creditului de consum, intr-o totala lipsa de legatura cu re­sursele interne pentru acesta.

Evident, nu poate fi vorba de niste banci romanesti prin actionariat si deci­zie. Dincolo de faptul ca acestea aproape nu mai exista - mai operand doar vreo doi speriati in piata, cu cote practic ne­sem­nificative - sa fim realisti, nimeni de prin strainatate nu le-ar fi imprumutat pen­tru a face ele bani aici!

Faptul este insa valabil in general! Ca­pi­talul privat autohton este prea slab pen­tru a fi avut capacitatea sa im­­prumute 50 de miliarde de euro. Practic, doar in cati­va ani, pentru ca datoria externa privata a ur­cat cu 40 de miliarde de euro numai in ul­timii 5 ani. Iarasi sa fim seriosi! Nu ar fi im­­prumutat nimeni din strainatate, in mod net, 40 de miliarde de euro in 5 ani unor fir­me romanesti (fie companii industriale, fie banci). Acestea nici n-ar fi avut cu ce ga­ranta o asemenea suma!

Ca este asa o dovedeste indirect si un alt fapt. Din datele facute publice reiese ca, din totalul datoriei externe private, pes­te 20 de miliarde de euro sunt pe ter­men scurt (sub un an). Adica, este vorba, pe de o parte, de imprumuturile externe cele mai costisitoare (daca sunt luate din piata si nu dintr-un sistem international intracompanie), pe care de fapt nu si le poate permite oricine, iar, pe de alta par­te, de fonduri care nu sunt folosite pentru investitii de dezvoltare, ci pentru capital de lucru sau chiar pentru speculatii pe curs si pe dobanzi (cine ar fi dat din strai­na­tate unor firme romanesti bani pentru ase­menea scopuri?!).

Asta este problema, grosul datoriei ex­ter­ne ce trece in contul Romaniei apar­tine de fapt unor entitati care nu sunt ca­tusi de putin romanesti nici prin proprie­ta­te, nici prin decizie.

Deocamdata, implicatiile unei astfel de structuri a datoriei externe nu le-a ana­li­zat nimeni. Si, probabil, o analiza va fi evi­tata in continuare de catre structurile ofi­ciale. Doar cand se va produce o explo­zie se va incu­me­ta cineva sa defriseze pro­blema.

Se poate pune insa pariu ca se va mer­ge pe ideea ca este vorba de o dato­rie externa privata, si nu de una publica, si deci ca nu vor fi probleme, cu atat mai mult cu cat, in atatea cazuri, avem de a face cu datornici care sunt filiale si sucur­sa­le din Romania ale unor reputate firme in­ternationale. Povestea asta ca totul ar fi in regula cu o datorie externa oricat de ma­re, daca datoria publica ex­terna este mica, reprezinta o stupizenie completa. O sustin unii cu capul in nori, si nu pe umeri. Pana la urma, o defectiune in rambur­sa­rea datoriei externe, indiferent de seg­men­tul in care apare, se repercuteaza, cel putin indirect, asupra ansamblului ta­rii, si prin rating, si prin marirea costului cre­ditarii internationale, si prin reticenta in­ves­titorilor straini, chiar daca tara, ca en­ti­ta­te, nu intra in colimatorul ce urmea­­za de­­clararii in incetare de plati. Si sa nu se ig­no­re faptul ca o datorie externa pri­va­ta ma­­siva inseamna sute sau mii de seg­men­te in care pot aparea dificultati de plati.

Problema cu componenta straina pre­cum­panitoare a datoriei externe private a Romaniei este complicata rau. Implicatiile unei asemenea structuri nu pot fi expe­dia­te cu formula "nu-i a noastra datoria, este a altora!". A in­­cerca sa te ascunzi in spa­te­le acestei formule inseamna a miza ne­rea­list pe faptul ca altii isi vor prelua res­pon­sabilitatea care este a lor, si nu a ta. Mai precis, pe faptul ca bancile si com­pa­nii­le straine din Romania isi vor onora la centima angajamentele financiare con­trac­tate in afara Romaniei, ca, in caz de di­ficultati de plati, capitalurile din strai­na­ta­te pe care le reprezinta aici vor prelua, din motive reputationale sau din alte motive, debitele spre acoperire. Ce te faci insa daca societatile-mama din straintate au dificultati sau pur si simplu au pro­ble­me pe care considera potrivit sa le rezol­ve tocmai pe seama filialelor, sucursalelor sau reprezentantelor lor din Romania? Standard & Poor’s avertizeaza chiar ca Ro­mania nu ar trebui sa mizeze de pilda pe faptul ca bancile straine, in caz de ne­voie, vor prelua automat problemele de lichiditate sau financiare ale subsidiarelor lor din Romania, considerand, dimpotriva, ca marile vulnerabilitati externe ale Ro­ma­niei pot deveni probleme majore tocmai in masura restrangerii finantarii bancilor lor locale din Romania de catre societatile lor mama din Occident.

Cei mai tineri - carora pe la diferite scoli, altfel de prestigiu, li s-au vandut bali­ver­ne despre concurenta loiala si corec­ti­tu­dinea politica in afaceri - poate chiar cred in aceste lucruri, dar cei mai batrani, trecuti prin ciur si prin darmon, au mai va­zut cum, vai!, de-atatea ori cei puternici au iesit din constrangeri pe seama celor slabi, fara ca acestia din urma sa fi avut vreo vina, vreo implicare sau macar vreo le­gatura cu problema.

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22