Corectii "dirijate", nu explozive

Trei au fost in principal argumentele cu care, nu de mult, guvernatorul Mugur Isarescu a respins eventualitatea unei corectii dramatice (nu stiu de ce nu i-am zice unei prabusiri) in cursul leului, ca urmare a deficitului extern enorm, pe care domnia sa n-a negat ca ar fi dincolo de limite si periculos. Cele trei argumente sunt urmatoarele:

1) capitalurile speculative care acum profita de pe urma aprecierii leului si care, la o miscare mai generala dinspre monedele tarilor emergente spre monedele reper de pe plan international, ar parasi si Romania, creand probleme de lichiditate valutara nu ar constitui mai mult de 2 miliarde de euro echivalent, ceea ce nu reprezinta mare lucru si, ca atare, efectul, in eventualitatea respectiva, n-ar fi prea grav;

 2) in cazul in care cursul leului ar da semne de cadere prea importanta,  Banca Nationala ar avea la dispozitie pentru temperarea efectelor cresterea dobanzilor;

3) pavaza poate cea mai importanta o constituie insa regimul cursului de schimb al leului, care este de flotare, ceea ce joaca, in functie de conditiile pietei, rolul unei supape de siguranta de la un cazan de presiune, determinand corectii din timp, care evita o explozie.

Cateva consideratii se impun, pentru ca d-l Isarescu este vulpe prea batrana sa se imbete cu apa rece, cum ar vrea poate sa ne imbete pe noi sau nu stiu pe cine!

 Pai, daca, dupa calculele  Bancii Nationale, capitalurile speculative care bantuie prin Romania nu reprezinta decat vreo 2 miliarde de euro, inseamna ca stam rau de tot! Inseamna ca vreo 100 miliarde de euro se vantura prin Romania pe fluxul inspre strainatate si pe fluxul dinspre strainatate pentru a finanta exporturi, importuri, transferuri de stat si private, relatii de turism, creditari, investitii si atatea altele si doar 2 miliarde de euro "fac" cursul, cum se spune, caci stie oricine ca doar capitalurile speculative apreciaza leul, tocmai impotriva situatiei din economia reala, care ar reclama, din contra, o depreciere a monedei nationale. Pe linie de consecinta, o plecare a acestor 2 miliarde de euro ar urma sa fie dezastru pentru leu, daca tocmai ele il fac atat de falnic! Oricum, n-ar putea fi vorba de efecte doar derizorii, cum ar dori sa sugereze d-l Isarescu, mai ales ca nu avem de a face numai cu 2 miliarde de euro, cifra probabil deliberat minimizata de guvernator pentru a ne linisti! Sau limitata strict la capitalurile, sa le zicem, pur speculative, fara luarea in considerare si a celor implicate in sectorul imobiliar si financiar, care tot natura speculativa au multe dintre ele.

 Cat priveste capacitatea de influentare a cursului prin politica de dobanzi, va mai curge multa apa pe Dunare pana ce se va ajunge acolo. Deocamdata, politica de dobanda promovata de  Banca Nationala nici macar nu reverbereaza imediat si consistent in dobanzile practicate de bancile comerciale. Asa ca, pana sa reactioneze cursul la cresterea dobanzilor promovate de Banca Nationala, leul, odata pornit in jos, va ajunge rapid in fundul lacului. In plus, nu cred ca ar fi ceva mai grav decat sa se treaca de la acceptarea, in lipsa de alternativa, la stimularea intrarilor de capitaluri speculative, cum s-ar face prin cresterea dobanzilor, accentuandu-se astfel o vulnerabilitate si asa exploziva a economiei.