De același autor
Una din exigentele apartenentei la Uniunea Europeana este ridicarea cotei de ocupare a fortei de munca la 70%. Exigenta este prevazuta in asa-numita “platforma Lisabona”, care proiecteaza Uniunea Europeana a anilor ce vin. In cazul Romaniei, cerinta ar presupune crearea conditiilor pentru a se putea face fata unor probleme cu care Romania se confrunta si care, atipice fiind, nu prea au solutii in registrul mondial. In principiu, atingerea respectivei cote de ocupare ar putea oferi conditii mai propice pentru infruntarea acestor probleme. Dar, daca si mai ales cum un asemenea obiectiv va putea fi realizat reprezinta un alt aspect! De fapt, constituie o problema in sine.
O cota de ocupare de 70% inseamna ca 7 din 10 romani activi sa lucreze. La vreo 22 de milioane populatie totala, cea activa este estimata la 45-47%, respectiv peste 10 milioane persoane, iar o cota de ocupare de 70% implica un numar de circa 7 milioane de lucratori.
In momentul de fata, nimeni nu poate spune cu precizie care este gradul sau cota de ocupare. Numarul de salariati (care pot fi considerati fara echivoc ocupati) este de vreo 4,5 milioane. Este greu de a identifica ce statut au, din acest punct de vedere, celelalte 5,5 milioane de romani activi. Cateva sute de mii sunt liber profesionisti, dar multi din acestia sunt si salariati si este dificil de a stabili cati sunt doar liber profesionisti fara a fi si salariati. Cateva bune sute de mii, daca nu chiar peste un milion, lucreaza la negru si nu apar in scripte. Vreo 700-800 de mii trec oficial in scripte ca someri. Cei mai multi din cei 5,5 milioane se afla in agricultura, ocupati efectiv sau doar dependenti de activitati agricole. Nu se stie exact cati sunt realmente rromi, dintre care atatia nomazi sau seminomazi. Nu trebuie desigur uitati cei activi prin varsta, dar scosi anticipat la pensie, precum si sutele de mii sau milioanele (spun unii) care au migrat si se afla legal ori ilegal la munca in strainatate. Toate aceste neclaritati vor trebui inlaturate pentru a se ajunge ca din 10 romani activi, 7 sa lucreze. Sa lucreze cu acte, implicand deci participari banesti la sistemele publice de asigurari sociale! Unde sa lucreze este desigur problema cruciala!
Doua probleme atipice
Trecand peste aceasta, problemele pe care se incearca a urma sa fie infruntate printr-o crestere a gradului de ocupare sunt cel putin doua. Ambele sunt atipice.
Prima decurge din faptul ca Romania, cu o economie de tara subdezvoltata, deci cu resurse mediocre, trebuie sa infrunte o demografie de tara dezvoltata, care este extrem de costisitoare. Rata natalitatii scade vertiginos si programe economice, cu mare sustinere financiara, trebuie derulate pentru a stimula nasterile si a ocroti economic mama si copilul. La celalalt pol, populatia in varsta creste serios ca pondere, ceea ce reclama resurse importante. La mijloc, ponderea populatiei active se subtiaza. Pe ansamblu, din cauza scaderii natalitatii si imbatranirii populatiei, o tot mai mare parte trebuie intretinuta de o tot mai mica parte din aceasta. Romania poate fi primul caz de capotare in fata fenomenului de imbatranire a populatiei, fiind prima tara care trebuie sa-l infrunte cu resurse minime, intrucat pana acum fenomenul s-a manifestat doar in tari dezvoltate (cu resurse). Primul semn palpabil il constituie gravele dificultati pe care Romania le are in functionarea sistemului public de pensii, unde mereu mai putini lucratori activi trebuie sa sustina mai multi pensionari.
Din pacate pentru Romania, de parca problemele puse in mod natural de fenomenul de imbatranire a populatiei in sistemul de pensii nu ar fi fost de ajuns, politica nesabuita dusa de toate guvernarile postdecembriste de a scoate oamenii anticipat la pensie spre a nu-i trimite in somaj a pus definitiv pe butuci sistemul de pensii. Cu mai multi beneficiari pensionari decat salariati contribuenti, sistemul public de pensii este in faliment si mai plateste pensiile (de altfel ridicol de mici) numai gratie imprumuturilor anuale (ce nu vor fi niciodata rambursate) de la bugetul de stat, cu care bugetul de pensii n-ar trebui sa aiba vreo legatura. Fata de ridicarea varstei de pensionare - ca modalitate de detensionare a dificultatilor - se manifesta o rezistenta sociala, politica si sindicala uriasa. Oricum, ridicarea varstei de pensionare este o modalitate doar de detensionare si nu o solutie in sine. Astfel incat, Uniunea Europeana vede solutia pentru Romania doar in sporirea numarului de contribuenti prin cresterea gradului de ocupare a populatiei active.
Al doilea iepure ce se incearca a fi vanat din aceeasi lovitura a ridicarii cotei de ocupare este rezolvarea problemei grave a agriculturii romanesti, care are o contributie la formarea PIB de circa trei ori mai mica decat ponderea in total a fortei de munca pe care o ocupa. Diferenta provine nu doar din inzestrarea tehnica mai slaba a agriculturii romanesti si din faramitarea neproductiva a exploatatiilor agricole din Romania, ci indeosebi din numarul imens in sine de oameni care lucreaza in agricultura romaneasca. Aproape 40% din forta de munca totala se apreciaza, inclusiv prin statisticile oficiale, ca lucreaza in agricultura, fata de situatia din Uniunea Europeana, unde cota era de numai 4% inainte si ramane totusi sub 10% chiar si dupa intrarea ultimilor 10 noi membri din Est. Una peste alta, pentru atingerea unor standarde minime de competitivitate cu agricultura europeana, ar fi vorba de iesiri de circa 3 milioane de persoane din agricultura romaneasca in urmatorii ani.
Marea problema decurge din faptul ca, intoarsa din punctul de vedere al dimensiunii si structurii proprietatii funciare in anii ’50, ca moment din istoria economiei europene, economia romaneasca va trebui practic sa reia procesul istoric inevitabil al concentrarii si centralizarii pamantului si capitalului in agricultura, cu eliberare de forta de munca din acest sector, dar intr-o perioada nu de constructie, ci de restructurare industriala, presupunand, pentru inca ani de zile de aici incolo, mai degraba disponibilizari decat absorbtii de forta de munca. Tensiuni sociale vor aparea in mod obiectiv, cu posibilitati absolut minime de a li se raspunde din punct de vedere economic. Deocamdata, dintr-un complex de factori, declansarea acestui proces este blocata. Cu cat insa declansarea va fi intarziata, cu atat consecintele vor fi mai dramatice. Pentru cel putin un deceniu de aici inainte, industria nu va putea absorbi forta de munca suplimentara. Astfel incat nu numai agricultura, dar si industria vor elibera forta de munca, situatie atipica ce va pune probleme sociale majore.
Ocupatii pentru 3 milioane de persoane
Gasirea unor alte ocupatii, chiar daca tot in mediul rural, pentru amintitele 3 milioane de persoane si modernizarea activitatii celor ce raman in agricultura ar rezolva nu numai problema agriculturii, dar si problema resurselor bugetare in general si a celor pentru sanatate si pensii in particular. In prezent, in agricultura nu se platesc contributii sociale si nici cine stie ce impozite. Actualele grile bugetare au in Romania putini contribuabili. Cei ce urmeaza sa paraseasca agricultura propriu-zisa ar urma sa plateasca si contributii sociale si impozite. Dar si cei ce ar urma sa ramana in agricultura vor practica alt gen de activitate, care presupune de asemenea plati de contributii si impozite. Cresterea cotei de ocupare pe seama deplasarilor dinspre sectorul agricol spre alte sectoare, precum si pe seama modernizarii acestui sector constituie probabil cea mai importanta miza a anilor ce vin. Ce alte ocupatii vor gasi milioanele de disponibilizati din agricultura? Si de unde resursele imense care sunt necesare reechiparii agriculturii si dezvoltarii rurale?
Sunt marile semne de intrebare pentru perioada anilor urmatori. Mai ales ca migratia internationala detensioneaza in sine piata fortei de munca, dar nu rezolva problema resurselor (caci cei ce lucreaza in afara vor fi mai degraba cotizanti sociali in tarile-gazda decat in tara de origine), iar o masa mare din cei disponibilizati din agricultura vor fi oameni in varsta, care vor ingrosa randurile pensionarilor sau ale celor in intretinere sociala.
Cota de ocupare de 70% suna angajant, dar realizarea propriu-zisa nu poate scapa de problemele care o fac un basm frumos.
(Subtitlurile apartin redactiei)
