De același autor
Cu toate ca este atat de calculat in ceea ce spune si lanseaza pe piata, d-l Isarescu mai scapa cand si cand - foarte rar - cate una care poate intriga sau atrage luarea-aminte, nemultumi sau, dimpotriva, da satisfactie in dreapta si in stanga. Mai deunazi, in plina criza financiara internationala, domnia sa a spus fara inconjur si alambicari ca stabilitatea financiara este mai importanta decat dezinflatia. Decat dezinflatia, adica exact ceea ce urmareste sa realizeze Banca Nationala. Stapanirea inflatiei constituie obiectul muncii bancii centrale, pe care guvernatorul si intreg staff-ul BNR nu scapa un prilej de a-l mentiona ca atare, mai ales atunci cand presiunea in economie vine din alte zone care sunt in grija altora. Ceea ce, in atatea randuri, are semnificatia: eu ma lupt cu inflatia, nu asteptati sa rezolv insa tot eu si alte probleme care nu-mi sunt, chiar si din punct de vedere legal, in parohie! Asta este o mentiune doar ca fapt divers, pentru ca si de alte dificultati din economie tot Banca Nationala se ocupa, guvernul remarcandu-se numai in domeniul impartirii bucatelor bugetare.
Inflatia este, fara indoiala, una dintre problemele majore ale economiei din Romania, dar sa nu ezitam a spune deschis ca, in ultimii ani, presiunile mai puternice in economie au venit nu de la inflatie, ci din alte parti: de la deficitul extern enorm si de la cererea interna scapata de sub control din cauza cresterilor salariale vertiginoase si mai ales a creditarii fara limite. Guvernul, in a carui parohie erau aceste probleme, nu numai ca nu a prins in chinga deficitul extern si cererea interna, dar le-a si stimulat, ceea ce pana la urma s-a rasfrant si in reinflamarea inflatiei, cu riscul de a fi aruncate la cos eforturile de pana acum in domeniu ale Bancii Nationale si puterea de cumparare a romanului mediu, care abia scosese si el capul din nisip.
Totusi, in plina efervescenta a unei astfel de situatii complicate, d-l Isarescu vine si afirma ca ceva este mai important decat scaderea inflatiei. E drept, stabilitatea financiara, si nu orice! Nici macar deficitul extern fabulos, care, dupa parerea noastra, reprezinta in Romania actuala o problema mai grava decat inflatia, pentru ca a devenit atat de mare, incat risca sa naruie cursul monedei, sa incendieze preturile interne si sa creeze dificultati in platile externe, intr-un cuvant, sa prabuseasca nivelul de trai in Romania. Nu stim ce crede realmente in domeniu domnia sa, dincolo de declaratiile politice de suprafata, dar evident d-l Isarescu nu putea arunca pe piata o asemenea afirmatie transanta - ca deficitul extern e mai important decat scaderea inflatiei - pentru ca ar fi pus in discutie toate politicile economice de pana acum, aderarea la Uniunea Europeana, care a contribuit la adancirea deficitului extern, precum si perspectivele Romaniei, care, vrem, nu vrem, sunt innegurate de dezechilibrul din conturile externe.
D-l Isarescu a ales referirea la stabilitatea financiara. Alegere deloc nepotrivita, dar mai ales strict protejata fata de orice contestari, avand in vedere ca tocmai instabilitatea financiara constituie subiectul la ordinea zilei din cauza turbulentelor financiare internationale declansate de criza din segmentul de risc al pietei imobiliare americane.
Ce afecteaza insa stabilitatea financiara? Pai, inainte de toate, speculatiile financiare duse peste limite, prin sofisticareala instrumentelor financiare intr-o totala lipsa de legatura cu tranzactiile reale, supraindatorarea neconstientizata din timp exact din cauza speculatiilor si instrumentelor financiare sofisticate. Slava Domnului, Romania este ferita deocamdata de asemenea afectiuni, prin simplul fapt ca acest tip de speculatii si instrumente financiare nu opereaza inca in Romania, desi fortarea vitezei creditarii acolo duce. In cazul Romaniei, instabilitatea financiara - aceea incriminata de d-l Isarescu si cotata de acesta ca fiind mai rea decat inflatia - nu poate proveni decat din doua surse: indatorarea fara acoperire generata de viteza prea mare a creditarii, indeosebi la nivelul persoanelor fizice, cu toate ca si multe companii sunt vizate de aceasta afectiune, si, la loc de frunte, deficitul extern imens, nesanatos si nesustenabil, care nu reprezinta altceva decat aceeasi indatorare, dar fata de resurse straine. Toate acestea constituie indepartari de posibilitatile reale ale economiei, insemnand consum fara productie si importuri fara exporturi, ceea ce produce inevitabile dezechilibre financiare. Si toate acestea, daca intrec masura - si acest lucru s-a petrecut de mult in Romania -, sunt platite grav, mai devreme sau mai tarziu.
Desigur, d-l Isarescu nu poate sa nu constientizeze aceste pericole. Nu stim cum ar putea lupta impotriva lor. E bine totusi ca le-a evocat, macar si intr-o forma edulcorata. Pentru ca formularea “stabilitatea financiara este mai importanta decat dezinflatia” are semnificatia ca degeaba ne tot luptam noi cu inflatia, daca lasam deficitul extern sa debordeze si cererea interna sa depaseasca disproportionat oferta (productia) prin indatorare. Si, sa subliniem, aceasta indiferent daca indatorarea este a statului sau este preponderent privata, cum se intampla in cazul Romaniei. Caci, cand va veni la plata, indatorarea, indiferent daca a statului sau privata, va antrena si explozia preturilor. Formularea “stabilitatea financiara este mai importanta decat dezinflatia” poate insemna si mai mult: ca guvernatorul bancii centrale, care, potrivit legii insesi, urmareste mereu si mereu sa stapaneasca inflatia, nu va mai incerca, la o adica, s-o faca aproape cu orice pret, daca acest pret il constituie instabilitatea financiara. Nu de alta, dar pentru ca instabilitatea financiara antreneaza automat inflatie si, deci, cum s-ar spune, ar fi sa lupti impotriva inflatiei de azi pentru a da camp liber inflatiei de maine!
Nu stim ce va face concret d-l Isarescu. Mai pe sleau spus, nu stim daca d-l Isarescu va asalta, cu mijloacele in fond limitate institutional ale bancii centrale, periclitantul deficit extern sau se va mentine in politica de “nici cal, nici magar” de stapanire a inflatiei. Evident, cu mijloace monetare, desi chiar domnia sa nu o data s-a plans ca mijloacele monetare si-au cam epuizat capacitatile de a lupta singure cu inflatia. Cu o inflatie, adaugam noi, care izvoraste din strafundurile economiei, dezarticulata tocmai de dezechilibrele dintre productie si consum.
Este reconfortant totusi ca d-l guvernator - care, prin insasi varsta domniei sale, a trait in cultura comunista a furnalelor si industriei grele cu pivotul ei industria constructoare de masini, dar pe care viata l-a pus sa gestioneze o economie care trece la capitalism, si anume la capitalismul neeuropean - a reusit sa nu paraseasca barca bunului simt economic, care trebuie sa existe dincolo de doctrine si sisteme sociale. Domnia sa intelege bine ca nici capitalismul speculativ din zilele noastre nu poate trai fara economie reala, doar consumand si nu producand, asa cum delireaza unii de pe afara sau de prin interior ca ar putea (sau chiar ar trebui) sa faca Romania. Si cum face, din pacate, Romania actuala. Romania, o tara care isi va putea singura semna actul de deces daca toti cei ce ii vor fi la carma vor considera ca dezinflatia este mai importanta decat stabilitatea financiara. Delir in capcana caruia d-l Isarescu, spre cinstea sa, nu a cazut.
