Demonizarea profesorilor nu rezolva problema

Ilie Serbanescu 18.02.2005

De același autor

Dupa introducerea rapida, aproape odata cu venirea la guvernare, a cotei unice de impozitare a veniturilor - care trebuie apreciata pentru corespondenta cu programul electoral - cabinetul Tariceanu a lansat neinspirate initiative. Si, in mod grav pentru imaginea si, in ultima instanta, pentru soarta sa, persista in acestea. Intai a venit propunerea vicepremierului Videanu, impartasita de guvern, de instituire a unei declaratii de avere pentru toti cetatenii tarii. O frustrare aiuritoare si inutila s-ar adresa prin aceasta milioanelor de saraci, care, neavand ce sa declare ca avere, ar fi supusi inca unei umilitoare intalniri, constituita din nu se stie cate faze, cu birocratia rapace, care n-ar pregeta sa inventeze niscai hartii sau proceduri prin care sa mai stoarca ceva pentru sine dintr-o asemenea operatiune ce i-ar veni manusa. Si, in masura in care introducerea declaratiei de avere pentru toti cetatenii tarii ar fi un moment zero pentru urmarirea si sanctionarea pe viitor a evaziunii fiscale, a aparut, in mod firesc, suspiciunea ca nu combaterea evaziunii fiscale este miza, ci legitimarea furturilor abominabile din ultimii 15 ani, hotii putand obtine un fel de certificat de recunoastere sociala pentru averile dobandite, intrucat s-ar face tabula rasa cu evaziunea fiscala pana in momentul zero!
Premierul insusi a lansat apoi un fel de initiativa-amenintare profesorilor sa plateasca impozite pe meditatii, tot in numele combaterii evaziunii fiscale. Sa fim bine intelesi! Serviciile nefiscalizate trebuie fiscalizate si deci impozitate, indiferent de natura lor si de categoria sociala implicata! Caci, in aria fiscalizarii intra, intre multe altele, si serviciile zugravului, instalatorului sau depanatorului. Dar sa nu inversam prioritatile, sa nu rasturnam lucrurile cu fundul in sus sau sa punem carul inaintea boilor!
Fiscul romanesc are in fata doua categorii de contribuabili: unii recunoscuti si altii doar potentiali. Cei recunoscuti sunt si ei de doua feluri. Unii care si platesc! Ii putem numi "fraierii" (si, ca intotdeauna, acestia sunt cei mai multi), pentru ca exista altii care, in vazul tuturor, nu platesc (intreprinderi de stat, societati private cu protectie politica si clientelara). Si contribuabilii potentiali sunt de doua feluri: hotii (cei mai productivi in domeniu fiind cei cu staif, la cravata) si prestatorii de servicii individuale nefiscalizate. Pana acum, toata activitatea fiscului s-a rezumat la a-i strange de gat si mai tare pe platitorii efectivi de impozite, adica pe "fraieri". Cu alte cuvinte, fiscalizandu-i si mai abitir pe cei deja fiscalizati si neatingandu-i pe cei nefiscalizati, dar mai ales facandu-le viata cat mai usoara si indestulata celor care sfideaza normele concurentei si bunul simt, adica practicantilor evaziunii fiscale la vedere si hotilor.
Asa ca, daca fiscul romanesc vrea sa schimbe foaia, sa combata realmente evaziunea fiscala, are a incepe cu ceea ce sfideaza cel mai grav societatea si ceea ce afecteaza cel mai profund bugetul: evaziunea fiscala la vedere a intreprinderilor de stat si societatilor private cu protectie politica si clientelara, precum si hotiile de tot felul, cu o mentiune speciala pentru cele financiare.
Si daca fiscul se decide sa intre si in zona nefiscalizata a serviciilor individuale, atunci trebuie sa fie clar ca nu va putea sa o faca in cadrul legal si economic oferit de actualul Cod Fiscal. Oriunde in lume unde se fac impuneri in zona serviciilor individuale, fiscalizarea se realizeaza in baza unor inregistrari in crucis, care permit verificarile de rigoare si deci depistarile de evaziune fiscala. Pe de o parte, beneficiarii serviciilor cu pricina sunt cointeresati fiscal sa-si declare cheltuielile cu acestea, pentru ca apoi, pe de alta parte, sa poata fi obligati prestatorii sa-si declare veniturile din serviciile respective. Pe dubla inregistrare se bazeaza si sistemul de impozitare a venitului global din Romania. Nici nu ar fi putut sa fi fost vorba de un alt sistem: declaratia individuala de venit este confruntata cu fisele trimise fiscului de catre angajatori. Mecanismul se bazeaza pe interesele disjuncte ale platitorului si incasatorului: beneficiarul serviciilor este interesat sa inregistreze cheltuielile, iar prestatorul veniturile. In acest fel, cifrele raportate se afla cat mai aproape de realitate.,br> In situatia actuala, daca un meditator, spre exemplu, s-ar duce, prin absurd, la fisc sa-si declare veniturile din meditatii spre impozitare, nu numai ca ar fi considerat iesit de pe fix, dar, mult mai rau, ar deveni un suspect in toata regula: de ce a declarat numai 10 milioane lei venit, si nu 100 de milioane! De verificat nu ar exista insa cum! Trecerea la impozitarea veniturilor din servicii individuale (ale profesorului, zugravului sau instalatorului) presupune in prealabil introducerea unor deductibilitati fiscale semnificative pentru beneficiarii serviciilor. Atat timp cat beneficiarul serviciilor nu va fi cointeresat, prin deductibilitati fiscale, sa le declare drept cheltuieli, cei ce efectueaza serviciile nu vor avea cum nici sa fie obligati sa le declare ca venituri pentru a fi impozitate si nici sa poata fi controlati. De pilda, pentru a impozita serviciile unui instalator, trebuie mai intai sa-l cointeresezi pe cel care-i foloseste serviciile sa le execute nu la negru, ci oficial, permitandu-i sa scada din veniturile pe care le are si care ii sunt impozitate o parte din factura privind costul instalatiei sau reparatiei. Singura modalitate de a scoate la suprafata spre impozitare veniturile din servicii individuale este de a introduce deductibilitati fiscale pentru cei ce fac cheltuiala. Restul constituie povesti, care nu folosesc la nimic, ci eventual pot doar complica lucrurile. Si, oricum, trebuie sa fie clar, cota unica de impozitare a veniturilor, creditata de-acum in mod absurd cu un rol de panaceu pentru rezolvarea problemelor fiscalitatii, nu poate folosi in domeniu la nimic! Guvernul simte probabil ca nu poate - sau pur si simplu nici nu vrea sa incerce - a pune macar o stavila coruptiei la nivel inalt si furturilor clientelare din banul public si atunci cauta sa ascunda faptul in spatele unor abureli de luat vederea: declaratii de avere pentru toti cetatenii tarii sau penalizarea evaziunii fiscale trecuta in contul profesorilor si cate altele vor mai veni! Guvernarea este presata de faptul ca a promis un pachet de masuri impotriva evaziunii fiscale, dar, dupa cum se contureaza lucrurile potrivit diferitelor initiative lansate, acest pachet de masuri ar putea sa faca mai mult rau decat bine.
TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22