Explozia aviareiDeloc surprinzatoarea contributie a politicilor economice!

Chiar daca supozitia din raportul sau ca al doilea val de gripa aviara in Ro­ma­nia ar fi provenit din import nu s-a putut pro­ba cu dovezi certe, producand mai de­gra­ba probleme diplomatice, SRI a pus, cum se spune, punctul pe “i” in legatura cu ce a devenit in Romania “un rau pri­mor­dial”, dupa modul in care a ajuns sa fie facut, pana in punctul alterarii functiilor sale: importul. Prin import, se dobandeste ac­ces la bunuri si servicii pe care pro­duc­tia interna nu le ofera. Din pacate, din cau­za precisa a politicilor economice deru­la­te, in perioada postdecembrista, in multe domenii si cazuri - toate de pe piete in­ter­na­tionale in care oferta depaseste cere­rea - in Romania se fac importuri nu pen­tru a se dobandi bunuri si servicii mai bune sau mai ieftine, ci pur si simplu pentru a se obtine comisioanele (citeste spagile) pe care firme din alte tari, beneficiare ale unor politici de export responsabile din par­tea guvernelor lor, le dau celor din strai­natate gata sa le cumpere produsele.

Nu intamplator, importurile depasesc apo­caliptic exporturile in Romania, nu in­­tam­plator aproape toti imbogatitii tran­zi­ti­ei din Romania sunt importatori, nu intam­pla­tor importul a devenit o religie mai ex­tin­sa decat ortodoxismul in Romania, in ma­sura in care aduce prosperitate si no­to­rietate.

Pentru a fi mai expliciti, piata mondiala a carnii de pasare este una dintre cele cu su­praoferta si cu excedente masive. Iar Ro­mania este in pozitia de importator si iar importator, de pe toate meridianele: eu­ropene, nord-americane, sud-ame­ri­ca­ne! Sa nu ne intrebam de ce piata mon­dia­la a carnii de pasare este una cu su­pra­oferta! Mari subventii se dau pro­du­ca­to­rilor indeosebi in tarile dezvoltate, unde nu exista problema lipsei banilor. Gium­bus­lucuri legislative si administrative sunt in­ventate pentru a se acorda aceste sub­ven­tii, fara a se contraveni, chipurile, re­gle­mentarilor internationale care interzic in principiu restrictiile la import si, intr-o ma­su­ra, si subventionarea exporturilor in ma­te­rie. Politicile de sprijinire a productiei si ex­porturilor de carne de pasare - alaturi de cele asemanatoare in alte segmente agro­alimentare (carne de vaca sau porc, ce­reale etc.) - sunt promovate in numele “se­curitatii alimentare”, concept extrem de complex, caruia orice stat responsabil i se subordoneaza si a carui transpunere in viata inseamna in tarile bogate scoa­te­rea de bani seriosi din buzunarul contri­bua­bilului pentru a se asigura, la o adica, in­dependenta alimentara a natiei proprii, daca nu si folosirea in scopuri strategice a armei agricole (cazul notoriu fiind cel al Sta­telor Unite).

In Romania, pentru a spune lucrurilor pe sleau, totul este invers. Asa-numita pro­tectie a populatiei de inflatie - cu care a inceput politica postdecembrista in do­me­niu si care a insemnat blocarea pre­tu­ri­lor la consumator, printre altele si la car­nea de pui - a dus rapid la desfiintarea com­binatelor de pui de dinainte de ‘89. In ma­sura in care toate preturile din amonte (la nutreturi, echipamente) se liberalizau, dar combinatele de pui trebuiau sa tina ne­schimbate preturile la iesire, acestora le era prescris doar falimentul. Pana sa vi­na contributiile de la buget, combinatele au trait pe credite bancare, pe care, in con­ditiile inflatiei devastatoare, nu au mai avut curand cum sa le ramburseze. Au mai supravietuit un pic pe seama taxelor va­male absurde, care, pasamite!, pro­te­jau productia nationala, dar care evident ca nu puteau constitui o solutie pe termen lung pentru zona in care traim si pentru as­piratia de a apartine candva UE. Astfel incat, atunci cand, sub presiune externa, ta­xele vamale au fost aduse la niveluri re­zo­nabile, toate combinatele de pui au ca­zut definitiv in faliment. Si, ca si in alte do­me­nii, importurile au invadat tara.

Productia nationala a continuat pe baze neorganizate, iar cei ce s-au incu­­me­tat s-o faca pe baze organizate au fa­cut-o tot plecand de la importuri. Probabil, nicaieri in lume, o tara nu importa - ca pon­dere vorbind - atatia asa-numiti pui de o zi! Ciclul incepe undeva in Austria, Ger­mania, Franta, Italia, Ungaria, Slo­va­cia si continua in ferme din Romania, unde pasarile sunt doar hranite pentru a fi apoi sacrificate. Daca pasarile sa­cri­fi­ca­te macar s-ar intoarce pe pietele de unde a pornit ciclul, am avea de-a face cu un cla­sic lohn aviar.

Daca nu importul ar fi facut legea pe piata carnii de pasare in Romania, atunci cum altfel s-ar putea explica faptul ca, in pli­na criza de gripa aviara, exact ceea ce tre­buia infranat, daca nu chiar oprit, anu­me comertul cu pasari vii, a continuat in­­tr-o veselie, ba s-a si amplificat?!

Faptul are o motivatie precisa. Indi­fe­rent de gradul in care a afectat diferitele tari, gripa aviara a antrenat - dupa cum era de asteptat - o scadere a apetitului pen­tru consum de carne de pasare. Ca ur­mare, producatorii de pretutindeni au in­ten­sificat cautarile de clienti si co­mi­sioa­ne­le probabil s-au rotunjit. Importatorii din Ro­mania au devenit marfa clasa intai. Cine altcineva in Europa, in plina criza avia­ra, sa-si continue sau chiar sa-si spo­reas­ca achizitiile decat importatorii din Ro­mania, cand toti altii si le-au redus pe ale lor?!

Impingerea nesabuita spre import a pro­ducatorilor si distribuitorilor de carne de pasare din Romania, in locul subven­tio­narii productiei de carne de pasare, ca si politicile general economice de incu­ra­ja­re a importurilor prin curs si prin sti­mu­la­rea cererii interne stau la baza extinderii “fara precedent” a gripei aviare in Ro­ma­nia, necunoscuta in alte tari europene, du­pa cum a constatat insusi reprezen­tan­tul Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), prezent in Romania sa moni­torize­ze fenomenul la fata locului.

Subventionarea productiei de carne de pui inseamna implicit un control solid, in­clusiv de ordin sanitar-veterinar, pe in­­treg lantul productie-distributie, intrucat res­pectarea regulilor economice si nor­me­lor sanitar-veterinare constituie conditie a pri­mirii subventiei. Dimpotriva, lasandu-se totul in seama “pietei”, se creeaza zeci de portite de incalcare a regulilor si nor­me­lor. Acelasi reprezentant al OMS bine su­blinia, de altfel, ca nici sursa de con­ta­mi­nare nu va putea fi depistata, nici posi­bi­litatile de combatere nu sunt prea mari din aceeasi cauza a practicilor ilegale de pro­ductie si comercializare. De fapt, ca sa nu ne ascundem dupa deget, produ­ca­to­rii romani de carne de pasare - un fel de crescatori ai unor pui importati - isi des­fasoara cu profit activitatea inlocuind sub­ventiile pe care colegii lor din alte tari le primesc de la statele lor cu folosirea de munca la negru, cu practici ilegale de co­mert, cu nerespectarea costisitoarelor nor­­me de igiena, de asistenta veterinara si de incinerare a pasarilor bolnave.

Abia in plina criza a gripei aviare ofi­cia­litatile de la Bucuresti s-au trezit sa anunte ca vor fi introduse subventii pen­tru producatorii de carne de pui care res­pecta normele economice si regulile sa­ni­tar-veterinare. Cam tardiv, desi poate e to­tusi mai bine mai tarziu decat niciodata!

Nu este sigur ca noul val de gripa aviara din Romania a venit din import, dar este sigur ca, dupa cum se desfasoara lu­cru­rile in Romania, posibilitatile de a fi venit din import sunt imense, fara insa a se putea nici confirma si nici spune cand, cum si de unde cu precizie! Si mai este ab­solut evident de ce, odata pornit, valul nu prea mai are cum sa fie oprit pe arti­cu­la­tia actualelor structuri si politici econo­mice!