De același autor
Un raport al Autoritatii de Reglementare de pe piata energiei electrice (ANRE) arata ca segmentul consumatorilor casnici ar fi fost in 2007 cel mai avantajat de pe piata electricitatii. Energia livrata catre acest segment s-ar fi scumpit cu doar 1,8% fata de anul anterior, in timp ce in segmentele contractelor incheiate prin negociere directa sau in cel al tranzactiilor pe bursa de energie, cresterea a fost de 17% si, respectiv, chiar de 30%. Consumatorii casnici, in principiu cei mai vulnerabili din sistem prin insusi faptul ca nu au practic posibilitati reale de a-si negocia tarifele cu furnizorii, au fost de fapt cei mai protejati de scumpirile livrarilor din sistem - iata care ar fi concluzia la care nu prea poate rezista nimeni cand ia la cunostinta datele anterior mentionate. Asa sa fie?!
Oricine este, in ultima instanta, si un consumator casnic. Luati ultima factura pe care ati primit-o spre plata pentru electricitatea consumata si uitati-va care este situatia. Dincolo de tariful ce vi se percepe - vreo 0,3 lei/kwh (sau 300 lei/Mwh) -, puteti vedea pe verso-ul facturii, in virtutea unei Directive Europene, cu cat au contribuit diferitele surse de energie electrica la electricitatea livrata spre consum dumneavoastra. Inainte de toate, veti constata ca tariful care vi se pretinde este de vreo doua ori mai mare decat pretul despre care Autoritatea Nationala de Reglementare in Energie (ANRE) spune ca in 2007 nu a crescut decat cu 1,8% (de la 154,4 lei la 157,2 lei/Mwh). ANRE se refera de fapt la pretul la care obliga producatorii sa livreze electricitate pentru piata reglementata, adica in esenta pentru consumatorii casnici, si nu la tariful platit de dvs.
Si acum, uitati-va cu atentie ce surse au contribuit la electricitatea consumata de dvs. si platita cu tariful standard de 0,3 lei/kwh. Va va frapa faptul ca aproape 87% din electricitatea livrata catre dvs. este electricitate produsa scump in termocentrale, vreo 12% reprezinta electricitate din surse nucleare si doar 1,13% - subliniem, doar 1,13%! - constituie electricitate produsa ieftin, respectiv din surse hidro. Aceasta cu toate ca, la nivel de ansamblu, termocentralele contribuie cu numai 61% la acoperirea consumului global de electricitate, iar hidrocentralele cu aproape 26%, respectiv cu o pondere de 23 de ori mai mare decat cea in care contribuie energia hidro la acoperirea consumului dvs. Altfel spus, dvs. nu aveti de fapt acces la energia electrica produsa ieftin in sistem. Dvs. sunteti obligat, de altii evident, sa cumparati doar energia electrica produsa scump in sistem. Protectia dvs., de care vorbeste ANRE prin cresterile mici de tarife, este falsa. Ceea ce se livreaza asa-numitei piete reglementate pentru consumul dvs. ar putea costa mult mai ieftin, daca acestei piete i s-ar rezerva un acces la energia electrica produsa ieftin macar in proportia participarii globale a acestei energii la acoperirea consumului global, si nu unul de 23 de ori mai mic.
Din cauza acestei anomalii economice, preturile practicate in sistem n-au nicio relevanta. In mod normal, preturile de livrare catre piata reglementata ar trebui sa fie mai mici. Si daca nu sunt chiar mai mari decat sunt acum - caci livrarile sunt facute doar din energia produsa scump - este pentru ca statul, prin ANRE, le tine in chinga pe seama furnizorilor de energie scumpa (adica pe seama termocentralelor), impunandu-le acestora preturi neacoperitoare ale costurilor si impovarandu-i de datorii.
In acest timp, niste intermediari - "baietii destepti", cum ii numea odata presedintele Basescu - sunt lasati sa confiste practic intreaga energie produsa ieftin, pe care o iau ieftin si o vand scump la mari consumatori interni sau externi, prin export.
Vreasazica, statul roman - proprietar atat al unitatilor care produc energie ieftin din surse hidro si chiar din surse termo in centrale modernizate pe banii statului, cat si al unitatilor care produc energie scump (centrale termo nemodernizate, dar de a caror productie este nevoie in sistem) - practica o dezgustatoate subventionare a unor firme private pe seama aruncarii in dezastru a unora dintre propriile capacitati de productie.
Sistemul este posibil tocmai datorita faptului ca in productie nu exista decat un proprietar - statul -, caci marii investitori straini nici gand sa se implice in productie, unde trebuie bani multi si unde recuperarile si profiturile vin doar dupa ani si ani. Ei s-au inghesuit in distributii, unde sunt posibile profituri lejere si rapide fara investitii.
Si macar daca firmele private intermediare ar face ceva, vreo productie sau vreo distributie, dar nu fac altceva decat sa invarta niste hartii. Desigur insa, banii castigati de aceste firme pe nedrept sunt impartiti cu cei care accepta sordida lor subventionare de catre stat. Un stat care se plange ca nu are bani!
Netrebnicia la patrat este data insa de faptul ca toata aceasta devalizare a statului roman si batjocura la adresa populatiei este facuta in numele liberalizarii pietei. Aceasta aiureala a fost ceruta chiar de Uniunea Europeana, in virtutea unor principii frumoase, dar care, aplicate acolo unde nu exista nici premise, nici conditii - cum este in Romania, din cauza unui singur proprietar, ceea ce exclude competitia -, nasc monstri.
