De același autor
E drept ca programele FMI nu preconizeaza reforme structurale decat in latura demolarilor (inchideri de intreprinderi producatoare de pierderi, disponibilizari de personal) si nimic in latura constructiei, de punere a ceva in loc, neprevazandu-se investitii care sa permita reabilitari, modernizari, schimbari structurale, crearea de noi intreprinderi. De aceea, cerintele FMI pe linia reformelor structurale sunt greu de infaptuit, chiar daca, sa admitem, ar exista vointa politica din partea guvernului sa le intreprinda. Desi, trebuie recunoscut, acesta manifesta mai degraba retineri, in principal din motive politice si electorale, dar, in parte, si din cauza tocmai a unilateralitatii cererilor FMI.Disponibilizarile de personal din intreprinderile neperformante au facut mereu si mereu obiectul cererilor FMI si retinerilor guvernamentale. Sistematic, FMI le-a reclamat, guvernul, indiferent de culoarea politica, le-a acceptat spre a duce inainte acordurile cu FMI, pentru ca in final sa incerce sa triseze la socoteala in privinta disponibilizarilor. Si, din aceasta cauza, multe acorduri au cazut inainte de a se finaliza. De data aceasta, FMI a cerut masive disponibilizari la caile ferate, precum si din mineritul neferoaselor. Ramane de vazut ce va face guvernul, care, pe de o parte, este amenintat de destabilizari sociale, caci sindicatele de la caile ferate au anuntat deja greva generala in caz de intreprindere a disponibilizarilor in cuantumurile prevazute, iar, pe de alta parte, este mai aproape decat oricare alt guvern postdecembrist de ducerea pana la capat a unui acord cu FMI, de care are de altfel nevoie ca de aer pentru obtinerea din partea Uniunii Europene a statutului pentru Romania de tara cu economie de piata functionala.
Disponibilizarile din intreprinderile neperformante constituie o problema complicata din punct de vedere social si, evident, dificila din punct de vedere politic. Iar efectele din punct de vedere economic sunt fara echivoc doar intr-o economie realmente de piata, ceea ce nu este cazul Romaniei. Intr-o economie de piata, disponibilizarile reprezinta un instrument pentru a se face fata unor dificultati financiare sau de desfacere, o parghie de crestere a productivitatii muncii si de coborare a costurilor, elemente fundamentale in infruntarea cu succes a competitiei. In cazul economiei romanesti lucrurile sunt mult mai incurcate. In majoritatea intreprinderilor producatoare de pierderi - de la care urmeaza a fi facute in principal disponibilizarile - nu costul cu forta de munca atarna cel mai greu, astfel incat disponibilizari, chiar in cuantum mare, nu rezolva problema. Ba chiar se poate inregistra o suplimentare a costurilor resimtite pe ansamblul economiei. Pentru ca, disponibilizarile facandu-se cu substantiale compensatii salariale, costul acestora din urma (suportat de catre populatie) se adauga notei de plata, achitata tot de catre aceasta, pentru mentinerea in continuare in viata a intreprinderilor producatoare de pierderi.
In aceste cazuri precum Roman Brasov, ARO Campulung sau Fortus Iasi, singura optiune pentru reducerea pierderilor suportate de economie este scoaterea din joc a intreprinderilor insele. In intreprinderile unde costurile mentinerii in viata sunt mai mari decat cheltuielile cu salariile, disponibilizarile nu doar ca nu rezolva problema, dar compensatiile salariale acordate reprezinta, din punctul de vedere al economiei, un ban aruncat pe fereastra. In general, insa, disponibilizarile nu pot duce la rezolvarea reala a vreunei probleme economice daca nu se desfasoara potrivit unei strategii pe termen lung, ci sunt facute pe picior, pentru ca, de pilda, sunt cerute de FMI, care oricum nu stie exact cum stau treburile prin economia reala.
Caile ferate fac parte dintr-o anume categorie de societati producatoare de pierderi. Si nu numai in Romania, dar cam peste tot in lume! Desi produc pierderi, trebuie sa existe! In cazul lor, disponibilizarile, chiar daca insotite de substantiale compensatii salariale, inseamna o reducere a pierderilor, deci un aspect pozitiv, pentru ca situatia se compara cu oricare alta in care intreprinderile respective trebuie sa existe! Totul este ca infrastructura lor tehnica si economica sa suporte disponibilizarile.
Pentru a-si apara locurile de munca, sindicalistii de la caile ferate spun ca disponibilizarea (ceruta de FMI) a 19.000 de oameni va pune in pericol siguranta traficului feroviar. Faptul nu este exclus daca disponibilizarile nu vor fi insotite de o reducere a retelei de cai ferate in exploatare, respectiv prin dezafectarea acelei parti din reteaua actuala despre care ministrul de Finante s-a exprimat ca ar fi ajuns nefolosita.
Caile ferate asteapta echipamente moderne de dirijare automata a traficului, care vor diminua drastic necesarul de personal. Nu s-a ajuns insa la introducerea acestor echipamente. Asa ca, daca vor fi pana la urma intreprinse, in ciuda opozitiei sindicatelor, disponibilizarile nu vor proveni nici macar din modernizari, ci vor reprezenta atat pentru cei direct afectati, cat si pentru populatia ce va achita nota de plata, tributul lucrului nefacut la timp.
